Patriarhul României: Darurile se înmulțesc prin binecuvântare

Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor și a peștilor)

Matei 14, 14-22

‘În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: Locul este pustiu și vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să-și cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici. Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.’

†Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sfânta Evanghelie din Duminica a VIII-a după Rusalii, numită și Evanghelia înmulțirii pâinilor și peștilor, relatează minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos după ce mai întâi a săturat mulțimile cu hrana cuvântului lui Dumnezeu care ajută pe om să înțeleagă rostul vieții sale pe pământ și viitorul său ceresc. Evanghelia ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos oferă celor veniți la El mai întâi hrană pentru suflet, vindecare de boli și apoi hrană pentru trup. Mulțimile de oameni au venit la Iisus pentru a asculta cuvântul Lui și pentru a primi de la El vindecare de boli. După ce Mântuitorul a binevestit mulțimilor Evanghelia mântuirii și a vindecat pe cei bolnavi aduși la El, ucenicii Lui i-au cerut să dea drumul mulțimilor ‘ca să se ducă în sate să-și cumpere mâncare’. El însă le răspunde ucenicilor, zicând: ‘dați-le voi să mănânce’. Atunci ucenicii I-au spus că au doar cinci pâini și doi pești. Mântuitorul Iisus Hristos, luând cele primite de la ucenicii Săi și ridicându-și ochii la cer, le-a binecuvântat, și apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le împartă mulțimilor care așteptau în cete șezând pe iarbă. Atunci, ca la 5.000 de bărbați în afară de femei și copii s-au săturat din pâinile și peștii care s-au înmulțit. În plus, au mai rămas 12 coșuri de firimituri, dovadă că hrana a fost suficientă și chiar a prisosit.

Să ne hrănim mai întâi cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu

Primul îndemn al Evangheliei citite astăzi este acesta: să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și să cerem de la Hristos vindecare sufletească și trupească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de-a participa la Sfânta Liturghie, pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie și apoi să ne împărtășim cu Hristos Domnul din Sfânta Euharistie, ‘spre vindecarea sufletului și a trupului’. Astfel, arătăm că omul este în primul rând ființă spirituală, având suflet nemuritor, chemat la viață cerească veșnică, deși este purtător de trup material, viețuitor pe pământ și trecător. Omul este o ființă spirituală vizibilă, întrupată (purtătoare de trup), o ființă rațională, liberă și iubitoare. Ca atare, omul se hrănește spiritual cu sensurile sau înțelesurile descoperite lui de Cuvântul lui Dumnezeu, Creatorul lumii și al omului. Când Hristos Domnul predică Evanghelia mântuirii sau a Împărăției cerurilor, El de fapt ne descoperă taina vieții veșnice la care este chemat omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic viu. Prin urmare, în fiecare zi, și mai ales în duminici și sărbători, trebuie să ne hrănim sufletul cu semințele înțelesurilor dumnezeiești ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Taine și ale sfintelor slujbe din Biserică.

Opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie

În al doilea rând, din Evanghelia citită astăzi învățăm că Mântuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte, hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufletești, dar nu uită că omul este și trup. Astfel, când ucenicii Săi au intervenit ca El să elibereze mulțimile, pentru ca oamenii să-și cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis: ‘dați-le voi să mănânce’ (Matei 14, 16). Din aceasta învățăm că ucenicii lui Hristos, și deci Biserica întreagă, trebuie să aibă milă și grijă de omul flămând. Ucenicii lui Iisus voiau să-I spună că nu sunt pregătiți pentru a hrăni mii de oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos, după ce află de la ucenicii Săi că au găsit totuși ceva hrană materială, și anume cinci pâini și doi pești, a cerut ca acest puțin să fie adus la El. Apoi, Iisus a binecuvântat cele cinci pâini și cei doi pești, și îndată acest dar mic s-a înmulțit în mod minunat, încât din el s-au hrănit mii de oameni. Prin aceasta vedem că fiecare dar pe care îl aducem la biserică, oricât de mic sau de puțin ar fi el, când se binecuvântează de către Hristos devine o bucurie pentru mulți oameni. De aceea, creștinii, încă din veacurile primare, s-au obișnuit să aducă în dar la biserică spre binecuvântare, pe lângă pâinile (prescurile) pentru Euharistie, și alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci și bolnavi. Așa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, și Filantropia socială, adică împreună cu rugăciunea comună din biserică, s-a organizat și fapta cea bună de ajutorare a celor nevoiași. Prin urmare, lucrarea filantropică sau opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor în și prin Iisus Hristos. De fapt, toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie. Toată filantropia creștină sau iubirea milostivă și smerită față de oameni izvorăște din legătura duhovnicească a creștinilor cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor.

