Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală, în Duminica Floriilor

În cuvântul rostit la Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală din București în Duminica Floriilor, 12 aprilie a.c., Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanța sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim. Evanghelia acestui praznic, plină de învățături duhovnicești, legate de viața Bisericii în mod general și de viața creștinilor în special, propune spre meditație mai multe teme. Sute de credincioși au urcat ieri Colina Patriarhiei, pentru a participa la slujba de Florii și pentru a duce la casele lor crenguțele de salcie sfințite la finalul Sfintei Liturghii.

Una dintre temele de meditație ale Evangheliei din Duminica Floriilor este cea a recunoștinței față de Hristos pentru binefacerile săvârșite de El mulțimilor și pentru învierea lui Lazăr, recunoștință exprimată prin mirul de mare preț cu care Maria din Betania a uns picioarele Mântuitorului. În al doilea rând, se observă că Intrarea în Ierusalim a Domnului este o sărbătoare a biruinței lui Hristos asupra morții lui Lazăr și prefigurare sau anticipare a biruinței Lui asupra propriei Sale morți.

Totodată, acest praznic apare ca o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos, pătimiri reflectate la nivel verbal în urma confruntării cu mai-marii cărturarilor și ai fariseilor care Îl urau și Îl invidiau, dar și în suferințele Trupului Său prin umilirile suportate de Iisus ca urmare a păcatelor oamenilor.

Evanghelia acestei duminici prevestește tensiunea dintre Hristos și cei ce s-au hotărât să-L omoare pe El și pe Lazăr, a cărui înviere a grăbit trecerea mulțimilor de partea Mântuitorului și părăsirea învățătorilor tradiționali, cărturari și farisei.

Sărbătoarea Floriilor este și o pregătire pentru Săptămâna Pătimirilor Domnului, implicit o pregătire pentru Înviere, pentru că intrarea Lui în Ierusalimul pământesc este o prefigurare a intrării, după Învierea Sa, în Ierusalimul ceresc, în împărăția lui Dumnezeu, cu Trupul Său omenesc care nu moare niciodată, ci rămâne veșnic în slava Sfintei Treimi.

Mirul de nard de mare preț al Mariei din Betania este altul decât cel al femeii păcătoase din Nain. Ceea ce au ele comun este recunoștința, în cazul surorii lui Lazăr, pentru învierea fratelui său, iar în cazul femeii păcătoase, recunoștință pentru iertarea păcatelor, pe care Hristos o dăruieș-te ca urmare a pocăinței ei și a dorinței de schimbare a vieții.

Dar ungerea cu mir săvârșită de Maria este mai mult decât recunoștință, este un gest profetic, in-spirat de Dumnezeu, pe care Hristos Domnul îl descoperă atunci când spune celorlalți: „Lăsați-o în pace pe Maria, care a vărsat pe picioarele Mele acest mir”.

Mirul nu este, așadar, doar semnul mulțumirii exprimate pentru învierea lui Lazăr, ci se referă la taina morții și îngropării Domnului. El este legat de ceea ce se va întâmpla în Sfânta și Marea Sâmbătă, când Mântuitorul va fi pus în mormânt, după ce a fost uns cu miresme. Acest mir de mare preț, pus în legătură cu Trupul Mântuitorului Hristos care va trece prin moarte spre Înviere, a devenit în credința Bisericii o preînchipuire a sfântului și marelui mir care se sfințește la 10-15 ani de sinodul unei Biserici autocefale. Cu sfântul mir se unge sfânta masă la târnosirea bisericii, pentru că aceasta reprezintă mormântul Mântuitorului, așa cum rostesc slujitorii sfințiți când cădesc în jurul ei: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul, pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, Cel ce ești necuprins…”.

„Sfânta masă preînchipuie mormântul unde a fost îngropat, dar din care a și înviat Hristos, făcându-se astfel legătura dintre moartea și Învierea Domnului, așa cum vedem în cuvintele cântării: «Mormântul Tău, izvorul învierii noastre, Hristoase Dumnezeul nostru…».

Cu sfântul mir este uns și sfântul antimis, bucata de pânză pe care este imprimată sau pictată punerea în mormânt a Domnului Hristos, precum și cei care poartă numele lui Hristos, cei botezați, trecuți de la moarte la viață prin cufundarea în apă.

Mirul simbolizează și darurile pe care noi le așezăm la picioarele Mântuitorului, toate veșmintele sfințite, toate odoarele Bisericii, întreaga arta sacră care înfrumusețează cultul creștin”, a evidențiat Părintele Patriarh în predica sa.

Această sărbătoare este și un semn al biruinței lui Hristos asupra morții lui Lazăr, ca prefigurare a învierii de obște și ca semn prevestitor al biruinței Sale asupra propriei morți. Hristos este Cel Care, împreună cu Tatăl și cu Duhul, a lucrat Învierea Sa. Prin Intrarea în Ierusalim, Hristos este arătat ca un biruitor. Acesta a fost motivul pentru care poporul L-a iubit, fiindcă L-a văzut că are putere să dea viață celor morți. Învi-erea lui Lazăr a trezit convingerea, în popor, că Iisus este izvor al vieții. Pentru aceasta a fost întâmpinat cu atâta bucurie.

Ziua Floriilor este o sărbătoare luminoasă, un Paști anticipat, o zi care prevestește Învierea lui Hristos, biruința Lui asupra păcatului, morții, asupra răutății oamenilor, o zi a iubirii lui Dumnezeu, care este mai presus de orice ură, invidie, trădare și lașitate, lăcomie de bani sau alte lucruri materiale.

Purtarea ramurilor de salcie aduse de credincioși la biserică cu ocazia acestei sărbători reprezintă un memorial, aducerea aminte de evenimentul petrecut cu 2.000 de ani în urmă în Ierusalim, dar și pentru că s-au sfârșit cele 40 de zile de post. „Duminica Floriilor face trecerea spre o altă săptămână care are un caracter special, de participare tainică, mistică, duhovnicească a noastră la Pătimirile lui Hristos, ca să ne despătimim noi de patimile care au condus la suferințele, răstignirea și moartea Lui. Florile purtate în mână, crenguțele de salcie reprezintă florile virtuților adunate în timpul Postului, milostenie mai multă, curățire de păcate mai multă, împăca-re mai multă, rugăciune mai multă, lacrimi mai multe. Acestea sunt florile postirii, pe care noi le aducem ca daruri cultivate în Duhul Sfânt prin credință și nevoință lui Hristos, Care dorește să intre în Ierusalimul sufletului nostru. Ele se adaugă la mirul de mare preț al Mariei. Cel mai frumos mir este mirul credinței curate și al faptelor bune, mireasma vieții sfințite și fără de păcat aduse lui Hristos”, a încheiat Preafericirea Sa cuvântul la praznicul Floriilor.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a conferit părinților Constantin Drăgușin, dirijor prim al Coralei patriarhale, și Ioan Armaș, secretar în cadrul Departamentului de Relații externe al Patriarhiei Române, distincția de iconom stavrofor. De asemenea, au primit hirotesia întru protosinghel ieromonahii Onufrie Cotos, consilier economic al Administrației Patriarhiei Române, Valentin Mâțu, exarhul mănăstirilor din zona Prahovei, Petru Ungureanu, consilier agricol al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și Sava Hasuc, inspector eparhial la Sectorul bunuri și imobile din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente