Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost prezent ieri la Mănăstirea Jercălăi

În toate bisericile s-a citit ieri, 17 ianuarie, în Duminica a 32-a după Rusalii, pericopa evanghelică în care este prezentată convertirea vameșului Zaheu. Prezent la slujba Sfintei Liturghii oficiată la Mănăstirea Jercălăi, din județul Prahova, după cum ne informează Radio TRINITAS, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat, în cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, învățăturile care reies din această Evanghelie: „Cunoscând această dorință de luminare din orbirea sa sufletească, Mântuitorul Iisus Hristos l-a chemat la El pe cel ce era în copac, ca împreună să meargă în casa lui Zaheu. Mai întâi harul lui Hristos a atins sufletul lui Zaheu, de aceea Mântuitorul Iisus Hristos s-a autoinvitat în casa lui Zaheu. Deci, vedem că atunci când un om nu e mulțumit de starea lui sufletească și se află într-o căutare uneori confuză, difuză, Dumnezeu intră în acțiune prin harul Său și ne întâmpină, ne caută și El pe noi mai ales dacă noi îl căutăm pe El, fiindcă dorește ca tot omul « să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină ». Iată cum aparenta curiozitate era de fapt o dorință de convertire de schimbare”.

Părintele Patriarh Daniel a evocat și viața Sfântului Antonie cel Mare, întemeietorul vieții pustnicești – sărbătorit, ieri, de Biserica Ortodoxă: „S-a născut la anul 251, în părțile Alexandriei, în Africa. A avut părinți bogați care i-au lăsat multe averi. Dar într-o bună zi l-a schimbat și pe el Mântuitorul Iisus Hristos nu pentru că s-ar fi întâlnit personal cu El, ci Hristos este prezent în Evanghelia Sa, după cum este prezent și în Sfânta Euharistie. Când a ascultat cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, adresate tânărului bogat: „un lucru îți mai lipsește, mergi, vinde averea ta, împarte-o săracilor și apoi urmează-Mi Mie”, Sfântul Antonie a considerat că îi sunt adresate lui, a vândut averile și a stat 17 ani într-o colibă, într-un bordei, și într-un mormânt părăsit de la marginea satului său natal, apoi s-a mutat și a stat 20 de ani într-un oraș, într-o cetate părăsită”.

Sfântul Antonie a dus o viață de rugăciune și de post, în care s-a luptat cu patimile de tot felul, a arătat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române: „Sfântul Antonie cel Mare a adunat în jurul lui unii monahi sau călugări pe care i-a sfătuit. Apoi a plecat la un munte, Kolzin, care era un munte prielnic pentru rugăciune și acolo a întemeiat o mănăstire pe care și astăzi o cunoaște lumea ca Mănăstirea Sfântului Antonie cel Mare. A devenit un părinte al întregului Egipt, un sfătuitor, a vindecat bolnavi, le-a dat sfaturi împăraților prin scrisori sau prin trimiși, și era prețuit de toată lumea pentru înțelepciunea lui și pentru puterea lui de a vindeca pe oamenii bolnavi”.

Comentarii Facebook


Știri recente