Darul adus de oameni la biserică primește binecuvântarea lui Dumnezeu

Cele cinci pâini pe care cineva le-a adus cu sine la întâlnirea mulțimilor de oameni cu Iisus Hristos au devenit simbolul pâinilor (prescurilor) aduse la biserică pentru Proscomidie, adică pentru pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizează și cele cinci pâini pe care preotul le binecuvântează împreună cu grâul, untdelemnul și vinul la slujba numită ‘Litie’, care se săvârșește în cadrul Vecerniei Mari, pentru a cere lui Dumnezeu să le înmulțească în parohia sau mănăstirea respectivă, în eparhia și în țara respectivă, precum și în lumea întreagă.

Din această Evanghelie învățăm că darul pe care îl aducem la biserică devine bucurie pentru toți oamenii care se hrănesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar de recunoștință sau mulțumire adus la biserică este să ne învețe cât de mult valorează darul vieții și mulțimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruiește când recolta este bogată, când roadele pământului devin îmbelșugate. În acest sens, trebuie să-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, însă cultivate de noi, să-I mulțumim pentru ele și să cerem să le înmulțească. Uneori, când nu mai mulțumim lui Dumnezeu și nu mai suntem recunoscători, Dumnezeu îngăduie secetă sau inundații, oprind rodirea pământului pentru o vreme. Astfel, noi înțelegem mai bine că darurile prin care se întreține viața noastră pe pământ provin de la Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. Numai când nu mai avem sănătate deplină ne dăm seama ce mare dar este sănătatea, numai când nu plouă la vreme potrivită ne dăm seama cât de prețios este darul apei sau al ploii, numai când nu trăim vremuri pașnice, ci tulburi, ne dăm seama cât de necesară este binecuvântarea păcii, a armoniei în familie, în societate și în lume.

Ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu Hristos în biserică și se binecuvântează devine binecuvântare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci și pentru toți cei care cer de la Hristos ajutorul Lui. Când însă primim daruri materiale trecătoare, necesare vieții trupului, să nu uităm totuși darurile duhovnicești netrecătoare, prin care hrănim sufletul nostru nemuritor.

Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezența binecuvântării lui Hristos, căutându-L pe El, hrănindu-ne spiritual cu lumina cuvintelor din Evanghelia Sa, pentru că ele sunt duh și viață (cf. Ioan 6, 63). Prin urmare, cuvântul Domnului binevestit oamenilor nu este simplă informație, ci este relație vie, legătură vie a omului cu Dumnezeu. De aceea, Cuvântul Evangheliei este dătător de viață, de lumină, de putere, de bucurie, de pace, fiind de fapt o pregustare a dreptății, păcii și bucuriei în Duhul Sfânt din Împărăția lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17).

Minunile lui Hristos, semne ale iubirii Sale sfinte și milostive

Din Evanghelia citită astăzi mai învățăm și faptul că Mântuitorul Iisus Hristos înmulțește cele cinci pâini și cei doi pești nu pentru a arăta oamenilor munți de pâine și coline de pești. El nu săvârșește minuni pentru a impresiona sau a intimida, ori pentru a fi lăudat de oameni. Hristos Domnul săvârșește minuni din iubire sfântă și milostivă, ca să ajute pe om, să-l întărească în credință și în iubire. Trebuie subliniat că minunea înmulțirii pâinilor și peștilor se săvârșește pe când pâinile și cei doi pești se dăruiesc, se împart sau se distribuie. Nimeni din cei prezenți nu a văzut cantități imense de pâini și de pești, pentru că pâinile și peștii se înmulțeau pe când ele erau distribuite sau dăruite. Prin urmare, Dumnezeu nu înmulțește darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca pe o falsă siguranță a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se săvârșește pentru a fi cultivate comuniunea între Dumnezeu și oameni, precum și dărnicia oamenilor întreolaltă. ‘Dăruind vei dobândi’, spunea foarte frumos părintele Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia. Deci, când dăruim altora, cu iubire și cu smerenie, hrană, haine sau bani, deși se golește parțial cămara sau punga noastră, totuși se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv. Astfel, prin dărnicie, ajungem la asemănarea cu Dumnezeu potrivit poruncii Mântuitorului Iisus Hristos: ‘Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv’ (Luca 6, 36).

