Patriarhul României la hramul Mănăstirii Țigănești

În ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, cu prilejul hramului, Mănăstirea Țigănești din Arhiepiscopia Bucureștilor îmbracă haine de sărbătoare. Bucuria duhovnicească va fi sporită de prezența Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române în mijlocul obștii monahale. Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române care va sfinți și noul altar de vară al mănăstirii.

Anul aceasta, așezământul monahal sărbătorește și 200 de ani de la sfințirea bisericii mânăstirii.

Mănăstirea Țigănești este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din apropierea Bucureștiului, fiind situată în mijlocul unui cadru pitoresc, la jumătatea distanței dintre București și Ploieșeti, la 3 km de comuna Ciolpani. Prima așezare monahală de pe acest loc – de călugări – este atestată încă din secolul al XVII-lea. În jurul anului 1800 au fost aduse aici călugărițe de la Schitul Maicilor din București. Zidirea bisericii actuale, cu hramul ‘Adormirea Maicii Domnului’, a fost încheiată în 1812, cu sprijinul banului Radu Golescu, a logofătului Gheorghe Florescu și a arhimandritului Dositei de la Căldărușani, fiind zugrăvită în 1853 de Eftimie egumenul și repictată în câteva rânduri. Pictura actuală aparține lui Dimitrie Belizarie (1929).

Matei Țigănescu, donatorul terenului mănăstirii

Numele de „Țigănești” a fost dat schitului după numele donatorului terenului: Matei Țigănescu. Cu acest nume apare și mai târziu în hrisoavele domnești de danie.

Cel mai vechi document identificat până acum cu privire la Mănăstirea Țigănești datează de la 1 august 1776, din vremea primei domnii a lui Alexandru Vodă Ipsilanti. Este vorba de un act de vânzare a lui Paraschiv Căplescu, prin care moșia Țigănești, din districtul Ilfov, era dată spre vânzare „sfinției sale, părintele Hrisant egumenul”. „Acest act, care oferea loc de mănăstire unui egumen, atestă faptul că, la acea dată, exista deja aici o așezare monahală, cel mai probabil un schit, locul fiind atunci propriu viețuirii sihăstrești”, susține maica ghid.

Schitul devine mănăstire de maici

Anul 1780, ziua de 5 iulie, este singura dată care menționează că în Schitul Țigănești sunt călugări. Apoi, călugării au fost mutați la Mănăstirea Căldărușani, iar Schitul Țigănești s-a transformat în mănăstire de călugărițe. Din inițiativa mitropolitului Dositei, la Țigănești sunt aduse monahii de la schiturile Turbați-Ilfov (de lângă Snagov) și Hagi Dima (Schitul Maicilor, din București).

Obștea crește și se impune ridicarea unei biserici mai încăpătoare. În anul 1812, cu ajutorul banului Radu Golescu, al logofătului G. Florescu și al arhimandritului Dositei, starețul de atunci al Mănăstirii Căldărușani, în locul bisericii de lemn este ridicată biserica mare, pe care o putem vedea și astăzi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1817 sunt ridicate și biserica cimitirului, cu hramul „Sfânta Treime” și bolnița, de către logofătul bisericesc Nicolae Bâscoveanu.

Pictorul Belizarie reface pictura bisericii

Biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care a fost ridicată în anul 1812 are pe fațadă medalioane realizate în mozaic între anii 1985-1986 de către Gheorghe Răducanu. Pridvorul închis este în întregime acoperit cu frescă, pictură nedatată, iar pronaosul este prevăzut cu șase calote sprijinite pe arce, întreaga boltă fiind susținută de două puternice coloane aflate în centru. Trecerea spre naos se face prin trei deschideri în arcadă, sprijinite pe stâlpi, model răspândit în arhitectura muntenească încă din veacul al XVIII-lea. Naosul este dominat de turla de mari dimensiuni, precum și de largile abside laterale care delimitează un interior amplu. Pictura originală nu s-a păstrat, și din documentele cunoscute până acum nu se știe nici autorul ei.

În anul 1895, la 10 iulie, pictorul Gheorghe Stoenescu din Pitești a terminat de pictat și montat noul iconostas. În anul 1911, s-au efectuat noi reparații la clădire, precum și o nouă spălare a picturii, prilej cu care s-au făcut și anumite corecturi, operațiune realizată de Pan Ioanid.

În sfârșit, ultima intervenție asupra picturii (și cea mai amplă) a avut loc în anul 1929 și s-a datorat pictorului Belizarie din Pitești, cunoscut pictor de biserici din prima jumătate a veacului trecut. Repictarea întregii biserici capătă acum o decorație murală somptuoasă, sobră, cu tematica tradițională a iconografiei bizantine în care se resimt însă influențe apusene în stilul și maniera de executare.

Cu prilejul ultimei restaurări, efectuate între anii 1985-1987, au avut loc intervenții și la nivelul decorației picturale, în urma cutremurului din 1977, soții Gheorghe și Valeria Trâșculescu fiind solicitați pentru aceasta.

Aflată în ținutul vestiților codri ai Vlăsiei, între două orașe mari, București și Ploiești, Mănăstirea Țigănești reprezintă, prin istoria ei multiseculară, cât și prin frumusețea așezării, un reper spiritual-cultural, dar și unul turistic de o deosebită importanță.

Comentarii Facebook


Știri recente