„Sunați din trâmbiță în ziua cea binevestită a Domnului”(Ps. 80, 4.) Poruncă profetică sunt cuvintele acestea! Dar citirile din Sfânta Scriptură, pe care le-am citit astăzi, sunt mai puternice decât sunetul trâmbiței și mai lămurite decât orice instrument muzical. Ne vestesc sărbătoarea premergătoare acestor zile.
Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lepădat postul iudaic și ne-a arătat adevăratul post, spunând: Nu postiți în judecăți și în certuri… ci dezleagă toată legătura nedreptății” (Is. 58, 4, 6.); iar Domnul a zis: „Nu Fiți triști… ci spălă-ți fata ta și unge-ți capul tău”( Matei 6, 16-17).
Să fim deci cuprinși de niște simțăminte ca acestea, așa cum am și fost învățați! Să nu ne mâhnim de zilele ce se apropie! Să fim veseli în ele, așa cum se cuvine sfinților. Cel trist nu primește cunună, iar cel care suspină nu biruie. Nu te întrista când ți se poartă de grijă! E o nebunie să nu te bucuri de sănătatea sufletului și să te mâhnești de schimbarea mâncărurilor, lăsând să se înțeleagă că-ți face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât purtarea de grijă a sufletului. Săturarea mărginește plăcerea numai la pântece; postul, însă, urcă folosul la suflet. Bucură-te, că ti s-a dat de Doctor un leac ce ucide păcatul. După cum viermii, care se înmulțesc în pântecele copiilor, sunt distruși cu doctorii foarte amare, tot așa și postul, vrednic cu adevărat de acest nume, când pătrunde în suflet, omoară păcatul ascuns în adânc.
Sf. Vasile Cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Buc., 2009, p. 5.
