Pocainta adevarata este izvor de bucurie pentru sufletul care se vindeca si inviaza din pacat.,a spus aseara IPS Daniel la Slujba Canonului de marti

La Catedrala Mitropolitana din Iasi, slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul a fost oficiata in cea de a doua seara din Sfantul si Marele Post de un sobor de preoti si diaconi in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

In cuvantul sau de la finalul slujbei, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel a subliniat faptul ca pocainta adevarata este izvor de bucurie pentru sufletul care se vindeca si inviaza din pacat: ‘In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.Amin.

Prea Cuviosi si Prea Cucernici Parinti, iubiti credinciosi si credincioase,

Slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul din seara de marti din Prima Saptamana a Sfantului si Marelui Post este un pas inainte in urcusul spre Inviere, ca pregatire a noastra pentru bucuria Sfintelor Pasti. Pocainta adevarata este izvor de bucurie pentru sufletul care se vindeca si inviaza din pacat. Aceasta este experienta Sfintilor bazata pe Sfanta Scriptura si ea confirma faptul ca postul si pocainta sunt o lucrare de innoire, de insanatosire si de imbogatire a vietii sufletului ca intalnire cu Dumnezeu cel Milostiv, iubitor de oameni si iertator de pacate. Marea taina a iubirii lui Dumnezeu, aratata in Iisus Hristos, este aceea a iertarii pacatelor. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a instituit, inainte de moartea Sa pe cruce, la Cina cea de Taina, aceasta iubire permanenta pentru oameni, pentru Biserica, anume: iertarea pacatelor, cand a spus cu anticipatie ca toata Jertfa Sa se savarseste pentru ca sa ni se ierte pacatele si pentru ca sa ni daruiasca viata lui nemuritoare in schimbul vietii noastre muritoare. Nimic nu este mai contrar firii umane create dupa chipul lui Dumnezeu decat pacatul si moartea. Noi insa ne-am obisnuit si cu pacatul si cu moartea, pe care le consideram in mod gresit fenomene naturale; ele sunt nenaturale, contra firii umane create dupa chipul lui Dumnezeu, Care este Vesnic si Sfant; de aceea, moartea si pacatul sunt contrare chipului lui Dumnezeu in noi. Omul este facut sa traiasca in comuniune cu Dumnezeu, Cel Sfant si Cel Vesnic. Lipsa de sfintenie si lipsa de viata sunt contrare omului. Prin eliberarea de pacat revenim la firea voita de Dumnezeu a omului. Prin pocainta iesim din moartea sufleteasca care este despartire de Dumnezeu si primim viata cea adevarata a lui Hristos. Postul este o perioada in care noi ne pocaim mai intens; tot timpul trebuie sa ne pocaim; in fiecare clipa noi pacatuim, in fiecare clipa trebuie sa ne pocaim; dupa cum tot timpul trebuie sa ne rugam ca sa mentinem comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin care primim putere ca sa biruim ispitele. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a spus: ‘Rugati-va neincetat ca sa nu cadeti in ispita!’. Rugaciunea mintii este o forma de continuare a rugaciunii cu buzele chiar si atunci cand lucram altceva. Aceasta comuniune, legatura cu Dumnezeu prin gandul si prin cuvantul rugaciunii este necesara pentru ca fara Dumnezeu nu putem face nimic; nu putem implini porunca iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele fara intrerupere daca nu primim iubire din iubirea lui Hristos. Evanghelia nu poate fi redusa niciodata la o carte de Morala sau la un Cod Juridic. Evanghelia nu poate fi traita decat in legatura de comuniune, de iubire smerita si de cerere necontenita cu Hristos Domnul Care este tainic ascuns in Evanghelia Sa. De aceea, la sfarsitul Sfintei Evanghelii din timpul Sfintei Liturghii se spune: Slava Tie, Doamne, slava Tie!, ceea ce nu spunem la citirea Apostolului. Hristos este prezent in Evanghelia Sa, dupa cum este prezent intr-o forma mai sensibila in Euharistie, in Sfantul Potir; de aceea, si Evanghelia si Potirul stau pe Sfanta Masa atunci cand se savarseste Sfanta Liturghie. Hristos Cuvantul este prezent in cuvintele Evangheliei, dupa care se arata ca hrana in Cuvantul Intrupat Euharistic din Sfanta Impartasanie ca sa ne dea viata din viata Lui.

