Praznicul Nașterii Domnului la Stockholm

Marți, 25 decembrie 2012, de Praznicul Nașterii Domnului, Preasfințitul Episcop Macarie al Europei de Nord a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în biserica Parohiei Ortodoxe Române „Adormirea Maicii Domnului” din Stockholm-Bredäng, păstorită de PC Preot Gheorghe Borca. Răspunsurile la strană au fost date de grupul coral „Credo” al Episcopiei care a susținut și un concert de colinde.

La slujbă au participat alături de numeroșii credincioși din capitală și Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Suediei, dl Emil Druc dimpreună cu familia sa, dl. Michael Hjälm, Directorul Institutului de Studii Ortodoxe din Stockholm și alți cercetători din această instituție.

Preasfințitul Episcop Macarie a transmis cuvântul său pastoral intitulat: „Hristos-Emanuel, Izvorul vindecărilor” în care s-a referit la Mântuitorul Hristos-Emanuel, Cel Care se face om de dragul nostru și spre folosul nostru:

„Aducem și noi astăzi laudă lui Hristos-Emanuel Care se întrupează de dragul nostru și spre folosul nostru! Se întrupează Fiul Omului ca noi să ne recunoaștem în El copii ai lui Dumnezeu! Emanuel înseamnă „Cu noi este Dumnezeu”. El este cu noi dar și noi trebuie să dovedim că suntem cu El! De aceea am venit și astăzi la Liturghie, aici în Betleemul Bisericii, pentru a-I aduce, prin Maica Fecioară, ce avem mai de preț, inima noastră curățită de păcate. Preacurata Maria este darul adus de umanitate în Taina Întrupării, după cum ne arată cântarea de la Vecernia prăznuirii: „Fiecare din fapturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Ție: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara”. Prin Fecioara Maria, făptura omenească i-a oferit Domnului trup, iar El ne-a dăruit înfierea duhovnicească, făcându-ne părtași îndumnezeirii. El este Izvorul nesecat al dumnezeiescului har, tămăduind sufletele și trupurile noastre slăbănogite de păcate. De fapt, la fiecare Liturghie când aducem în dar în firida Proscomidiarului, prescura dimpreună cu celelalte ofrande pentru Euharistie, actualizăm Înomenirea Fiului lui Dumnezeu, deoarece potrivit mărturiilor Părinților, prescura simbolizează trupul preacurat al Născătoarei. Desprinderea de către preot, din rotundul prescurii, a Agnețului sau a Mielului dumnezeiesc, adică a peceții pătrate cu inscripția cruciformă IS HS NI KA, care se tâlcuiește „Iisus Hristos Biruie”, arată cum Fiul lui Dumnezeu se întrupează luând fire omenească din trupul Maicii Sale, și, totodată, din trupul întregii făpturi, din rotundul pământului. Preotul așează apoi Agnețul pe Sfântul Disc care închipuie ieslea în care a fost culcat Pruncul după naștere.”

Preasfințitul Macarie a mai spus că Taina Betleemului este perpetuu trăită în Liturghia Bisericii:

„Toată firida Proscomidiarului din peretele de miazănoapte al absidei Altarului euharistic, străjuită de icoana Nașterii lui Hristos, simbolizează în primul rând peștera din Betleem în care S-a născut Domnul nostru, unde discul liturgic închipuie ieslea iar steluța sa protectoare de deasupra Agnețului reprezintă steaua care i-a călăuzit pe cei trei crai spre locul nașterii. Acoperămintele care învăluiesc vasele liturgice cu cinstitele daruri de pâine și vin, sunt scutecele în care a fost înfășat dumnezeiescul Prunc după naștere și îmbăiere, iar tămâierea cu cădelnița fumegândă, exprimă simbolic și darurile de aur, smirnă și tămâie aduse odinioară micuțului Împărat de către magi.

În Răsăritul creștin, în Taina Liturghiei, Hristos, este prezent sfințitor și deplin, fiind reactualizată lucrarea Sa de la Întrupare și până la Jertfa, Învierea, Înălțarea și Venirea Sa întru slavă, manifestându-ne întru El și El întru noi. „Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui”. (Efeseni 5,30). Ne este îndeajuns că fiece loc și act liturgic din biserică este plin de adâncă sfințenie și semnificație mistică, trăind astfel încă din această lume Taina Împărăției. De aceea, în tradiția noastră ortodoxă nu simțim nevoia să reprezentăm ieslea din Betleem prin staul amenajat cu statuete și lumini multicolore, cum vedem acum de Crăciun în piețele și în bisericile occidentale. Însă trebuie să trăim misterul euharistic, primindu-L pe Hristos Cel Nou Născut pentru a-Și face sălaș luminos în căușul inimii noastre. Fiindcă, așa după cum v-am mai spus, „de-o mie de ori de S-ar întrupa Hristos în Betleem, dacă nu se naște și în inima noastră, totul este în zadar” (Angelus Silesius). Important este să-I deschidem larg poarta inimii noastre deoarece El nu vine să ne ceară ceva, ci numai să ne dăruiască pacea și bucuria Sa cea veșnică.”

