Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată ieri, la Roman

În Evanghelia duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, vedem deodată taina Crucii și taina Învierii, taina iubirii celei mai tari decât moartea, care s-a arătat prin Învierea lui Hristos. Hristos-Domnul a venit în lume din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. S-a făcut om pentru ca să mântuiască pe oameni de păcat și de moarte și să le dăruiască viață veșnică. Oricine crede în El va trăi veșnic, pentru că Dumnezeu-Omul este Izvorul vieții veșnice. „Coboară din cer, cel ce este din cer, Fiul lui Dumnezeu, Cel veșnic. Se face om, coborând, deci, la condiția umană, la nivelul existenței umane, ca pe noi oamenii, pământeni trecători, să ne ridice la viața cea veșnică, cerească, netrecătoare”, a spus Părintele Patriarh.

Ceea ce surprinde în aceste cuvinte ale Mântuitorului din Evanghelie este referința sau legătura pe care o face El între șarpele din pustie și înălțarea Sa pe cruce, „precum Moise a înălțat șarpele în pustie, trebuie ca Fiul Omului să Se înalțe, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Șarpele de aramă înălțat de Moise, de culoare roz, seamăna într-un fel cu trupul atârnat pe lemn. Deci șarpele care vindeca veninul de șarpe, prin simpla privire a lui, era o preînchipuire, o prefigurare a Mântuitorului Iisus Hristos înălțat pe Cruce, ca să aducă nouă biruința asupra morții”, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

De ce tocmai șarpele de aramă devine simbol al răstignirii lui Hristos și ce legătură este între șarpele de aramă, șerpii veninoși și șarpele din Paradis, a întrebat retoric Părintele Patriarh. A răspuns prin cuvintele Sântului Ioan Gură de Aur: „«Acolo, în Vechiul Testament, un șarpe mușca și un șarpe vindeca. Aici, în taina lui Hristos, moartea învinge moartea, și moartea a dăruit viață veșnică». Este vorba, deci, de o biruință a lui Hristos asupra morții, tocmai trecând prin moarte, după cum erau vindecați de veninul ucigător al șarpelui, cei ce priveau șarpele de aramă. Mai mult decât atât, trebuie să facem o legătură între taina Crucii, ca înălțare a lui Iisus Hristos, spre a Se jertfi, spre a trece prin moarte, pentru a birui moartea, pe de o parte, și biruința lui Hristos asupra diavolului celui viclean din rai, care a îndemnat pe Adam și pe Eva la neascultare de Dumnezeu, pe de altă parte”.

Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că Hristos-Domnul, când și-a întins mâinile pe Cruce, a făcut aceasta din ascultare față de Dumnezeu Tatăl. Prin ascultarea smerită până la moarte, Hristos vindecă neascultarea lui Adam, biruiește orgoliul, viclenia și răutatea diavolului, care din invidie față de om a îndemnat pe oameni la neascultare față de Dumnezeu. De aceea, Sfântul Evanghelist Ioan numește pe șarpele din rai ca mincinos, tată al minciunii și ucigător de oameni. Patriarhul nostru a vorbit și despre puterile diavolești care îndemnau pe evreii care Îl urau și Îl invidiau pe Hristos să-L omoare, crezând diavolii că astfel Hristos va răspunde la ură cu ură, la răutate cu răutate, și așa va cădea din ascultare în neascultare de Dumnezeu, și din iubire de oameni, în neiubire sau ură față de oameni. Dar cunoscând viclenia demonilor, Hristos-Domnul a răspuns la răutate cu bunătate, la ură cu iubire, zicând pe Cruce: „Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac!”. Doar așa a biruit Hristos pe diavol, atunci când a murit pe Cruce, în stare de jertfă, de ascultare și de iubire. „În Crucea lui Hristos este ascunsă puterea Învierii lui Hristos, iar Învierea arată slava Crucii. Crucea acum nu mai este simbolul suferinței sau al unei morți nedemne, ci este simbolul biruinței asupra suferinței. Din instrument al morții nedemne, acum crucea devine semn al biruinței, al vieții eterne”, a mai spus Preafericitul Părinte Daniel.

Din Evanghelie trebuie să înțelegem rostul răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, rostul Învierii Sale din morți și înălțării Sale întru slavă. Acesta este „iertarea de păcate, prin neascultarea pe care noi adesea o facem în raport cu Dumnezeu, dar dacă ne pocăim pentru păcate, ne iartă și ne dăruiește bucuria biruinței asupra ispitelor diavolești și asupra suferințelor, încercărilor și necazurilor”, a punctat Părintele Patriarh, după cum informează Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente