Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie la Biserica „Sfânta Vineri – Nouă”, cu prilejul sărbătorii Cuvioasei Parascheva

În seara zilei de marți, 13 octombrie 2009, în ajunul sărbătorii Cuvioasei Parascheva, credincioșii parohiei „Sf. Cuv. Parascheva” din cartierul bucureștean Mihai Bravu și-au cinstit ocrotitoarea în cântări de laudă, cerând ajutor de la „cea mult folositoare”. Slujba Veceniei care a fost oficiată de părintele protopop Dinu Pompiliu împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi a fost întregită și de binecuvântarea și prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, informează cotidianul Ziarul Lumina.

La finalul slujbei de seară de la Biserica „Sf. Parascheva” din cartierul Mihai Bravu, str. Cerceluș, nr. 18, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat că această sfântă cuvioasă se bucură de o foarte mare evlavie în toată Biserica Ortodoxă, dar mai ales în România, la Iași, unde se află cinstitele ei moaște și, de asemenea, în mod deosebit în București, unde se află 17 biserici care o au ca ocrotitoare. Sfânta Parascheva este și ocrotitoarea mănăstirii maicilor din Reședința patriarhală. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că „este o mare minune cum această sfântă, care a trăit doar 25 sau 27 de ani, a putut influența evlavia, spiritualitatea multor popoare ortodoxe” și a evidențiat etapele importante din viața Sfintei Parascheva, subliniind că „această sfântă s-a născut într-o familie în care evlavia creștină ortodoxă era modul de viețuire al întregii familii. Ea a fost de mică o rugătoare fierbinte. A simțit o chemare deosebită pentru viața duhovnicească și de aceea într-o zi când a auzit la biserică citindu-se Evanghelia «Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie», a hotărât să devină monahie, să intre în viața pustnicească”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Patriarhul României a arătat în cuvântul Său că Ocrotitoarea Moldovei și a celor 17 biserici din Capitală a devenit un vas ales al sfințeniei, prin post, prin rugăciune, prin nevoință și prin dorința ei fierbinte de a urma viața pustnicească și a făcut cunoscut credincioșilor prezenți evlavia deosebită a mai multor popoare ortodoxe pentru această Sfântă Cuvioasă. „Sfânta Cuvioasă Parascheva a adunat popoarele ortodoxe într-o spiritualitate deosebită. În fiecare țară în care au stat moaștele ei, poporul a simțit ajutorul lui Dumnezeu lucrând prin sfinți. Popoarele ortodoxe din țările respective au înțeles adevărul din cuvintele psalmistului «Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi». Dumnezeu dorește ca prin oameni sfinți să ajute pe oamenii credincioși pentru a înțelege mai bine taina Bisericii, ca trup al lui Hristos”, a spus Preafericitul Patriarh Daniel.

În final, Preafericirea Sa a oferit părintelui paroh Cristian Popa, cu prilejul hramului bisericii, o cruce de binecuvântare pentru altarul Bisericii și o Sfântă Scriptură, ediție jubiliară pentru biblioteca parohiei. Părintele Cristian Popa a mulțumit în numele credincioșilor și preoților slujitori Preafericitului Părinte Patriarh pentru binecuvântarea oferită la acest ceas de rugăciune înălțat ocrotitoarei bisericii. „Cei care se adună aici în biserică sunt împreună cu noi lucrători în ogorul Bisericii și ne dorim ca această lucrare să sporească prin binecuvântarea pe care astăzi ați adus-o în mijlocul credincioșilor noștri, prin dragostea și bucuria pe care ni le-ați împărtășit din evlavia pe care o aveți către Cuvioasa Parascheva și din dragostea pe care o aveți față de cei pe care îi păstoriți, pe noi, preoți și credincioși, din cea mai înaltă demnitate de Patriarh al României”, a spus părintele paroh Cristian Popa.

După ce a binecuvântat credincioșii parohiei cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva din cartierul Mihai Bravu, Întâistătătorul Bisericii noastre a participat și la Privegherea de la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Reședința patriarhală, unde a rostit un cuvânt de folos pentru maicile din obștea acestei mănăstiri nou-înființate.

