Postul Adormirii Maicii Domnului – interviu cu părintele Daniel Bărîcă, preot la Biserica „Buna Vestire” din Capitală și membru în Comisia de Liturgică a Arhiepiscopiei Bucureștilor

„Aleasă prin sfatul preștiutor și înainte de veci al lui Dumnezeu, preînchipuită și propovăduită înainte de naștere prin Duhul Sfânt”, cum spune Sfântul Ioan Damaschinul în „Dogmatica” sa, Maica Domnului este cea mai cinstită între sfinții Bisericii, fiindcă prin ea a încetat întristarea și a răsărit Hristos, bucuria lumii. Postul închinat Adormirii Maicii Domnului, care tocmai a început, este un prilej de reflecție asupra stării noastre duhovnicești și de reapropiere spirituală de Dumnezeu prin rugăciune și fapte bune. Despre originea și evoluția acestui post în istoria Bisericii și rânduiala liturgică pe care creștinii ortodocși o urmează în cele două săptămâni de la începutul lunii august ne vorbește părintele Daniel Bărîcă, preot la Biserica „Buna Vestire” din Capitală și membru în Comisia de Liturgică a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Maica Domnului – ajutătoarea tuturor celor care o cheamă în rugăciune

Părinte Daniel Bărîcă, ce reprezintă Maica Domnului pentru cultul ortodox în general și pentru viața creștinilor în special? Cum trebuie să parcurgă acest post credincioșii Bisericii?

Fiind Mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului trebuie să i se acorde o cinstire deosebită. În cultul ortodox, după Persoanele Sfintei Treimi, cea mai înaltă cinstire se acordă Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Noi avem posibilitatea în acest post, mai mult decât în celelalte perioade ale anului, deși permanent noi trebuie să aducem rugăciuni Maicii Domnului, să ne apropiem duhovnicește mai mult de ea, să ne spălăm de păcatele noastre. E nevoie să trăim mai aproape de Dumnezeu și, cu ajutorul Maicii Domnului, acest lucru este mai ușor. Ea este ocrotitoarea tinerilor, a copiilor. Ea sprijină pe cei căsătoriți. Este ajutătoare celor necăjiți. E bucuria celor întristați, așa cum o mărturisește unul dintre Acatistele închinate ei. Ea e ajutătoarea tuturor celor ce o cheamă în rugăciune. Trebuie să postim pentru a recâștiga, cum spun Sfinții Părinți, raiul pierdut. Totodată, într-o lume în care este vădită influența diavolului asupra oamenilor, trebuie să postim pentru că „acest neam al diavolilor iese numai cu post și cu rugăciune”, așa cum ne spune Mântuitorul Hristos. Este bine ca toți creștinii ortodocși să cerceteze biserica, să se spovedească și să se împărtășească în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului. Astfel vom ajunge la comuniunea mai deplină cu Hristos, prin Maica Sa.

Creștinii ortodocși tocmai au intrat în Postul Sfintei Maria. Cum s-ar încadra această perioadă între formele de preacinstire acordate Maicii Domnului?

Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre formele de preacinstire a Maicii Domnului. Lui Dumnezeu îi acordăm o cinstire absolută sau latria, Maicii Domnului îi acordăm preacinstire sau supravenerare, iar celorlalți sfinți – cinstire. Trebuia să existe o formă deosebită de cinstire a Maicii Domnului în raport cu ceilalți sfinți, pentru că, așa cum mărturisim în rugăciunile și slujbele noastre, ea este „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Maica Domnului este Maica Vieții, cea care a născut pe Hristos Mântuitorul și care ne ajută la mântuire prin rugăciunile de mijlocire către Fiul său, Biruitorul morții. Noi, ortodocșii, ținem acest post în cinstea Maicii Domnului pentru a ne pregăti duhovnicește să întâmpinăm marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului și a trecerii ei cu trupul la cer. După Tradiția ortodoxă, însăși Maica Domnului s-a pregătit pentru trecerea ei la cele veșnice prin post.

După Sfântul Simeon al Thesalonicului („Patrologia Graeca 155, col. 901”), acest post este ținut pentru a cinsti și mai mult cele două praznice care sunt în această perioadă, adică Schimbarea la Față a Mântuitorului Hristos (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Prima sărbătoare este dătătoare de lumină, iar a doua este aducătoare de milostivire și de mijlociri înaintea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

Acest post este, în Biserica Ortodoxă, după cel al Paștilor și al Crăciunului, al treilea ca însemnătate. Pe toate cele patru posturi se clădește spiritual biserica fiecărui creștin ortodox, ca pe patru stâlpi ai urcușului anual către mântuire. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Oare nu știți că voi sunteți biserică a Duhului Sfânt și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (I Cor. 3, 16). Această biserică a sufletului nostru trebuie înălțată prin anumite rânduieli bisericești, iar postul ajută la înălțarea spirituală a sufletului nostru. Postul Sfintei Maria sau al Sfintei Mării, așa cum este el cunoscut în popor, începe la 1 august și se sfârșește în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august). Anul acesta are o specificitate, postul începând cu o zi mai înainte, pentru că vineri, 31 iulie, este tot zi de post și se lasă sec în seara zilei de joi, 30 iulie. Postim de mâncărurile „de dulce” (carne, lactate, pește). Anul acesta, praznicul Adormirii Maicii Domnului cade sâmbăta, deci se poate mânca de dulce în ziua praznicului, dar în anii în care sărbătoarea cade miercuri sau vineri, se dezleagă numai la pește, untdelemn și vin în această zi.

„La început, sărbătorile închinate Maicii Domnului nu se deosebeau de praznicele împărătești”

Ce puteți spune despre originea Postului Adormirii Maicii Domnului? Din ce secol este consemnată această rânduială? Care a fost evoluția ei de-a lungul timpului?

Trebuie menționat că Postul Adormirii Maicii Domnului a fost stabilit ca formă de preacinstire a credincioșilor față de Maica Domnului. După Tradiția Bisericii, Născătoarea de Dumnezeu s-a pregătit pentru trecerea cu trupul la cer printr-un post deosebit, după cum am spus. Ca vechime, Postul Sfintei Maria este cel mai nou dintre toate cele patru posturi. Originea lui a fost fixată în secolul al V-lea după Hristos. La început, sărbătorile închinate Maicii Domnului nu se deosebeau de praznicele împărătești ale Mântuitorului Hristos. Ulterior, ca un răspuns al Bisericii creștine împotriva ereziilor, a trebuit – prin Sinoadele Ecumenice al III-lea (din 431, de la Efes) și al IV-lea (ținut la Calcedon, în 451) – să se stabilească dogma privind persoana Maicii Domnului, care a fost recunoscută ca Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară la Sinodul al III-lea. La Calcedon a fost stabilit că Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel adevărat, a avut două firi, cea dumnezeiască și cea omenească, Maica Domnului născându-L pe Hristos cu trup după firea omenească, iar nu după cea dumnezeiască. Putem considera că secolul al V-lea reprezintă momentul în care s-au definitivat dogmele privitoare la Maica Domnului și, odată cu aceasta, sărbătorile și cultul acordat Sfintei Fecioare Maria au căpătat o importanță deosebită, stabilindu-se și Postul Adormirii Maicii Domnului.

Inițial, acest post nu avea nici asprimea, nici durata celui din ziua de astăzi

Nici felurile postirii nu erau peste tot la fel în Biserica Răsăritului. În părțile Antiohiei, ne referim deci la Siria, se postea o singură zi, pe 6 august, deci la praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului. La Constantinopol se postea patru zile, iar la Ierusalim opt zile. Nu era uniformitate în privința duratei lui. Unii creștini din Răsărit posteau întreaga lună august, de aceea postul se numea postul lunii august, după cum ne spune Canonul al III-lea al lui Nicolae I Misticul, patriarhul Constantinopolului. Alții posteau în luna septembrie, cum se întâmplă în Apus până astăzi. Alții nu posteau deloc, socotind un moment de bucurie mutarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Pentru a se realiza o uniformizare în întreaga Ortodoxie în legatură cu ținerea acestui post, în secolul al XII-lea, la 1166, într-un sinod local ținut la Constantinopol, condus de patriarhul ecumenic Lucas Hrysoverghis, s-a hotărât ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și terminând cu ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august), rânduiala tipiconală fiind ulterior adoptată în toată Biserica Ortodoxă. De fapt, Tipicul grecesc de la Messina, din 1131, localitate situată în nordul Siciliei, provincie sudică a Italiei, unde locuiau mulți ortodocși mai ales de origine greacă (să nu uităm că, pentru multe veacuri, sudul Italiei se numea „Grecia mare”, ca urmare a numărului mare de locuitori greci), prevedea această durată a postului în perioada stabilită la Sinodul mai sus amintit, iar hotărârea Sinodului de la Constantinopol este clar că s-a bazat pe acest tipic grecesc.

Avem o singură dezlegare la pește în această perioadă

Ce are specific acest post din punct de vedere tipiconal?

