Patriarhul României la Mănăstirea Țigănești

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat astăzi, 30 decembrie 2012, în Duminica după Nașterea Domnului, în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii Țigănești din județul Ilfov, unde a participat la Sfânta Liturghie.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică de astăzi: „Fuga în Egipt, adică într-un alt teritoriu decât Țara Sfântă, are o semnificație deosebită. Egiptul era considerat de către evrei un loc al robiei deoarece multă vreme au fost duși în robie în Egipt și într-un mod cu totul minunat i-a scăpat Dumnezeu, prin intervenție directă, având drept conducător pe Moise. Egiptul, țara robiei pentru evrei și țara întunericului pentru că se închinau la dumnezeii păgâni, a devenit însă acum țara de scăpare. Fuga Pruncului Iisus împreună cu mama sa și Dreptul Iosif care era ocrotitor al copilului a fost transformată în salvare. Înstrăinarea Lui printre străini a devenit mai târziu pentru Egipt o binecuvântare. Iisus Hristos a mers în Egipt pentru a arăta că uneori conducătorii unei țări se poartă mai crud cu propriul lor popor, cum a fost Irod Idumeul, decât străinii. Pe de altă parte fuga în Egipt vrea sa arate că Hristos nu a venit în lume doar pentru mântuirea poporului evreu, ci și pentru mântuirea altor neamuri de alte credințe care se vor converti la creștinism. Așa se face că Mântuitorul Iisus Hristos trimite mai târziu o binecuvântare peste Egipt deoarece în pustiile Egiptului au înflorit cele mai frumoase mănăstiri”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre semnificația misionară și mistică a provinciei Galileei Neamurilor: „Vedem de asemenea că atunci când se întoarce după moartea lui Irod în Iudeea Pruncul Iisus nu găsește liniște și pace și trebuie să meargă într-o altă provincie a Țării Sfinte care era condusă de un alt rege și anume Galileea Neamurilor. Această Galilee a Neamurilor, așa cum o numește Proorocul Isaia, este o regiune în care evreii sunt amestecați cu neamuri diferite. Mântuitorul Iisus Hristos a întâlnit a mulțime de săraci și a avut milă de ei. Dar Galileea Neamurilor a avut de asemenea o semnificație misionară și mistică. Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume să mântuiască nu doar pe evrei, ci pe toate popoarele care vor crede în el. Într-un fel Galileea era o prefigurare a universalismului credinței creștine. În Nazaret a stat în timpul copilăriei și tinereții Lui, dar la un moment dat unii locuitori ai Nazaretului au fost ostili lui Iisus și învățăturii Lui. De aceea, Mântuitorul a fost nevoit să plece din Nazaret și să meargă să stea în gazdă în Capernaum în casa lui Simon Petru”.

Cel care a făcut toate bogățiile pământului și frumusețea stelelor nu avea casă proprie, a spus Preafericitul Părinte Daniel arătând că „Mântuitorul Iisus Hristos a fost atât de sărac și nu a dorit să își adune lucruri materiale în lumea aceasta pentru ca să ne arate că în viața trecătoare de aici de pe pământ cel mai important este să ne îmbogățim sufletește cu daruri duhovnicești, nu cu cele pământești, și că, de fapt, casa ultimă și definitivă a fiecărui creștin nu este în lumea aceasta, ci în Casa Tatălui Ceresc unde sunt multe lăcașuri potrivit credinței și lucrării fiecărui om în timpul vieții pământești. Deci, această lipsă de casă proprietate personală a Lui ne îndreaptă spre Casa Tatălui din Ceruri. El folosește lucrurile materiale și trecătoare doar pentru a exprima prin ele binecuvântarea lui Dumnezeu, dar nu se leagă de ele pentru că cine crede în Dumnezeu nu își face cetate stătătoare în lumea aceasta trecătoare”.

„Mai învățăm din Evanghelia de astăzi că îngerul îi spune Dreptului Iosif: Ia Pruncul și pe mama Lui!, nu a zis: Ia copilul tău și pe soția ta. A zis: Ia Pruncul și pe mama Lui, ceea ce înseamnă clar că Iosif nu este tatăl lui Iisus, ci este doar ocrotitor al Lui, pentru că singurul Lui tată este Tatăl Cel Ceresc deoarece El se Naște veșnic din tată fără mamă și s-a născut în lume de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, adică din mamă fără tată. Și îngerul i-a zis: …și pe mama lui, nu soția ta, arătând că Dreptul Iosif nu era soțul Maicii Domnului, ci ocrotitor al ei. Însă, în lume trebuia să apară că acest Copil s-a născut într-o familie. Pe de altă parte, Pruncul avea nevoie nu numai de iubirea mamei, ci și de iubirea tatălui. Iosif este tatăl adoptiv într-un fel al Pruncului Iisus care are grijă de copil ca și când ar fi fost copilul lui. Aici vedem iubirea părintească arătată față de un copil, chiar dacă acest Copil nu este copilul după trup al unui om care arată iubire părintească”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a mai subliniat importanța răspunsului oamenilor la chemarea de mântuire a lui Dumnezeu: „În această Evanghelie Mântuitorul Iisus Hristos este un Om al încercării, al suferinței și al prigoanei, iar aceasta se va vedea în toată viața Lui pentru că o parte din poporul evreu l-a primit și o parte l-a respins. Aceasta nu este numai o caracteristică a unui popor, ci în fiecare popor există o parte din el care primește credința, care iubește pe Dumnezeu și îi mulțumește și o parte care rămâne ostilă sau indiferentă. De aceea, este foarte important să cunoaștem că atunci când Dumnezeu cheamă la mântuire El cheamă pe toți oamenii, dar nu toți răspund. În Sfânta Scriptură se spune că sunt mulți chemați, dar puțini aleși, iar Sfântul Grigore de Nyssa spune: Sunt aleși cei care răspund chemării. Adică, Dumnezeu respectă libertatea omului și această libertate poate să fie o credință puternică sau poate să fie o indiferență, chiar ostilitate”.

„În această duminică după Nașterea Domnului și ultima duminică din an noi vedem pe de o parte binecuvântarea familiei, prin Pruncul Iisus, prin Maica Domnului care este serbată a doua zi de Crăciun, sărbătoare numită Soborul Maicii Domnului. Vedem însă că în zilele care urmează după Soborul Maicii Domnului Biserica a rânduit să se facă pomenire în 27 decembrie a Sfântului Arhidiacon Ștefan, Întâiul Mucenic care a pătimit pentru credința în Hristos. În data de 28 decembrie se face pomenirea celor 20 000 de mucenici arși în Nicomidia, iar în 29 decembrie sunt pomeniți cei 14 000 de copii uciși în Betleem și împrejurimi din porunca regelui Irod. Iată că și modul în care după Crăciun Biserica a rânduit ca în calendar să fie pomeniți acești mucenici ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos în lumea aceasta are de suferit, dar nu numai El ci și toți care cred în El, după cum cei care îl iubesc pe El și chiar devin mucenici sunt cei mai fidel fii ai Bisericii, ceea ce ne arată că numai moaștele sfinților mucenici pot fi depuse în piciorul sfintei mese din altar atunci când se sfințește o biserică ortodoxă, precum și în Antimisul pe care se săvârșește Sfânta Liturghie”, a mai arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Comentarii Facebook


Știri recente