Prăznuirea celor mai vechi sfinți din România, Mucenicii Epictet și Astion – interviu cu Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii

La o lună de zile după praznicul Sfinților martiri de la Niculițel Zotic, Atal, Camasie și Filip, praznic ce a adus bucurie sfântă în sufletul credincioșilor dobrogeni și nu numai, Eparhia Tulcii este din nou în sărbătoare. Despre sărbătoarea celor mai vechi sfinți cunoscuți ca martiri pe teritoriul Dobrogei, Sfinții Martiri Epictet și Astion, pe care în fiecare an Biserica Ortodoxă îi pomenește la 8 iulie, și despre mucenicia cărora s-a păstrat în Actele martirice cea mai bogată descriere a vieții și pătimirii lor, ne-a vorbit însuși episcopul locului, Preasfințitul Visarion.

Preasfinția Voastră, în cadrul Episcopiei Tulcii se găsesc moaștele celor mai vechi sfinți cunoscuți în țara noastră, Sf. Mc. Epictet și Astion, de la Mănăstirea Halmyris. Vorbiți-ne, vă rugăm, despre izvoarele istorice care amintesc de aceștia.

Ei sunt cunoscuți ca sfinții de la Halmyris, vechea cetate creștină așezată pe malurile Dunării ce se numea în antichitate „Almyra”, și care au suferit moarte martirică în timpul cruntei persecuții declanșate împotriva Bisericii creștine de către împăratul Dioclețian (244-311) la 8 iulie 290. Cu siguranță ei sunt cei mai vechi martiri dobrogeni atestați sigur de izvoarele aghiografice.

Despre viața și pătimirea lor avem date în Actele martirice, dar, din păcate, actul martiric închinat lor ni s-a păstrat doar într-o copie târzie din sec. al XV-lea, aflată în Biserica Mântuitorului din Utrecht și care a fost publicată în anul 1615 de către învățatul iezuit Herbert Rosweyde (â€1629).

În anul 1921, benedictinul Dom Germain Morin a descoperit în Martirologul ieronimian pomenirea Sf. Epictet și Astion în ziua de 23 mai „De S.S. Epicteto presbytero et Astione monachu martyribus Almiridensibus in Scythia”, întărind și el veridicitatea celor afirmate în Acta Sanctorum, editată de N. Rosweyde, amintit mai sus.

Din Acta Sanctorum a preluat pasaje într-un studiu al său asupra celor doi sfinți martiri și reputatul cercetător și istoric Raymund Netzhammer (1862-1945), ajuns arhiepiscop catolic la București și care a lăsat posterității lucrarea Epiktet und Astion, diokletianische Martyrer am Danaudelta, Zug. 1937.

La fel, și bizantinologul prof. dr. Emilian Popescu a realizat un document-studiu asupra vieții și activității lor în lucrarea Sfinți Români și apărători ai legii strămoșești (București 1987).

Preasfinția Voastră, ce ne puteți spune despre viața și minunile săvârșite de Sfinții Mc. Epictet și Astion?

Din documentele amintite cunoaștem faptul că pe vremea împăratului Dioclețian trăia în părțile Răsăritului, probabil în Frigia (Asia Mică), un preot cu numele Epictet, având o viață curată și evlavioasă. Pentru acest fapt Dumnezeu l-a preamărit cu darul facerii de minuni, vindecând mai mulți bolnavi – o tânără paralizată în întregime a fost tămăduită, un tânăr posedat de un duh rău a fost curățit cu puterea rugăciunii, o femeie oarbă care și-a recăpătat vederea prin rugăciunile preotului Epictet.

Într-una din zile, Epictet îl întâlnește pe Astion – un tânăr frumos la chip și cu o viață curată, provenind dintr-o familie aleasă și înstărită.

În urma discuțiilor, Astion află despre învățătura Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos și despre fericirea cea veșnică, lucru care-l marchează în chip deosebit și îl îndeamnă apoi să-i ceară preotului Epictet să-l ia ca ucenic și să-i lumineze sufletul prin primirea tainei Sfântului Botez.

După primirea Sfântului Botez, s-au hotărât amândoi să părăsească aceste ținuturi și să se retragă într-un loc prielnic, unde să poată trăi în sfințenie și unde să poată propovădui credința creștină și altora.

S-au îmbarcat pe o corabie și au venit în cetatea Halmyris (Dunăvățul de astăzi), pe malul Dunării, unde au continuat să trăiască în curăție și evlavie, săvârșind și aici multe minuni. Se spune că preotul Epictet a vindecat un paralitic surdo-mut și, în urma acestei minuni, s-au convertit la credința creștină mai mult de 1.000 de locuitori ai cetății.

Și tânărul Astion a căpătat darul facerii de minuni, tămăduind un îndrăcit și făcând sănătos pe un om ce căzuse de la înălțime și rămăsese aproape mort.

