Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit în această dimineață, 1001 de noi antimise, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit în această dimineață, 1001 de noi antimise, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, împreună cu Preasfințitul Varsanufie, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, ne informează Radio TRINITAS. Este pentru a doua oară când, Preafericirea Sa, oficiază slujba de sfințire a antimiselor în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane și de Arhiepiscop al Bucureștilor. Noile antimise vor fi dăruite parohiilor din Arhiepiscopia Bucureștilor pentru a fi folosite în special la marile sărbători, la praznicele împărătești și la hramul parohiei, a menționat Părintele Patriarh după oficierea slujbei de sfințire.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul său simbolismul sfântului antimis: „Dorim ca fiecare parohie, fiecare mănăstire și schit să aibă două antimise, astfel încât cele de sărbători mai mari și pentru hramul bisericii să fie folosite mai puțin și să-și păstreze eleganța și frumusețea lor. Prin simbolismul lui, antimisul ne amintește de Cina cea de Taină, de răstignirea Mântuitorului și de îngroparea Lui, de toată taina iubirii Sale jertfelnice pentru lume, ca apoi Hristos Cel răstignit și îngropat să învieze și să ne dăruiască nouă viața cea veșnică. Slujba de sfințire a antimiselor, potrivit Sfântului Simeon al Tesalonicului, este identică în ceea ce privește conținutul, cu slujba sfințirii altarului, pentru că acest antimis stă pe Masa Sfântului Altar iar în cazul în care slujba se săvârșește în afara bisericii, el ține loc de altar. Aceasta înseamnă antimis, adică ține locul Sfintei Mese”.

De asemenea, Preafericirea Sa, a menționat că sfintele antimise se dăruiesc bisericilor ca expresie a comuniunii de credință și de viață liturgică dintr-o eparhie: „În tratatul despre dogmele credinței noastre ortodoxe, în capitolul 108, Sfântul Simeon al Tesalonicului ne spune că sfințirea lor se face de către arhiereu. Odată sfințite aceste antimise, după șapte liturghii săvârșite peste ele, sunt trimise de către arhiereu la biserici. Nu se duce el să le depună pe Sfânta Masă la fiecare biserică, ci le trimite ca ele să ajungă cât mai curând la bisericile care au nevoie de antimis. Dacă sunt sfințite în aceiași zi, după șapte zile de liturghie săvârșită pe aceste noi antimise, ele se distribuie, se dăruiesc parohiilor în cel mai scurt timp, ca expresie a comuniunii de credință și de viață liturgică în întreaga eparhie. Această unitate de credință ortodoxă și de viață sacramentală sau liturgică este responsabilitatea cea dintâi a arhiereului, a chiriarhului locului”.

Antimisul este o bucată de pânză de in sau mătase, având o formă dreptunghiulară, pe care este imprimată icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului Hristos. În antimis se găsesc cusute părticele din Moaștele Sfinților Mucenici iar fără antimis nu se poate săvârși Sfânta Liturghie. În biserică, acesta se păstrează în altar, pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie. Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfășurat trupul Mântuitorului la punerea în mormânt.

Comentarii Facebook


Știri recente