Referindu-se la colindele străbune a prezentat și două străvechi icoane în care ne este înfățișat Hristos-Emanuel:

„Copleșiți de minunata ipostază a Preasfintei Născătoare care îl poartă pe Fiul Cel neîncăput, mai întâi nevădit, în pântece și în inima sa, apoi după naștere, cu tandrețe maternă, pe brațele sale, în dreptul inimii. În tezaurul liturgic răsăritean se păstrează din vechime două icoane ale Maicii Domnului. Prima icoană numită „Maica Domnului a Întrupării sau a Semnului”, ne-o înfățișează pe Preamilostiva care îl are pe Pruncul Sfânt pe pieptul ei, strălucind lângă inima sa, într-un medalion de slavă. Se arată astfel că Hristos este Emanuel, fiind prin excelență „Semnul” dat de Dumnezeu, împlinindu-se astfel profeția lui Isaia din vremea regelui Ahaz: „Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14). În a doua icoană, numită „Hodighitria sau Îndrumătoarea”, o vedem pe Preasfânta Maică cum poartă cu gingășie pe brațul stâng, lângă inima sa milostivă, pe Pruncul divino-uman, iar cu mâna dreaptă, ridicată la piept, printr-un gest convingător, ni-L arată, nouă oamenilor, pe Cel Care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6). Ziditorul tuturor ține în mâna stângă sulul scripturilor împlinite prin El iar cu dreapta își binecuvântează, încă din pruncie, Mama, dar și poporul Său.

Pruncul din brațele Preacuratei, zugrăvit în icoane ca Hristos-Emanuel, „Dumnezeu Cel mai înainte de veci”, nu are nimic din trăsăturile unui sugar, ci are chipul adult, cu fruntea amplă ce reflectă înțelepciunea dumnezeiască. El este Mântuitorul lumii, Logosul întrupat, trimis la ai Lui ca să-i vindece și să-i mântuiască (Luca 4,18). Pentru aceasta „S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor și la înfățișare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2,7), ca să ne nască din apă și Duh Sfânt, în Taina Botezului, să ne vindece de rănile păcatelor, în Taina Spovedaniei, și să ne hrănească cu Trupul și Sângele Său, în Taina Euharistiei, crescându-ne în Biserica Sa spre dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.”

La final, Preasfințitul Episcop Macarie a arătat că Hristos-Emanuel este Izvorul vindecărilor, îndemnând păstoriții la toată fapta cea bună:

„Una din poruncile Bisericii vizează obligația fiecărui creștin de a se îngriji de sănătatea trupului, pentru că omul zilelor noastre se complace de multe ori în excese care dăunează și sănătății trupești. Suntem datori să ne păzim sănătatea în Domnul, dar avem datoria să îi căutăm și pe cei care, suferind în trup, sunt singuri și deznădăjduiți.

Pentru noi, locuitorii acestor ținuturi scandinave, lucrurile par foarte bine organizate. Sistemele sociale de aici nu lasă pe nimeni pe dinafară, astfel încât toți locuitorii beneficiază de cele mai bune servicii, la cele mai înalte standarde. Pentru cei de acasă, din România, lipsurile sunt mari și cei aflați în spitale întâmpină multe dificultăți. Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor din țară au șansa ca să aibă aproape preoți misionari și paraclise spitalicești în care se înalță rugăciuni pentru izbăvirea de suferință. În unitățile medicale se săvârșește Taina Sfântului Maslu, se binecuvântează și se cuminecă bolnavii, actul medical fiind întregit de hrana duhovnicească. Așa se face că de multe ori întâlnim în România oameni bolnavi, dar împliniți sufletește, oameni suferinzi, dar împăcați cu sine, cu semenii și cu Dumnezeu.Învățăm din această realitate că fericirea și împlinirea nu este condiționată de bunăstare. Trebuie să fim conștienți de vocația noastră în această lume care cultivă bogățiile materiale, subjugând existența, numai pentru câștiguri imediate și consum neînfrânat. Venim înaintea frățiilor voastre cu rugăciunea și cu îndemnul părintesc de a depăși grijile obsesive ale existenței cotidiene, pentru a ne așeza pe făgașul firesc al unui urcuș duhovnicesc.

Datoria noastră de fii și frați ai lui Hristos-Emanuel ne determină să ne așezăm în comuniune cu toată lumea, să îi cercetăm pe cei singuri, pe cei bolnavi, să-i pregătim pe cei tineri să prețuiască darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu și pentru a le fi de folos celor în nevoi, bolnavi și însingurați.”

După slujbă, au fost împărțite darurile de Crăciun copiilor iar la agapa frățească credincioșii din diferite zone ale țării, inclusiv cei din Basarabia, au cântat colindele de acasă.

Comentarii Facebook


Știri recente