PF Parinte Patriarh Teoctist a oficiat astazi Sf. Liturghie la Catedrala patriarhala din Bucuresti

Plecand de la textul pericopei evanghelice citite astazi, in care este prezentata vindecarea celor 10 leprosi de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, PF Parinte Patriarh Teoctist a subliniat importanta recunostintei pe care fiecare dintre noi trebuie sa o avem pentru binefacerile revarsate de Dumnezeu, cat si pentru binefacerile aduse de cei din jurul nostru: ‘Aceasta floare rara care se numeste ‘recunostinta’ trebuie sa o aratam pentru binefacerile si ale lui Dumnezeu si fata de noi, si de omenire si a noastra, intre noi. Binele se uita repede, recunostinta nu mai este ceva normal pentru ceea ce ai primit in viata, nu numai ca binecuvantare, dar omul primeste de la Dumnezeu nu numai binecuvantare, ci primeste totul: viata, familia, copiii, rudele, bucuriile vietii, chiar si necazurile vietii, pentru ca si ele sunt cu rosturi in viata noastra si pot constitui si constituie in calea vietii prilejuri de sporire a credintei sau de imputinare a credintei. Aceasta virtute a recunostintei, ca sa existe si sa rodeasca intre semeni, insemneaza ca sa existe temelia ei, care este iubirea de Dumnezeu si iubirea de semeni, iubirea de frati, de surori, pentru ca in cele din urma tot neamul omenesc este dintr-un singur trup, cum invata Sf. Ap. Pavel’.

De asemenea, PF Parinte Patriarh Teoctist a evidentiat necesitatea iubirii fata de semeni, precum si necesitatea ca in permanenta sa ne rugam la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos: ‘Suntem datori ca sa ne iubim intre noi, sa ne respectam asa cum Dumnezeu ne iubeste pe noi, lumea si creatia, pe care o ocroteste, o calauzeste catre scopul ei, a omului, a vietii omului, a umanitatii si a creatiei spre fericire, spre transfigurare, spre invierea cea de apoi care insemneaza sfarsitul si incoronarea vietii crestine, daca aceasta viata a fost impodobita cu iubire de catre Dumnezeu, cu iertare, cu rugaciune, cu aceasta cutezanta, indrazneala care au avut-o cei 10 leprosi, de a alerga sa-L vada pe Iisus, sa-I ceara ca sa-i vindece. Aceasta indrazneala, acest curaj il cere necontenit si preotul in decursul slujbelor noastre. Rugaciunea si recunostinta e baza raporturilor dintre noi si a raporturilor noastre cu Dumnezeu, cu invatatura Mantuitorului Iisus Hristos care se gaseste in cantarea Bisericii, se gaseste in frumusetile slujbelor bisericesti, a Sf. Liturghii, se gaseste in lucrarea Duhului Sfant prin Tainele Bisericii, care face sa asistam la proclamarea de sfinti noi in calendarul nostru. Este un dar al lui Dumnezeu, pentru ca noi traim din darurile lui Dumnezeu, din iubirea lui Dumnezeu’.

Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a vorbit despre rolul deosebit de important pe care il are prezenta permanenta in viata noastra a Mantuitorului nostru Iisus Hristos: ‘Viata omenirii are nevoie de invatatura Mantuitorului Iisus Hristos. Intreaga omenire are nevoie de Dumnezeu. In orice limba este slavit Dumnezeu este folositor, si vine in intampinarea celor care se roaga. Numai daca te-ai gandi la Dumnezeu si a-i rosti ‘Tatal nostru’ este un har deosebit pe care il dobandesti cu vointa ta, cu curajul tau, cu credinta ta. Dumnezeu nu ne taie voia noastra, ci ne-a dat cu iubire virtuti care trebuie sa ajute omul ca sa se apropie de Dumnezeu, nu sa se desparta de Dumnezeu, nu sa fuga de Dumnezeu, ci dimpotriva’.

La finalul cuvantului de invatatura, PF Parinte Patriarh Teoctist a adresat un indemn tuturor credinciosilor: ‘Sa urmam invatatura aceasta, sa ne indreptam pasii mai des spre sfantul locas, spre rugaciunile preotilor, sa ne indreptam inima mai des catre duhovnicul nostru, ca sa ne invrednicim sa ne apropriem de sfintele usi si sa ne impartasim cu Trupul si cu Sangele Mantuitorului, care este desavarsirea vietii noastre in Hristos. Sa simtim trebuinta iubirii Tatalui, dupa cum simti trebuinta iubirii mamei si a tatalui, si precum te intristeaza disparitia lor si plecarea lor, cu atat mai mult noi trebuie sa ducem dorul acesta de viata impreuna cu Dumnezeu, impreuna cu sfintii Lui, impreuna cu tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu noua ca timp si ca spatiu, timpul acesta liturgic si spatiul acesta care este Sf. Biserica vazuta, unde ne intampina sfintii lui Dumnezeu si unde vedem imaginea de pe pamant a Imparatiei lui Dumnezeu, de care sa ne invredniceasca Bunul Dumnezeu de Imparatia cea vesnica si pururea luminata a invataturii Sale’.

Comentarii Facebook


Știri recente