PF Teoctist si-a serbat astazi ziua numelui

Biserica Ortodoxa il praznueste astazi pe Sfantul Cuvios Teoctist egumenul de la Kucumia Siciliei.

Numele acestui cuvios a fost luat si de Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 1935 cand a depus voturile monahale la Manastirea Bistrita, din judetul Neamt. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist s-a nascut in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Marghioala si Dumitru Arapasu. A urmat scoala primara din satul natal si apoi a fost primit in randul fratilor de la Seminarul Monahal de la Manastirea Neamt. A fost hirotonit in treapta de ierodiacon de arhiereul Ilarion Bacaoanul, in Biserica Precista din Roman, pe seama Manastirii Bistrita. Intre anii 1940-1944 a urmat cursurile Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Dupa ce a indeplinit mai multe functii, pe data de 5 martie 1950 a fost hirotonit in treapta arhiereu de catre Patriarhul Justinian al Romaniei, Mitropolitul Firmilian al Olteniei si Episcopul Chesarie al Dunarii de Jos. A fost ales Episcop al Aradului in anul 1962 si Episcop de Detroit (SUA) in anul 1963 de catre Colegiul Electoral Bisericesc. A fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei si instalat de Patriarhul Justinian, duminica, 25 februarie 1973, iar din anul 1977 a fost ales in postul de Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei. Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in demnitatea de Patriarh al Romaniei pe data de 9 noiembrie 1986. A fost instalat in Catedrala Patriahala de catre mitropolitii romani, in prezenta Patriarhilor Ierusalimului si Bulgariei, a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericilor Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante si a reprezentantilor forurilor de stat, la 16 noiembrie 1986.

Cu ocazia zilei numelui, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a savarsit Sfanta Liturghie in Catedrala Patriarhala din Bucuresti, inconjurat de un sobor de ierarhi, preoti si diaconi printre care amintim pe Inalt Prea Sfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei si Arhiepiscop al Craiovei. La sfarsitul slujbei, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a subliniat importanta cinstirii sfintilor si a aratat faptul ca noi trebuie sa ne straduim sa urmam exemplul lor: ‘Asa cum ati ascultat cu totii, inconjurat de coroana de ierarhi, care s-au gandit ca astazi sa fie impreuna cu noi, inchinatorii acestei voievodale catedrale, ca sa ne amintim in primul rand de puterea dumnezeiasca de harul dumnezeiesc. Pentru ca cinstirea sfintilor si a numelor noastre primite de la botez, iar noi cei din ceata monahilor, la intrarea in monahism primim un nume nou, inseamna un angajament nou ca numele acesta, care reprezinta un sfant din calendarul bisericesc, sa se ridice la vrednicia sfantului pe care il poarta. Pomenirea sfintilor si prezenta sfintilor in Biserica, in viata noastra si in lume chiar, reprezinta intotdeauna raza de lumina dumnezeiasca. Reprezinta prezenta lui Dumnezeu puterea Sa, Atotiitoare si lucratoare pentru intreaga lume. Este o legatura mai mult decat cea pe care ne-o putem noi imagina, intre sfinti si Dumnezeu si intre sfinti si sfinti pe de alta parte si noi cei care purtam numele lor. Noi insine in calitate de crestini ortodocsi, purtam numele acesta de la Domnul nostru Iisus Hristos, crestini care pentru prima data au luat numele acesta in cetatea Antiohiei. Suntem asadar toti iubiti de Dumenezu. In ciuda pacatelor noastre, in ciuda nevredniciilor nostre, si cei care ne aflam aici in Sfantul altar si cei acre ascultam dumnezeiasca liturghie sau cantam in Biserica, suntem purtatori de iubire dumnezeiasca .Sa ramanem intotdeauna cu aceasta incredintare ca insusi numele nostru este o marturie ca Dumnezeu ne iubeste. Ne-a dat un nume al unui ales al Sau. Dumnezeu din iubirea Sa de oameni, a facut ca sa iau cel de al doilea nume, la intrarea in manastire, pana atunci Teodor, pe cel de Teoctist. Este dreptul staretului, ca in numele Sfintei Treimi sa acorde un nume candidatului. Nu sunt indeajuns recunoscator lui Dumnezeu ca m-a invrednicit sa port acest nume inainte de majorat chiar. Astazi Dumnezeu ma bucura cu prezenta a sfintitilor si inalt prea sfintitilor parinti, care din prisosul dragostei inimii lor, sunt aici alaturi cu mine si cu noi credinciosii Catedralei ca sa gandim la aceasta. Este un moment deosebit de frumos cand ajungi sa-ti dai seama de puterea dumnezeiasca, de iubirea Sa si de harul Sau care neincetat lucreaza in Biserica. De alfel, Sfantul Ioan Botezatorul, despre care s-a vorbit in evanghelia de astazi, este numit de Biserica ingerul care a pregatit calea venirii Mantuitorului Iisus Hristos. Iar cuviosul pe care il sarbatorim astazi, ocrotitorul vietii mele, Teoctist, a fost un inger in trup, un inger al pustiei. Acesti pustnici de care mosii si stramosii nostrii nu au dus lipsa, asemenea acestuia pecare noi il pomenim, asemenea aceluia monah de la manastirea Neamt, Cuviosul Ioan Hosevitul, si asemenea multor alti parinti, si-au impodobit viata lor si s-au inaripat in rugaciune si in iubirea de semeni desi izolati de lume, dar traind din plin valtorile lumii. In aceasta prima dumninica din noul an, este un adevarat dar de la Dumnezeu ca sa fie in calendar, si cuviosul acesta. Le multumesc cu dragoste depilna si cu recunostinta si mai ales pentru icoana pe care mi-au daruit-o, cu ocrotitoarea noastra a tuturor, Maica Domnului. Ea este cea care s-a invrednicit ca sa ia trup Domnul nostru Iisus Hristos. Gandul meu se indreapta acum catre bunul Dumnezeu, neuitandu-i pe parintii mei, pe fratii mei care nu mai sunt in lumea aceasta, si neuitand pe ingerii dupa trup, cuviosii parinti care m-au primit inca de la varsta frageda in manastire si in schituri si au sadit in inima mea dragostea pentru slujirea lui Dumnezeu. Rog pe Maica Domnului sa ne ajute, sa ajute crestinatatii sa gaseasca in Biserica unitatea, pacea, linistea si plinatatea sufleteasca a vietii pe care ne-a dat-o Dunezeu ca dar sfant. Rugam sa reverse darurile sale peste noi, peste crestinii din intreaga tara, fratii si surorile noastre de pretutindeni, pentru tinerii ostasi care se afla departe de tara, pentru ca astfel noi pururea sa-L laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh acum si pururea si in vecii vecilor amin.’

In cuvantul sau, Inalt Prea Sfintitul Teofan a omagiat personalitatea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist al Romaniei: ‘In ziua de 4 ianuarie, Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe unul din parintii sai duhovnicesti, pe Sfantul Prea Cuvios Teoctist, egumenul unei manastiri din Sicilia. Nume care ne trimite imediat la intaistatatorul Bisericii noastre, la Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Stiind aceasta, cunoscand indeaproape pelerinajul prin aceasta vietuire pamanteana pana in aceasta clipa, putem spune ca vesmantul pe care l-a primit prin educatia parintilor sai din Moldova, prin educatia monahilor duhovnici de la manastirile Vorona, Neamt, Bistrita sau Cernica, haina pe care a primit-o prin intalnirea fundamentala pentru viata Prea Fericirii Sale, cu patriarhul de vrednica amintire Justinian al Bisericii Ortodoxe Romane, a fost un vesmant tesut tocmai din aceste trei haine daca le putem numi asa : trezvie in tot ceasul, capacitate de a suferi raul si lucrare de evanghelist, de propovaduitor de martor si lucrator al Sfintei Evanghelii. Spune Apostolul Sfantul Pavel in epistola sa catre Filipeni capitolul 1 : Fratilor sa stiti ca eu intotdeauna, in toate rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti cu bucurie, pentru propasirea voastra intru Evanghelie, din ziua cea dintai pana in ziua de astazi. Aceasta lucrare de evanghelist care defineste personalitatea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, este fundamentata in primul rand pe dimensiunea rugaciunii. Rugaciunea pentru sine si pentru poporul care i-a fost incredintat spre pastorire. Si nu doar o rugaciune de la distanta, as indrazni a spune o rugaciune de indentificare a pastorului cu pastoritii sai. Aceasta indentificare intre pastor si pastoriti, aceasta capacitate de a purta pe umeri si durerea si bucuria poporului celui pastorit, naste in inima caestuia iubirea fata de pastor. Iubirea de popor, pentru ca poporul il stie intru apararea Sfintei Evanghelii. Unii ma iubesc mult pe mine, spunea Sfantul Apostol Pavel, pentru ca stiu ca stau aici intru apararea cuvantului lui Dumnezeu. Cate dusmanii, cata purtare de cruce nu a trebuit sa duca inainte de 1989, in contextul acelei perioade. Si in perioada post-decembrista, deasemenea cu aceasta capacitate de a transforma insasi momentele grele intru sporirea Sfintei Evanghelii si aducerea la turma a celor care dintr-o pricina sau alta au fost sau sunt indepartati. De aceea in aceasta prea frumoasa zi, ziua Cuviosului Teoctist din Sicilia, noi ierarhi din diferite cetati ale Romaniei, impreuna cu dumneavoastra popor al lui Dumnezeu din Bucuresti sau cei care sunt in legatura cu noi de-alungul sau de-a latul tarii, cand vor auzi ca se face pomenirea Cuviosului Teoctist se vor insemna cu semnul SFintei Cruci si vor inalta un gand de ruga catre Dumnezeu pentru intaiul statator al Bisericii noastre. De aceea ne-am adunat astazi aici pentru a aduce Prea Fericitului nostru Patriarh Teoctist, gandul nostru de bine, sentimentul nostru de respect si de gratitudine, si nu oricum ci langa sfantul altar, langa sfantul potir, realitate prima si ultima a realitatii dintre noi, pentru care lupta cu atata neoboseala Preafericitul Patriarh Teoctist. De aceea in numele crestinilor de fata, inscriindu-ne intr-un cor de rugaciune, rugam pe bunul Dumnezeu, sa-i daruiasca Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist, putere pentru a vesti minunile Sale, vesmant puternic de evanghelist, adica de marturisitor al cuvantului lui Dumnezeu, caci poporul pe care il pastoreste este insetat dupa apa cea vie, Hristos Calea, Adevarul si Viata ; este infometat dupa hrana cea nemuritoare, Hristos Lumina lumii si sarea pamantului, si poporul acesta are nevoie de o mana puternica, misionara cu hotarari duhovnicesti spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea oamenilor, amin.’

Intru multi Ani, Prea Fericite Parinte Patriarh Teoctist!

Comentarii Facebook


Știri recente