Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit, astăzi, un cuvânt de învățătură în Paraclisul Reședinței patriarhale

În cuvântul de învățătura rostit după Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul Reședinței patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat semnificațiile textului evanghelic citit astăzi, 10 mai. La Sfânta Liturghie săvârșită în Duminica a patra după Învierea Domnului, numită Duminica Slăbănogului, s-a citit un fragment din Evanghelia după Ioan (5, 1-15).

După cum a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în evanghelia acestei duminici se descoperă „marea și negrăita și nemăsurata milostivire a lui Iisus Hristos”, cel care îl vindecă pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. „Fiul lui Dumnezeu, care S-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, cunoaște toată suferința, toată neputința, toată slăbiciunea firii omenești, pe care dorește să o vindece, să o ridice, să o sfințească și să-i dăruiască viață veșnică”, a evidențiat Preafericirea Sa. În același timp, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a remarcat răbdarea, smerenia și nădejdea arătate de slăbănogul vindecat de Mântuitorul. Așa încât, pericopa evanghelică de astăzi descoperă că Dumnezeu ne scoate din singurătate, ridicându-ne din păcate și din boală, atunci când nădăjduim în mila Sa.

Referindu-se la bogăția de sensuri ale lecturii ioaneice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adăugat: „Evanghelia ne mai arată că, foarte adesea, oamenii se pocăiesc numai când trec prin suferință. Multa pocăință vinde, adesea, din multa suferință. Dar multa suferință, dacă nu este însoțită de multă credință, poate duce la disperare, la sinucidere. Acest om care a suferit de 38 de ani, pentru că a avut credință puternică, a avut și răbdare și smerenie și speranță. De aceea, vedem credința în Dumnezeu ca izvor de speranță, ca izvor de putere de a nu deznădăjdui, atunci când ești la limita dintre viață și moarte, dintre a fi om și a trăi singur, uitat de toți oamenii din jur, care sunt prezenți. El [slăbănogul] nu suferă de o lipsă de oameni în jur, ci paralizatul de la scăldătoarea Vitezda suferă de neajutorarea oamenilor, care se află în jurul lui, aproape să-l calce în picioare. Evanghelia ne arată că Hristos Domnul ne vindecă și de singurătate și, când nu se mai află nimeni din cei din jur, ca să se uită la cel ce suferă, Hristos știe suferința fiecăruia, cunoaște în tăcere și pocăința pentru păcate și cum trebuie omul să se ridice din păcat”.

Sursa: Radio TRINITAS

Comentarii Facebook


Știri recente