Pocainta are ca scop dobandirea iertarii pacatelor. Noi nu ne pocaim numai ca sa ne tanguim; pocainta nu este o permanenta lamentare, nu este o intristare pentru intristare; pocainta este o intristare pentru a ajunge la adevarata bucurie; este intristarea ca ne-am despartit de Dumnezeu si este bucuria refacerii legaturii cu El. Pocainta este intristarea ca am fost pacaliti de diavolul si bucuria ca am ajuns la Dumnezeu Care nu ne pacaleste, ci ne iubeste; pocainta este intristare ca ne-am ratacit si bucuria ca am gasit Calea, Adevarul si Viata, pe Iisus Hristos; pocainta este ridicarea celui cazut si inaltarea lui prin harul lui Dumnezeu la demnitatea de fiu lui Dumnezeu dupa har. Aici este vorba de o mare taina a iubirii lui Dumnezeu: taina iertarii pacatelor, pe care o vedem atunci cand a instituit Sfanta Euharistie, zicand: Luati, mancati, Acesta este Trupul Meu Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Beti dintru Acesta toti, Acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, Care pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor. (aratand spre potirul plin cu vinul binecuvantat si sfintit de El Insusi, plin de Duhul Sfant, pentru ca si Fiul si Duhul sunt nedespartiti avand pe Tatal de izvor; Persoanele Sfintei Treimi sunt nedespartite, caci atunci cand lucreaza Una, sunt in lucru toate cele Trei Persoane; cand a spus aceste cuvinte de instituire: Luati, mancati,… Beti dintru Acesta toti.., a spus ca si Trupul Lui Se frange, si Sangele Lui Se varsa spre iertarea pacatelor.).

Atat pocainta, cat si Impartasania se savarsesc spre iertarea pacatelor. Sfantul Evanghelist Ioan a aratat ca Sfanta Euharistie se da nu numai spre iertarea pacatelor, ci si spre viata de veci: Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane in Mine si Eu raman in el si-l voi invia pe el in ziua de apoi., zice Mantuitorul. Sfanta Euharistie a fost numita medicamentul prin care primim nemurire. Pocainta din timpul postului si sustinuta, stimulata, intensificata de postire nu este o simpla stare de cainta permanenta, ci se concretizeaza si se concentreaza in Sfanta Taina a Pocaintei sau a Spovedaniei care este marturisirea pacatelor in fata duhovnicului, de fapt in fata Domnului nostru Iisus Hristos Care se foloseste de mana si vocea preotului duhovnic cu scopul ca aceste pacate sa fie iertate de Mantuitorul. Prin marturisire noi asteptam iertarea pacatelor, fapt pentru care nu este doar Taina Spovedaniei, a marturisirii pacatelor, ci este si Taina iertarii pacatelor, pentru ca putem marturisi pacatele unui prieten, dar nu primim iertarea pacatelor; ne usuram constiinta spunand, dar nu primim iertarea pacatelor; Hristos este Acela Care da iertarea pacatelor prin Biserica Sa. Mantuitorul ne pregateste, cu instituirea Cinei celei de Taina, spunand ca El Se jertfeste pentru noi spre iertarea pacatelor, dar mai mult accentueaza in ziua Invierii Sale darul iertarii pacatelor care se daruieste de la El Bisericii care este Trupul tainic al Domnului. Hristos, capul Bisericii, lucreaza prin mainile Sale, prin trupul sau tainic: preotii si credinciosii. Mantuitorul nostru Iisus Hristos spune Sfintilor Apostoli in prima zi a saptamanii, Duminica: Luati Duh Sfant carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine tinute vor fi., adica El, Domnul, daruieste Bisericii un dar pe care numai Dumnezeu singur il are: puterea de a ierta pacatele, dar din iubirea fata de oameni, Hristos Domnul daruieste Bisericii Sale puterea de a pronunta iertarea pacatelor in numele si in prezenta lui Hristos, impreuna cu Hristos. Aceasta perioada de post si pocainta este perioada cea mai potrivita pentru Spovedanie, pentru Taina Marturisirii si Iertarii pacatelor, care se mai numeste si Taina Impacarii, pentru ca intr-una din rugaciuni se cere ca Dumnezeu sa-l impace cu Biserica Sa pe cel care a marturisit pacatele, a cerut si a primit iertarea. Cand suntem in stare de pacat, noi suntem certati cu Dumnezeu, cu Biserica, cu semenii si cu noi insine; dupa ce ne spovedim cu sinceritate si primim iertarea pacatelor, noi ne impacam cu Dumnezeu, cu Biserica, cu semenii si cu noi insine; constiinta se spala, se usureaza, se vindeca, se lumineaza si se uneste cu Hristos. Deci, rostul pocaintei sustinuta de post, de metanii, de toata aceasta stare de smerenie si de pregatire pentru Sfintele Pasti trebuie finalizat in Sfanta Taina a Spovedaniei si in Sfanta Taina a Impartasirii. Reducem hrana materiala, dar intensificam hrana spirituala prin rugaciune, prin citirea Sfintei Scripturi, prinj citirea cartilkor sfinte si prin deasa Impartasire.’

Comentarii Facebook


Știri recente