Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos – calea smereniei și a iubirii dumnezeiești

La 25 decembrie Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut asemenea nouă, afară de păcat, a luat trup din pântecele Fecioarei Maria, a viețuit pe pământ 33 de ani și apoi prin pătimirea, crucea, moartea, învierea și înălțarea de-a dreapta Tatălui a ridicat întreaga fire omenească la măsura dumnezeiască, informeaza Arhiepiscopia de Alba-Iulia.

Ne-a înfiat din nou pe toți oamenii și ne-a arătat calea prin care putem să devenim fiii lui Dumnezeu după har. Taina Nașterii lui Iisus Hristos este una din tainele credinței noastre, este taina coborârii Fiului lui Dumnezeu la noi oamenii și a înălțării noastre la Dumnezeu. „Dumnezeu s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască”, spun Sfinții Părinți. Aceasta este Taina dreptei credințe: „Dumnezeu S-a arătat în trup (I Tim. 3, 16), S-a făcut pe Sine „asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale” – cum se roagă preotul în Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare.

Noi românii numim acest praznic Crăciun, cuvânt latinesc care derivă de la cuvântul creatio și care înseamnă creație. Într-adevăr este vorba de a doua creație a lumii, începută în istorie prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care, „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om” – mărturisim noi în Crez.

Despre nașterea lui Iisus Hristos și despre evenimentele legate de ea au scris Sfinții Evangheliști Matei – în capitolele 1 și 2 – și Luca – în capitolul 2, iar Biserica a cuprins în slujbele sale întreaga teologie a praznicului, pe înțelesul tuturor.

În troparul sărbătorii mărturisim: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție”. Iar condacul Nașterii ne învață că: „Fecioara, astăzi, pe cel mai presus de ființă naște. Și pământul peștera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.” Prin Întrupare Sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat și nouă care este cale care duce la Dumnezeu. Această cale e calea smereniei, calea poruncilor, calea iubirii dumnezeiești pe care au urmat-o sfinții și pe care suntem chemați și noi, prin viața noastră de fiecare zi, să o urmăm.

Ca să-L putem întâmpina și noi pe Domul Hristos cu vrednicia magilor de acum două milenii, care văzând steaua au mers după stea și L-au căutat până L-au găsit, și L-au întâmpinat cu daruri vrednice de un fiu de împărat, și noi trebuie să trăim în așa fel încât să avem aurul credinței, tămâia rugăciunii și smirna de bună mireasmă a nădejdii.

Comentarii Facebook


Știri recente