PF Parinte Patriarh Daniel a participat la Sf. Liturghie de la Manastirea Tiganesti

Prea Fericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Loctiitor de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, a participat astazi la slujba Sfintei Liturghii oficiata la Manastirea Tiganesti de langa Bucuresti. In cuvantul de invatatura rostit la finalul Sfintei Liturghii, PF Parinte Patriarh Daniel a vorbit mai intai despre semnificatiile pericopei evanghelice a zilei: „Propovaduirea mantuirii, ca iertare a pacatelor si ca intrare in imparatia cerurilor si dobandirea vietii vesnice incepe cu aceste cuvinte: «Pocaiti-va!». Ce inseamna mai intai indemnul «Pocaiti-va!». In limba greaca, acesta semnifica «Schimbati-va modul de a gandi, schimbati-va modul de a intelege viata!». Pocainta este, mai intai, o schimbare interioara, o schimbare a atitudinii noastre fata de viata. E o schimbare a felului de a gandi, de a vorbi si de a lucra pentru schimbarea felului de a trai. Si anume, Mantuitorul Iisus Hristos ii indeamna pe oameni sa nu traiasca numai pentru lumea aceasta, pamanteasca. De aceea, spune: «Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!». Nu este vorba despre o imparatie pamanteasca si trecatoare, ci de imparatia cea netrecatoare, a cerurilor. Mai tarziu, aceasta imparatie a cerurilor sau a lui Dumnezeu este inteleasa mai bine, ca fiind imparatia iubirii lui Dumnezeu-Tatal, a iubirii lui Dumnezeu-Fiul si a iubirii lui Dumnezeu-Duhul Sfant. In imparatia iubirii iubitului Sau Fiu, ne spune Sf. Ap. Pavel, ne cheama Dumnezeu pe noi, cei care credem in Iisus Hristos“.

Apoi, PF Parinte Patriarh Daniel a atras atentia asupra faptului ca oamenii trebuie sa se gandeasca in permanenta la faptele lor si la consecintele pe care acestea le au asupra sufletelor lor si asupra celor din jur. In finalul cuvantului rostit, PF Sa a subliniat importanta si rolul pocaintei in viata oamenilor: „Exista o stransa legatura intre pocainta, ca pregatire pentru intalnirea cu Iisus Hristos, si bucuria unirii cu El. Deci, pocainta nu se face ca sa ajungem la deznadejde, ci prin pocainta dobandim speranta mantuirii, pentru ca ne lepadam de un trecut apasator si punem un inceput nou. Omul care se pocaieste devine din trist, bucuros, din om impovarat, un om despovarat. Multi oameni s-au sinucis sub presiunea constiintei pacatelor savarsite, pentru ca nu le-au marturisit si n-au primit iertare. Insa, cei care s-au pocait, au plans pacatul, au regretat, s-au spovedit si au primit iertare si canon de indreptare si-au schimbat viata“.

Comentarii Facebook


Știri recente