Preafericirea Sa a subliniat că Sfânta Cuvioasă Parascheva a ajuns la desăvârșire într-un timp foarte scurt, deoarece s-a mutat la Domnul fiind foarte tânără, fiind model de viață duhovnicească pentru toți monahii și toate monahiile. Sfânta Cuvioasă Parascheva și-a împărțit toată avuția săracilor arătând că bogăția cea mai mare a vieții este prezența lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt, în inimile noastre. Patriarhul României a evidențiat că „Sfânta Parascheva este o călăuză a pelerinilor, dar nu doar o călăuză a pelerinilor spre sfintele ei moaște de la Iași, ci o călăuză a credincioșilor care sunt pelerini călători spre împărăția lui Dumnezeu”, a arătat Patriarhul Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Maica Domnului este cea dintâi icoană a monahismului, iar Sfânta Cuvioasă Parascheva este o sfântă care a avut o evlavie deosebită pentru Maica Domnului și de aceea ea a devenit o călăuză a tuturor monahilor și monahiilor în ceea ce privește viața duhovnicească. În cuvântul său, Părintele Patriah a mai evidențiat faptul că Sfânta Parascheva a ajuns la o intensitate a sfințeniei rar întâlnită, iar puternica ei dragoste pentru Dumnezeu, pentru Biserică a făcut-o călăuză a tuturor credincioșilor, dar mai ales a celor care trăiesc în mănăstire. Preafericirea Sa a arătat că „la vârsta de 25 de ani a ajuns la o desăvârșire a vieții duhovnicești și aceasta ne arată că nu contează atât de mult vârsta biologică cât contează râvna teologică, zelul duhovnicesc, dragostea noastră pentru Dumnezeu, pentru Biserică și pentru sfinții Lui, iar, ca o sfântă tânără, ea atrage foarte mult pe tinerii creștini duhovnicești, care vin la biserică și se închină la sfintele ei moaște și simt ajutorul ei”.

Cu ocazia hramului Mănăstirii din Reședința patriarhală, maica stareță Hristofora Rus a fost ridicată în rangul de stavroforă, printr-o slujbă de hirotesie săvârșită de către Părintele Patriarh Daniel, care i-a oferit la acest moment deosebit maicii starețe, precum și celorlalte maici din obște câte un exemplar din Albumul „Catedrala Patriarhală – Duhul Sfânt a înnoit-o”, din cartea „Regulile Mari ale Sf. Vasile cel Mare” și câte o icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Ieri, 14 octombrie, în ziua sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, Patriarhul României, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la biserica parohiei „Sfânta Vineri – Nouă” din bulevardul Nicolae Titulescu.

După citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură. Preafericirea Sa a explicat Evanghelia citită ieri, care vorbește despre femeia păcătoasă ce a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei și le-a șters cu părul capului, Evanghelie ce se citește în zilele de pomenire a sfintelor cuvioase.

Referindu-se la pilda celor doi datornici iertați de stăpânul lor, Preafericitul Părinte Daniel a menționat că „Hristos îndreaptă o gândire greșită a lui Simon Fariseul, îl luminează pe acesta și arată că gândurile lui sunt greșite și pătimașe, că sunt gânduri de judecată pripită, de osândire a semenului înainte de a cunoaște cu adevărat puterea pocăinței”.

Evanghelia arată că Mântuitorul Iisus Hristos primește cu bucurie pe orice om care se pocăiește de trecutul lui apăsător, care dorește să schimbe viața păcătoasă, să pună început bun pentru o viață nouă, aproape de Dumnezeu. Păcatul ne îndepărtează, ne înstrăinează de Dumnezeu, de semeni și de noi înșine. Pocăința însă ne apropie de Dumnezeu, ne recuperează și ne apropie de firea noastră cea normală. Păcatul este o înstrăinare a naturii noastre, o cădere a ei, iar pocăința este începutul ridicării noastre din starea păcătoasă, nefirească, deși noi ne-am obișnuit cu păcatul, încât îl considerăm natural sau firesc.

„Mântuitorul Iisus Hristos, în tăcere a primit pocăința acestei femei. El cunoștea trecutul ei păcătos, dar nu-L mai interesa decât prezentul pocăinței, dorința de schimbare, de înnoire și de sfințire a vieții. Mirul acesta de mare preț pe care femeia îl varsă pe picioarele Mântuitorului are o dublă semnificație. În primul rând, el simbolizează valoarea neprețuită, incomensurabilă, negrăită, a lacrimilor pocăinței; atât de scumpe sunt lacrimile pocăinței în fața lui Dumnezeu, încât ele pot șterge un trecut al unei vieți păcătoase. Dar lacrimile sunt și vindecătoare, sunt reactualizarea Botezului, căci prin pocăință ne curățim de păcatele pe care le-am săvârșit după Botez. Mirul adus de femeie reprezintă și tot ceea ce este de mare preț în Biserica Mântuitorului, veșmintele, vasele scumpe, icoanele, frumusețea bisericilor. Toate acestea noi le aducem la picioarele Mântuitorului pentru iertarea păcatelor și pentru ajutor în viață. Ceea ce a chemat-o pe femeie la Iisus și ceea ce a făcut-o să plângă este sfințenia Lui, care contrasta cu păcătoșenia ei”, a spus Părintele Patriarh.

