Pocăința, ușa de intrare în Împărăția lui Dumnezeu

În duminica a doua a Triodului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie săvârșită în Paraclisul ‘Sfântul Grigorie Luminătorul’ din Reședința patriarhală. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a arătat cât de mare este puterea duhovnicească a pocăinței, ca putere vindecătoare de boala păcatului și de refacere a comuniunii omului cu Dumnezeu și cu semenii. Pilda Fiului risipitor reprezintă icoana tainei sfintei mărturisiri și a iertării păcatelor. ‘Tatăl care primește acasă pe fiul risipitor și rătăcit este chipul Tatălui Ceresc care se bucură când omul păcătos se căiește de păcatele sale și se întoarce la Dumnezeu. Se întoarce de la păcat la virtute, de la lucrările diavolului la împlinirea voii lui Dumnezeu și de la întunericul păcatului la lumina comuniunii cu Dumnezeu. Vedem căința ca primă treaptă a pocăinței, apoi hotărârea de a mărturisi păcatele și cererea de iertare de păcate. De asemenea, vedem cum părintele oferă această iertare, iar după iertare vine bucuria comuniunii, masa oferită în cinstea reîntoarcerii fiului risipitor reprezintă, după tâlcuirea Sfinților Părinți, Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie, care se dăruiește celor care s-au pocăit de păcatele lor și au primit iertare sau dezlegare de păcate. Părintele din Evanghelie este și chipul duhovnicului sau al părintelui duhovnicesc, care devine vindecător de suflete prin faptul că păcatul este o boală a sufletului și duhovnicul este un doctor duhovnicesc care știe cum să vindece rănile pe care le lasă în viața omului păcatul’, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după cum ne informează Ziarul Lumina. Mesajul central al Evangheliei este schimbarea vieții noastre prin pocăință și lepădarea de păcat, întrucât acesta este ruperea comuniunii sau alianței cu Dumnezeu. În Vechiul Testament, păcatul este văzut ca o uitare a lui Dumnezeu și a împlinirii poruncilor Lui, iar în Noul Testament, o înstrăinare de Dumnezeu, necredință și nesimțire duhovnicească. Păcatul, a arătat Preafericirea Sa, nu este doar o încălcare a unei legi exterioare, ‘ci este o boală a sufletului, o dezordine existențială la toate nivelurile’, iar pocăința, mai numită și ‘botezul lacrimilor’, întrucât, ‘botezul în apă și Duh se săvârșește o singură dată. Pocăința ca botez al lacrimilor se săvârșește cât mai des, pentru a curăți haina cea dintâi, primită la botez, precum s-a dat fiului risipitor haina cea dintâi. Aceasta înseamnă că prin pocăință se reface haina cea dintâi, adică puritatea sufletului’.

Duminica întoarcerii Fiului risipitor este pregătitoare pentru întreg Postul Paștilor, iar îndemnul Patriarhului României a fost că în timpul postului este nevoie de multă rugăciune smerită și pocăință, de curățire de patimi, deasă spovedanie și împărtășire, reconciliere cu semenii noștri și intensificarea milosteniei.

Comentarii Facebook


Știri recente