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, dar pentru că anul acesta 31 iulie este în zi de vineri, se lasă sec în seara zilei de 30 iulie adică joi, așa cum am spus. Postul Sfintei Mării este mai aspru decât cel al Crăciunului sau al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în sensul că Tipicul cel Mare și Învățătura privind posturile din Ceaslov recomandă ajunare luni, miercuri și vineri până la ceasul al IX-lea, adică până la ora 15, când se consumă mâncare uscată. Marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbăta și duminica se dă dezlegare la untdelemn și vin. Această prevedere este mai aspră. Există o precizare însă în Pravila Mare (glava 385), care dă dezlegare la untdelemn și vin nu doar sâmbăta și duminica, ci și pentru zilele de marți și joi din această perioadă. Avem o singură dezlegare la pește în această perioadă, cu ocazia praznicului împărătesc al Schimbării la Față a Mântuitorului Hristos. După cum știm, postul aspru se ține, în primul rând, la mănăstiri. Dar fiecare credincios trebuie să țină postul, cum ne îndeamnă Biserica, având, desigur, în vedere și starea de sănătate a fiecăruia și recomandările preotului duhovnic. Postul trupesc trebuie să includă și înfrânarea de la celelalte păcate trupești. De o deosebită importanță este și postul su-fletesc, adică înfrânarea de la păcatele făcute cu gândul și cu vorbele: hula, vorbele urâte, clevetirea (bârfa), citirea sau privirea la lucruri imorale. Desigur, înfrânarea de la aceste ultime păcate enumerate nu se limitează la perioadele posturilor, ci trebuie permanent respectate.

O altă rânduială, pe care o prevede Biserica noastră, este aceea a săvârșirii, în fiecare seară, în bisericile de enorie și la mănăstiri, alternativ, a celor două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov, împreună cu slujba Vecerniei. Cele două Paraclise sunt rugăciuni stăruitoare adresate Maicii Domnului, care se încadrează între formele de preacinstire ale Născătoarei de Dumnezeu. Se obișnuiește ca, în ajunul praznicului, să se săvârșească slujba Vecerniei împreună cu Prohodul Maicii Domnului, care se cântă de către toți credincioșii.

Trebuie menționat că sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este socotită de mai mulți teologi drept „Paștele verii”, fiind sărbătoarea cea mai cunoscută în popor din acest anotimp și cea mai importantă din cele închinate Născătoarei de Dumnezeu. După cum bine știm, mai avem încă trei sărbători mari închinate Maicii Domnului: Buna Vestire, Nașterea Maicii Domnului și Intrarea în Biserică. În privința asprimii acestui post, Postul Maicii Domnului se aseamănă cu cel al Paștilor și trebuie menționat că, în această perioadă, nu se săvârșesc nunți.

La greci, slujba Vecerniei însoțită de cea a Paraclisului Maicii Domnului – în fiecare zi a postului

Există vreo diferență tipiconală la celelalte Biserici Ortodoxe în acest post?

În Biserica Greacă, în care am slujit mai mult timp, nu sunt modificări, pe parcursul celor două săptămâni de post săvârșindu-se zilnic în fiecare biserică slujba Vecerniei însoțită de cea a Paraclisului Maicii Domnului. În foarte multe lăcașuri este pusă în mijlocul naosului icoana Maicii Domnului. În insula Tinos, spre exemplu, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adună la acest praznic mulțimi impresionante de oameni care vin cu vapoarele în ziua sărbătorii și lumea venită se închină cu credință, cerând ajutor pentru tămăduire sufletească și trupească. De asemenea, la orice biserică ce are hramul Maicii Domnului, la sfârșitul slujbei Vecerniei, înainte de apolis, se face procesiune cu icoana Maicii Domnului în întreaga parohie, participând toți credincioșii și rugându-se pentru ajutorul lor sufletesc și trupesc.

Una dintre cele mai mari mănăstiri din Muntele Athos, Iviron, care păstrează cea mai cunoscută icoană a Maicii Domnului, numită „Portărița”, își serbează hramul său pe 15 august. Vorbiți despre evlavia pe care monahii athoniți o arată față de cea numită de ei Stareța Sfântului Munte.

Muntele Athos este socotit în lumea greacă, și nu numai, drept „Grădina Maicii Domnului”. Călugării de acolo, între care mulți români, au o evlavie deosebită către Stăpâna acestui loc. La foarte multe mănăstiri sunt icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, după cum vedem la Iviron, unde este icoana Portaitissa, sau la Pantocrator. La această ultimă mănăstire există icoana Născătoarei de Dumnezeu „Gorgoipikoos” (Maica Domnului care ascultă și împlinește repede și împlinește rugăciunile credincioșilor) în picioare, în mărime naturală, rugându-se Mântuitorului Hristos cu mâinile întinse. De asemenea, mai sunt alte mănăstiri care au icoane făcătoare de minuni cu Maica Domnului, Dochiariu, Filotheou, Hilandar. La toate aceste praznice, care au și procesiuni cu icoanele Maicii Domnului, participă și mulți credincioși din afara Athosului, dar numai bărbați, pentru că femeile nu intră în Athos.

Interviu realizat de Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente