Patriarhul României: „Postul este o lucrare personală, o stare duhovnicească de recunoștință”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a predicat în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală astăzi, 6 martie, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai.

În toate bisericile s-a citit astăzi pericopa din Evanghelia după Matei, capitolul VI, versetele de la 14 la 21. Aceasta duminică este ultima din perioada de pregătire duhovnicească pentru Postul Mare și ne îndeamnă la o meditație a iertării aproapelui, a postirii nefățarnice și a dobândirii comorilor în ceruri, informează Radio TRINITAS.

În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat folosul și importanța postului: „Postul este o lucrare personală, o stare duhovnicească de recunoștință. Este o dăruire de sine lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință pentru sfințirea vieții. Sfântul Apostol Pavel spune: ‘Înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu și să nu vă potriviți cu veacul acesta, ci să vă schimbați întru înnoirea minții, ca să puteți deosebi ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, ceea ce este bun și ceea ce este desăvârșit’. A doua semnificație profundă a Postului Sfintelor Paști, pe lângă cea de ofrandă duhovnicească este împărtășirea noastră din umanitatea sfințită a lui Hristos. Când postim noi ne unim prin rugăciune și prin mai deasa împărtășire cu Hristos Cel care postește și care respinge ispitele lăcomiei, stăpânirii lumii acesteia și ispitele slavei deșarte. De aceea, postul nu este doar o regulă impersonală, ci el este o întâlnire cu Hristos Postitorul și Biruitorul ispitelor. În toate luptele duhovnicești din timpul postului, omul contează, în primul rând, pe ajutorul lui Dumnezeu și nu pe propriile sale forțe”.

În perioada Postului Sfintelor Paști adunăm comori în inimă și în cer, a spus Preafericirea Sa, arătând că „în primul rând adunăm comoara harului iertării păcatelor, adunăm comoara harului în rugăciune, adunăm sfințenie în sufletul nostru, pace și bucurie în Duhul Sfânt, ca arvună pentru Împărăția Cerurilor. Aceste comori duhovnicești sunt singurele netrecătoare și nepieritoare, singurele pe care le putem lua cu noi în sufletul nostru când trecem din viața aceasta. Comorile duhovnicești se adună nu numai prin postire, pocăință, rugăciune, ci și prin milostenie. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ‘Dacă vrei ca rugăciunea ta să se înalțe repede la Ceruri dă-i două aripi, postul și milostenia’. Postul este o ofrandă duhovnicească a noastră față de Dumnezeu, iar milostenia este o ofrandă față de semenii noștri. Astfel, iubirea noastră este completă, pentru că este iubire față de Dumnezeu exprimată în rugăciune și iubire față de semeni exprimată în fapte bune. Fiecare milostenie făcută semenilor noștri devine în Ceruri o comoară, pentru că devine în sufletul nostru mai întâi o comoară. Făcând fapte bune sufletul nostru se îmbunătățește. Dintr-o acțiune, săvârșirea binelui, primim o virtute, bunătatea din suflet și Dumnezeu privește sufletul și câtă iubire milostivă are în el și așa îl primește în Iubirea și Bunătatea Lui din Ceruri, ca pe o lumină a iubirii milostive care merită să fie adusă în lumina iubirii milostive a Preasfintei Treimi”.

Comentarii Facebook


Știri recente