Pomenirea vrednicilor patriarhi Iustin și Teoctist

În fiecare clipă suntem datori să aducem prinoase de cinstire înaintașilor noștri, să ne aducem aminte de ei și să le fim recunoscători pentru toate cele de care noi ne bucurăm astăzi. Fericiții întru adormire patriarhii Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu au fost pomeniți sâmbătă, 28 iulie, la Catedrala patriarhală, întrucât în ziua de 30 iulie se comemorează cinci ani de la trecerea la cele veșnice a patriarhului Teoctist, iar în ziua următoare, 31 iulie, 26 de ani de la trecerea la Domnul a patriarhului Iustin.

Acești doi fericiți întru adormire patriarhi au rămas în conștiința Bisericii ca fiind doi patriarhi care s-au străduit din toate puterile lor a se pune în slujba și propășirea Bisericii și a poporului român. Astfel, în semn de recunoștință și mulțumire pentru jertfelniciile lor, slujitori, rude și credincioși din București, dar și din țară au venit la Catedrala patriarhală, unde se află înhumate trupurile lor, pentru a înălța rugăciuni Preasfintei Treimi, prin slujba Parastasului și prin înălțarea gândurilor spre Dumnezeu pentru odihna sufletelor celor adormiți, precum a reliefat Preasfințitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal. Preasfinția Sa, înconjurat de un sobor de arhimandriți, ieromonahi și diaconi, a săvârșit slujba de pomenire a celor doi patriarhi și a rostit un cuvânt în care a evocat aceste două mari perso-nalități ale Bisericii noastre: ‘Acest moment este un prilej de comemorare, de rugăciune pentru cei plecați dintre noi. Însuși cuvântul παÏάστασις (parástasis), în limba greacă, înseamnă a simți pe cineva alături, a vorbi, a te ruga ca și cum este lângă tine’.

După slujba Parastasului, Preasfințitul Ciprian Câmpineanul a evidențiat câteva date biografice generale ale celor doi fericiți întru adomire patriarhi ai României, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu, arătând că niciodată nu este prea mult să ne aducem aminte de felul cum au trăit și cum și-au încheiat viața. ‘Pretutindeni pe unde a trecut, patriarhul Iustin Moisescu s-a remarcat ca o personalitate covârșitoare datorită erudiției, culturii sale înalte. A fost un mare cărturar și un mare poliglot, iar această personalitate covârșitoare era dublată și de statura sa monumentală și de sobrietatea pe care o impunea și celor din jur. Așa se face că și-a împlinit cu mult succes îndatoririle sale de păstor pe unde a trecut, la Sibiu, la Iași, apoi la București. S-a remarcat apoi ca un restaurator al monumentelor istorice, al ctitoriilor voievodale din Moldova, iar ca mitropolit și patriarh, ca deschizător de drumuri, fiind un foarte bun ambasador al Bisericii Ortodoxe Române în organismele internaționale bisericești, în Consiliul Mondial al Bisericilor, în Conferința Bisericilor Europene și nu numai. În 1956 el a fost acela care a înființat revista ‘Mitropolia Ardealului’, apoi a contribuit foarte mult la dezvoltarea învățământului și a culturii în Moldova și la București. Este suficient să amintim doar faptul că a inițiat traducerea și publicarea operelor Sfinților Părinți, ca unul care era un foarte bun cunoscător al limbii grecești vechi, din colecția Părinți și Scriitori Bisericești, în care au apărut mai bine de 50 de volume din cele 90 programate. Patriarhul Iustin Moisescu a păstorit în vremuri grele, mai ales în ultimii ani când regimul comunist a luat măsuri dure împotriva Bisericii, hotărând dărâmarea multor lăcașuri de cult din București, fapte care l-au mâhnit profund. De aceea, înainte de vreme, fericitul întru adormire patriarhul Iustin Moisescu a trecut la cele veșnice în 31 iulie 1986 cu această durere în sufletul său, că nu a putut să facă mai mult pentru Biserică, dar a făcut tot ce i-a stat în putință, dacă e să ținem seama de vremurile dure pe care le-a trăit întreg poporul român’, a spus Preasfințitul Ciprian Câmpineanul.

Pe treptele slujirii creștine

Urmaș în scaunul de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a fost patriarhul Teoctist, care din copilărie a simțit în sufletul său chemarea lăuntrică de a sluji pe Dumnezeu, îndreptându-și pașii spre slujirea lui Dumnezeu. Astfel, din cei 92 de ani de viață ai patriarhului Teoctist, 72 au fost petrecuți ca monah, 70 de ani în slujirea sacerdotală, dintre care 57 ca arhiereu, iar 21 de ani ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. ‘Asemenea patriarhului Iustin Moisescu, și patriarhul Teoctist Arăpașu a trecut prin toate provinciile românești: 12 ani la București ca episcop-vicar, 11 ani ca episcop la Arad, aproape 5 ani ca mitropolit al Olteniei, după aceea, din 1977 până în 1986, a fost mitropolit al Moldovei, iar apoi cei mai mulți ani i-a petrecut aici la București, în calitatea de patriarh, păstorind vreme îndelungată în regimul greu al opresiunii comuniste, dar și în condiții de libertate, când patriarhul Teoctist și-a simțit chemarea și mai mult de a sluji Biserica din această demnitate cu tot devotamentul. Și patriarhului Teoctist Arăpașu, cel de-al cincilea patriarh, i se datorează faptul că Biserica s-a implicat din nou în viața socială, așa cum o făcuse în perioada interbelică. Este suficient să ne aducem aminte de faptul că s-au înființat mai multe seminarii teologice, s-a introdus ora de religie în învățământul public, s-a introdus asistența religioasă în penitenciare, spitale, unități militare, în toate așezămintele sociale. S-a dat un impuls deosebit învă-țământului teologic, au fost reînființate multe eparhii noi și s-au restaurat multe lăcașuri de cult. Dar, totodată, dacă patriarhul Iustin Moisescu s-a distins prin erudiție, prin cultură, prin sobrietate, prin această lucrare de restaurare a monumentelor istorice, patriarhul Teoctist s-a distins prin evlavia, prin răbdarea pe care a cultivat-o în cei 72 de ani de viețuire monahală și prin mul-tă înțelepciune. A fost iubit de către toți slujitorii sfintelor altare, de către ierarhi, preoți, monahi, mai ales de către credincioși, căci a fost un adevărat părinte căruia noi îi păstrăm vie amintire’, a mai spus Preasfinția Sa potrivit Ziarul Lumina.

La finalul cuvântului său, PS Ciprian Câmpineanul a îndemnat credincioșii ca la fiecare participare la Sfânta Liturghie să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru odihna celor adormiți întru Domnul și să se roage ca Dumnezeu să aibă grijă întotdeauna de Biserica Sa și de poporul român.

Comentarii Facebook


Știri recente