În timpul Sfintei Liturghii ortodoxe, după sfințirea Darurilor, ceea ce a rămas din prescurile aduse de credincioși pentru pregătirea Sfintei Euharistii se binecuvântează și apoi se împarte tuturor, atât celor ce s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, cât și celorlalți ortodocși participanți la Sfânta Liturghie dacă au postit înainte de Liturghie. Și pâinea aceasta binecuvântată, numită anaforă, ne aduce aminte de minunea înmulțirii pâinilor și a celor doi pești pe care Mântuitorul a săvârșit-o potrivit Evangheliei de astăzi, pentru a ne îndemna să fim darnici și să cultivăm comuniunea și ospitalitatea, ca răspuns al nostru la iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Înmulțirea pâinilor, prefigurare a Sfintei Euharistii

Există, desigur, un înțeles duhovnicesc și mai tainic al acestei Evanghelii, și anume înmulțirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite și la Taina Sfintei Euharistii, prin care se manifestă iubirea nemărginită și veșnică a lui Hristos pentru lume. În Liturghia ortodoxă, la puțin timp după sfințirea Darurilor euharistice (a pâinii și vinului), preotul ridică Agnețul și zice: ‘Se frânge și Se împarte (dăruiește) Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge și nu Se desparte (divide), Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește’ (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Deși ne împărtășim doar cu o părticică din Trupul lui Hristos, primim totuși pe Hristos întreg. Cu alte cuvinte, Hristos nu Se divide ca Persoană când Se dăruiește mulțimii credincioșilor. În fiecare părticică din Sfântul Său Trup este prezent, prin harul Duhului Sfânt, Hristos întreg. Acest adevăr îl arată chiar Sfânta Evanghelie după Ioan, când Hristos Domnul spune: ‘Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el’ (Ioan 6, 56). Când ne împărtășim, primim Ceva (Sfântul Trup și Sfântul Sânge ale lui Hristos), dar ne unim cu Cineva (cu Hristos). Prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruiește ceva trecător, ci ni se împărtășește viața veșnică sau iubirea veșnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea El spune: ‘Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi‘ (Ioan 6, 54). Din acest motiv, când credincioșii se împărtășesc cu Sfânta Euharistie, se cântă la strană: ‘Trupul lui Hristos primiți și din izvorul cel fără de moarte gustați’. Când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului din Sfânta Euharistie, Îl primim pe Domnul Însuși, ca să devină El Viața vieții noastre, arvuna învierii noastre și a vieții veșnice. Pâinea și vinul sunt elemente materiale limitate și trecătoare, dar ceea ce se oferă prin pâinea prefăcută de Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos și prin vinul prefăcut în Sângele lui Hristos sunt sfinte daruri cerești, netrecătoare, adică viața lui Hristos Cel veșnic împărtășită oamenilor, acum în arvună, iar la a doua Sa venire, în plinătate.

Cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu?

Mai reținem din Evanghelia de astăzi și un aspect deosebit de semnificativ pentru viața noastră, și anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu. După ce s-au săturat mulțimile, rămășițele de hrană, adică firimiturile, au fost adunate în 12 coșuri. Acest fapt simbolizează adevărul că Dumnezeu dăruiește hrană poporului Său, cele 12 triburi ale lui Israel, când ascultă cuvântul Său, dar și Biserica celor 12 Apostoli. Însă, dincolo de această semnificație spirituală, Evanghelia ne mai arată că pâinea nu trebuie aruncată sau împrăștiată și neglijată, ci trebuie adunată, păstrată și folosită în mod deplin sau chibzuit, fără risipă. Astfel, Evanghelia ne învață să fim economi și cuviincioși, să prețuim darurile lui Dumnezeu chiar și atunci când avem belșug de lucruri materiale. De asemenea, locul unde ne-am hrănit trebuie lăsat curat și frumos, nu murdărit sau urâțit cu resturi de alimente aruncate pe jos și părăsite. Chiar și în relație cu materia, omul trebuie să aibă o atitudine spirituală, rațională și responsabilă.

Așadar, Evanghelia de azi ne cheamă la împărtășirea din darurile lui Dumnezeu, arătând recunoștință și în același timp grijă deosebită față de darurile lui Dumnezeu, care, chiar dacă ne prisosesc, nu trebuie risipite, ci economisite. Din păcate, astăzi există unii oameni care au belșug de lucruri materiale, dar le risipesc cu multă ușurință și nepăsare, în timp ce alți oameni mor de foame. În acest sens, cineva se ruga cu aceste cuvinte: ‘Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, și foame de Tine celor ce au prea multă pâine!’

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să învățăm din Evanghelia de astăzi că mai întâi trebuie să hrănim sufletul nostru prin comuniunea noastră spirituală cu Hristos, iar darurile materiale care ne prisosesc nu trebuie risipite, ci folosite cu multă chibzuință și înțelepciune, spre slava lui Dumnezeu și binele oamenilor. Amin!

Text revizuit de autor în anul 2011.

Comentarii Facebook


Știri recente