Pârâți fiind înaintea comandantului Latronianus, cei doi sfinți au fost aduși înaintea judecătorilor, interogați, întemnițați și supuși la chinuri. Cu toate încercările abătute asupra lor, ei au rămas tari în credință, ba chiar au convertit la creștinism și pe unul dintre judecători, cu numele de Vigilanțiu.

În cele din urmă, sfinții au fost condamnați la moarte prin tăierea capetelor, trupurile lor au fost luate de către creștini, în taină, care le-au și îngropat într-un loc potrivit. Iar Actele martirice spun că se fac acolo „minuni multe până în ziua de astăzi”. Cultul preotului martir Epictet s-a întins până în Spania, unde este cinstit cu numele latinizat de Epitacius în ziua de 23 mai, zi în care sunt prăznuiți acești doi sfinți în Biserica Romano-Catolică.

După biruința creștinismului în anul 313, trupurile Sf. Epictet și Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris, unde au rămas, de-a lungul vremurilor, timp de 1.700 de ani, până la descoperirea lor – în chip minunat – la 15 august 2001. Sfintele moaște au fost luate atunci, identificate, studiate și așezate în racle și depuse la Catedrala arhiepiscopală din Constanța, de unde, în fiecare an, la 7 iulie – în preziua prăznuirii sfinților, erau aduse și depuse la Catedrala „Buna Vestire” din Tulcea, iar a doua zi erau duse la Halmyris, unde avea loc sărbătorirea sfinților.

Preasfinția Voastră, pentru al doilea an ca episcop al Tulcii, organizați manifestările dedicate Sfinților Mucenici. Cum vor fi organizate anul acesta?

Ziua Sf. Martiri Epictet și Astion este o zi de bucurie pentru credincioșii tulceni, bucurie sporită și de faptul că anul trecut – la împlinirea a șapte ani de la descoperirea lor – cinstitele moaște au fost aduse în întregime la Halmyris și depuse pentru totdeauna în bazilica nouă ce se construiește acum la mănăstirea ce le poartă numele.

La Constanța au rămas doar câteva părticele din sfintele moaște – ca mângâiere pentru credincioși – moaștele fiind, așadar, întregi la Halmyris.

Este pentru al doilea an când organizăm, ca episcop al Tulcii, sărbătoarea Sf. Mucenici Epictet și Astion, anul trecut având bucuria de a primi întoarcerea moaștelor la locul unde s-au descoperit.

Și în anul acesta, în preziua hramului se va oficia la altarul de vară de la Mănăstirea Halmyris slujba Vecerniei arhierești împreunată cu Litia, precum și slujba Privegherii de toată noaptea.

A doua zi, sobor de arhierei, preoți și diaconi, înconjurați de o mare mulțime de pelerini din toate colțurile Dobrogei și din țară, va săvârși Sfânta Liturghie arhierească și ne vom împărtăși cu toții din darurile dumnezeiești ale Mântuitorului Hristos Cel preaslăvit și minunat întru sfinții Săi.

Preasfinția Voastră, care este importanța actului martiric al Sf. Epictet și Astion pentru noi?

Pentru noi, românii, actul martiric al Sf. Epictet și Astion are o valoare deosebită pentru că, alături de cel al Sf. Emilian de la Durostor (Silistra), este singurul cu care literatura aghiografică dobrogeană se poate mândri.

Apoi, el aduce lumină în istoria vieții religioase a Dobrogei, arătând răspândirea credinței creștine pe teritoriul dintre Dunăre și mare, precum și persecuțiile la care e-rau supuși creștinii acelor vremuri din partea autorităților romane păgâne.

În el se amintește numele episcopului de la Tomis, fericitul Evangelicus, beatissimus Evangelicus, care coordona viața bisericească de aici, unde existau și alte scaune episcopale, inclusiv la Halmyris.

Din acest act martiric rezultă faptul că Epictet era preot, iar Astion era monah, fiind astfel cea mai veche mențiune despre existența monahismului pe teritoriul Dobrogei.

Prin exemplul vieții lor și tăria credinței, prin suferirea morții martirice, Sf. Epictet și Astion sunt cinstiți ca mucenici ai Bisericii lui Hristos, cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, fiind pilde de întruchipat pentru creștinii de atunci, dar și pentru cei de astăzi în slujirea lui Hristos, a Bisericii și a semenilor.

Prin minunile pe care le-au săvârșit asupra bolnavilor, minuni pe care le săvârșesc și astăzi celor ce aleargă la cinstitele lor moaște aflate la Mănăstirea Halmyris, ei sunt integrați în categoria sfinților fără de arginți, de talia Sfinților Pantelimon, Ermolae, Chir și Ioan, Cosma și Damian și alții.

Să-i cinstim, așadar, cu cuviință pe cei doi atleți ai lui Hristos și din inimă smerită să le adresăm cerere de rugăciune, zicându-le: Sfinților Mucenici Epictet și Astion, primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul Celui Atotvindecător vindecați bolile noastre sufletești și trupești, tămăduiți sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri – ca împreună cu voi să cântăm laude lui Hristos Dumnezeu în împărăția cea fără de sfârșit! Amin.

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente