Patriarhul României: Dreptul Simeon și Proorocița Ana exprimă bucuria pe care o au Drepții când se întâlnesc cu Dumnezeu

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit la Sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală a explicat credincioșilor prezenți semnificația sărbătorii.

„Acest eveniment se înscrie în tradiția iudaică potrivit căreia la 40 de zile de la naștere copilul trebuie adus la Templu pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a dăruit unei familii un copil și, de asemenea, pentru a aduce o jertfă la Templu și jertfa era fie o pereche de turturele, fie doi pui de porumbel. Atât turturelele cât și porumbeii au o semnificație duhovnicească și anume, exprimă curăția și blândețea. Mântuitorul Iisus Hristos a fost adus la Templu la vârsta de patruzeci de zile de către Maica Domnului, Fecioara Maria și de către Dreptul Iosif. Ei au fost întâmpinați la Templu de Bătrânul Simeon care aștepta venirea lui Mesia pentru că Duhul Sfânt l-a înștiințat că nu va muri moarte trupească decât după ce va vedea cu ochii trupești pe Mesia Cel așteptat de veacuri, pe Unsul Domnului, adică pe Hristosul Domnului. În răbdarea sa, în evlavia și în speranța sa el aștepta acest eveniment al întâlnirii cu Hristos”, a precizat Preafericirea Sa, după cum ne informează Radio TRINITAS.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat sensurile rugăciunii de mulțumire a Dreptului Simeon.

„Dreptul Simeon este și Prooroc. El binecuvintează pe Pruncul Iisus și pe mama sa, pe Fecioara Maria și simte în Prunc prezența dumnezeiască și atunci ca semn de mulțumire și în același timp ca proorocire rostește cuvintele: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.. Această rugăciune de mulțumire, această exclamație și în același timp cerere de dezlegare, pentru că vârsta era înaintată și purta cu greu trupul atât de îmbătrânit, a fost integrată în cultul ortodox la Slujba Vecerniei către sfârșit. Acum slobozește pe robul Tău în pace înseamnă acum dezleagă-l de această așteptare, pentru că s-a împlinit ceea ce s-a dorit. După această binecuvântare în care Pruncul nu este numit un simplu copil, ci o Lumină spre descoperirea neamurilor care urmează a fi cunoscută de neamuri și Slavă poporului Tău Israel înseamnă slavă poporului care a așteptat această lumină prin drepții și proorocii Vechiului Testament, dar și prin evlavia poporului care a crezut ceea ce au spus proorocii”, a mai menționat Patriarhul României.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel evidențiază că la evenimentul Întâmpinării Domnului la Templu este prezentă și Proorocița Ana.

„Evanghelia ne mai spune că la Templu se afla și o femeie, numită Proorocița Ana care de 84 de ani era văduvă și care aștepta în post și rugăciune mântuirea lui Israel. Și această femeie a fost prezentă la momentul Întâmpinării Domnului în Templul din Ierusalim și ea Îl preaslăvea pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, vedem că atât Dreptul Simeon, cât și Proorocița Ana exprimă o bucurie deosebită, bucuria pe care o au Drepții când se întâlnesc cu Dumnezeu, când trăiesc intens comuniunea cu Dumnezeu. Dreptul Simeon și Proorocița Ana în această privință devin modele pentru bunici care se roagă, care binecuvintează pe copii, care veghează prin rugăciune ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie permanent asupra familiei, asupra casei, asupra celor pe care Dumnezeu îi cheamă să slujească Lui spre mântuirea oamenilor”.

Patriarhul României a pus în lumină și faptul că la patruzeci de zile pruncii se îmbisericesc.

„Această Sărbătoare a Întâmpinării Domnului are un ecou în cultul ortodox creștin pentru că la patruzeci de zile de obicei se botează pruncii și se îmbisericesc, adică sunt aduși în fața iconostasului și oarecum prezentați pentru a fi binecuvântați și pentru a sluji Domnului. Dacă un copil la patruzeci de zile este adus la Biserică și este băiat atunci este adus și în Sfântul Altar și închinat la cele patru colțuri ale Sfintei Mese cu speranța că acest copil când este mare să devină un slujitor al Sfântului Altar sau cel puțin un om care întemeiază o familie credincioasă și el fiind capul unei familii credincioase creștine. Această legătură dintre Templul din Ierusalim și fiecare Biserică care este un Templu nu doar în Ierusalim, ci pretutindeni unde se află creștini este una foarte semnificativă și anume, că părinții la patruzeci de zile aduc copilul la Biserică spre a mulțumi lui Dumnezeu și spre a se curăți, spre a cere sănătate de la Dumnezeu și întărire pentru că nașterea pentru o femeie este totuși o slăbire, o epuizare. Patruzeci de zile femeia după naștere trebuia să evite contactul cu lumea pentru că fiind mai slăbită se putea îmbolnăvi mai repede. Deci, după ce se reface din această lucrare grea a nașterii mama vine la Biserică și este binecuvântată și ea și pruncul”.

Vechimea Sărbătorii Întâmpinării Domnului nu este foarte mare. Nu este menționată în Constituțiile Apostolice și nici în „Testamentum Domini”. Prima mențiune documentară este cea din memorialul de călătorie al Pelerinei Egeria care ia parte la această sărbătoare în Ierusalim în ani 382 și 384, numind-o „Quadragesemae de ephifania”, întrucât, atunci, la Ierusalim, Nașterea Domnului se serba o dată cu Botezul Domnului.

Comentarii Facebook


Știri recente