Preafericirea Sa a explicat că există oameni care doresc să-și schimbe viața păcătoasă nu pentru că sunt mustrați, certați de cineva, ci pentru că întâlnesc oameni sfinți în viața lor. Viață care contrastează cu sfințenia altora. Și atunci se naște dorul de schimbare al modului de a trăi, de a gândi, de a vorbi și de a făptui. Sfințenia Lui contrastează cu păcătoșenia ei și a trezit în ea lacrimile pocăinței, dar și spe-ranța iertării de păcate, a ridică-rii ei dintr-o stare păcătoasă.

Această Evanghelie a pocăinței, ca dorință de schimbare a vieții păcătoase și mai ales ca dorință de apropiere de Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, Izvorul unic al sfințeniei, o vedem la toți sfinții cuvioși și la sfintele cuvioase. De aceea, în ziua de pomenire a Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, se citește Evanghelia aceasta. Ea nu a fost o femeie păcătoasă în sensul femeii din Evanghelia rostită astăzi, dar a avut dorință de viață sfântă.

După ce s-a hotărât să devină monahie, a continuat Patriarhul nostru, a mers la mănăstire, unde a stat cinci ani într-o chinovie din Heracleea, apoi a dorit să ajungă la Ierusalim, s-a închinat la Locurile Sfinte și a petrecut după aceea mai mulți ani în rugăciune, în post și nevoință în pustia Iordanului. Dar într-o zi, un înger i-a spus: «Mergi în țara ta, în satul tău, că peste puțină vreme vei trece la Domnul, la Mirele Hristos. Și ea s-a îndreptat spre Epivata, unde se născuse. S-a întors ca o necunoscută. Avea 25 de ani. A murit pe la 1030-1035. Moaștele ei au ocrotit mai multe biserici și locații, între care și palatul Vlah Serai, adică reședința domnitorului Țării Românești. Domnitorii Țării Românești și ai Moldovei aveau la Istanbul reședințele, unde stăteau până erau primiți în audiență la sultan. La 1586, moaștele ei au fost depuse la acea reședință. La 1601 ele au fost mutate la Biserica «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe» din Fanar. Au stat la Constantinopol, după ce au venit de la Belgrad, 120 de ani, din 1521 până la 1641, când la cererea domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, au fost dăruite Moldovei, întrucât domnul moldovean a plătit toate dările, impozitele pe care le datora Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Porții Otomane.

În 13 iunie 1641, moaștele Sfintei au ajuns la Iași fiind depuse într-o mănăstire cu o biserică special construită, asemenea unui chivot săpat în piatră, „Sfinții Trei Ierarhi din Iași”. În anul următor a avut loc renumitul Sinod de la Iași, unde Ortodoxia greacă, slavă și română a aprobat Mărturisirea de credință a mitropolitului Petru Movilă. În anul 1643 a apărut la Iași „Cartea românească de învățătură” sau Cazania, a mitropolitului Varlaam, unde a fost prinsă și viața Sfintei Cuvioase Parasche-va.

Românii au considerat că Sfânta Parascheva a fost de origine vlahă. De multe ori ea mergea și se ruga în Biserica Vlahernelor din Constantinopol. Bulgarii socotesc că ea ar avea origine slavă. Părintele Patriah Daniel a subliniat că „indiferent de ce origine a avut, important este că Sfânta Cuvioasa Parascheva adună popoarele ortodoxe în rugăciune”. „Evlavia poporului către Sfânta Parascheva a făcut ca aproape 500 de biserici din întreaga țară să poarte hramul sărbătorii de astăzi. Municipiul București este orașul cu cele mai multe biserici închinate Sfintei Cuvioase Parascheva din lume. 17 biserici de parohie și o mănăstire o au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă. Tot în apropierea Capitalei, în localitatea Voluntari, se construiește cea mai mare biserică din lume închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, de 62 de metri lungime, cu 12 metri mai lungă decât Catedrala mitropolitană din Iași”, a arătat Preafericitul Părinte Patriah Daniel.

În final, Patriarhul României a oferit în dar părintelui paroh Grigore Mazilescu o cruce de binecuvântare pentru altarul Bisericii și o Sfântă Scriptură, ediție jubiliară.

Comentarii Facebook


Știri recente