Patriarhul României a sfințit ieri o biserică în Lugoj

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit ieri, 5 iulie, Biserica cu hramurile „Învierea Domnului” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din orașul Lugoj. La slujba de sfințire au participat și PS Episcop Timotei al Aradului, PS Lucian al Caransebeșului, PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, PS Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. În aceste zile, Patriarhul României efectuează o vizită canonică în Banat.

Patriarhul României a fost întâmpinat de mulțime mare de credincioși, adunată în fața noii biserici, care, prin vocea primarului Lugojului, Francisc Boldea, i-a urat „Bine ați venit acasă!”, deoarece Preafericirea Sa s-a născut în această parte a țării.

Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Părintele Patriarh împreună cu cei patru episcopi amintiți mai sus, în noua biserică sfințită din orașul Lugoj. Patriarhul Daniel a explicat înțelesul duhovnicesc al Evangheliei despre Vindecarea slugii sutașului, a Duminicii a IV-a după Rusalii, prăznuită ieri. Această Evanghelie, potrivit Preafericirii Sale, ne arată în mod surprinzător cum Hristos Domnul găsește credință puternică acolo unde nu se aștepta nimeni. El descoperă credință într-un centurion roman care făcea parte din trupele de ocupație ale Țării Sfinte. Iar, la sfârșitul Evangheliei, Mântuitorul arată că neamuri de la apus și de la răsărit vor veni să intre în împărăția lui Dumnezeu împreună cu Avraam, Isaac și Iacob, iar cei aleși, fiii împărăției prin vocație, dacă nu cred în Hristos vor rămâne în afară de ea, prin aceasta Mântuitorul Hristos arătând că El întâi a venit pentru poporul ales, pentru poporul evreu, dar că Evanghelia Sa se va adresa tuturor popoarelor, tuturor etniilor, tuturor neamurilor, pentru că El iubește nu numai un popor, ci iubește pe toți oamenii deopotrivă și dorește mântuirea tuturor, ca fiecare om să se întoarcă de la rău la bine și să creadă în Hristos, dobândind mântuirea și viața veșnică. „Ceea ce este, însă, deosebit de semnificativ în comportamentul acestui centurion sau sutaș, care avea în subordine 100 de soldați, este viața sa spirituală, caracterul său și în special credința sa că Iisus din Nazaret, despre care auzise că a vindecat o mulțime de bolnavi, poate să vindece și pe slujitorul său, sluga sa. Avea credința aceasta puternică; încă a simțit că Iisus face minuni nu pentru a fi lăudat de oameni, ci pentru că este iubitor de oameni, este milostiv, este milos, compătimitor”, a mai spus Părintele Patriarh.

Valoarea omului

Sutașul sau centurionul despre care vorbește Evanghelia este, în primul rând, un om bun. Deși era urât, împreună cu toți soldații romani din trupele de ocupație, de către evrei, el nu răspunde cu violență și cu răutate, deși avea putere asupra celor care se aflau sub stăpânire romană. „Acest centurion, se spune în Sfânta Scriptură și în Tradiție că ar fi reparat sau chiar zidit din nou sinagoga din Capernaum. Este un om bun dincolo de obligațiile pe care le are ca un militar. El nu era obligat să zidească sinagogi, dar pentru că a vrut să ajute pe cei care se aflau sub stăpânire romană, respectându-le credința lor, cu toate că el, oficial, era politeist, totuși bunătatea lui sufletească a fost mai mare decât datoria funcției, decât orice politică, orice strategie diplomatică. Această bunătate a lui se vede nu numai față de evreii cărora le-a zidit sinagogă, ci se vede față de servitorul său, unul dintre soldați, care era bolnav. Un centurion roman obișnuit îl înlocuia imediat cu un altul, sănătos. În cazul de față, însă, centurionul roman care L-a întâlnit pe Mântuitorul Hristos nu este unul obișnuit, pentru el omul este mai mult decât funcția pe care o îndeplinește la un moment dat, pentru el omul are valoare și atunci când persoana umană nu mai este eficientă, nu mai este productivă, nu mai este utilă imediat, fie din cauza bolii, fie din altă cauză”, a explicat PF Patriarh Daniel.

„La bunătatea lui a răspuns bunătatea lui Hristos”

Centurionul roman nu are în față doar un servitor bolnav, ci un om căruia îi atribuie valoare egală cu a sa, ceea ce era cu totul neobișnuit în timpul imperiului roman, și, văzând bunătatea lui, cunoscând inima lui, Hristos Domnul, atunci când a aflat că sutașul dorește să-i ceară vindecarea servitorului său, a spus îndată: „Voi veni și-l voi vindeca”. „La bunătatea lui a răspuns bunătatea lui Hristos, la profunda sa atitudine umană a răspuns Dumnezeu-Omul, pentru că bunătatea este cea dintâi trăsătură a Chipului lui Dumnezeu în om. Oamenii cei buni și milostivi se aseamănă cu Dumnezeu Cel bun și milostiv. În mod neașteptat, pe lângă marea virtute a bunătății milostive a acestui centurion, Mântuitorul descoperă și altceva, multa lui smerenie, dovedită prin cuvintele: «Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul casei mele. Zi doar un cuvânt și se va vindeca servitorul meu». Deci, centurionul roman cunoștea pe Mântuitorul, dacă intră în casa sa, a romanului militar din trupele de ocupație a țării sfinte, va trebui să suporte oprobriul, critica mulțimilor evreilor care nu vedeau cu ochi buni ca cineva să aibă legătură cu păgânii, cu cei de alt neam și de altă credință. Deci, centurionul a vrut să-l protejeze pe Mântuitorul Hristos ca să nu fie vorbit de rău. Dar Mântuitorul nu avea grijă de această atitudine a celor care-L judecă atunci când El face binele”, a spus Patriarhul României.

Dar, dincolo de această prevenire a Mântuitorului de către centurion, centurionul arată și smerenie multă. El a simțit sfințenia Mântuitorului Iisus Hristos și a spus: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, zi doar un cuvânt și se va tămădui servitorul meu”. „Vedem cum smerenia lui se adaugă la bunătatea lui sufletească, și acum vine ceva și mai profund, modul în care un militar argumentează atitudinea sa, și anume aceea de a cere Mântuitorului să vindece de la distanță numai cu cuvântul pe servitorul său bolnav și spune: «Doamne, și eu sunt sub stăpânire, și am în subordinea mea soldați, și zic unuia du-te și se duce, și altuia vino și vine, și îi spun servitorului meu când el este sănătos fă aceasta și el face». Cu alte cuvinte, acest centurion crede în puterea mobilizatoare a cuvântului care pune în mișcare persoane, du-te și se duce, vino și vine, cuvântul are o putere mobilizatoare”, a mai spus Preafericirea Sa.

Patriarhul Daniel, cetățean de onoare al Lugojului

La finalul slujbei, Patriarhul Daniel a oferit părintelui paroh Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție pentru clerici, datorită râvnei cu care a luptat pentru ridicarea noii biserici. Cu „Diploma de onoare Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României” au fost onorați deputatul Sorin Strajă, primarul Lugojului Francisc Constantin Boldea, sculptorul noului lăcaș, Viorel Mihiș, și Consiliul parohial. Menționăm că ridicarea bisericii a început în anul 1993, fiind terminată anul trecut. În prezent, biserica se află în stadiul de finalizare a picturii.

Sfințirea bisericii de la Lugoj se înscrie în cadrul vizitei pe care Patriarhul o face în aceste zile în Banat. Amintim că sâmbătă, 4 iulie, Părintele Patriarh a fost primit în Catedrala mitropolitană din Timișoara, unde s-a săvârșit un Te Deum. De aici au plecat cu toții la sediul Primăriei din Timișoara, unde a primit titlul de cetățean de onoare. După aceasta, a vizitat și sediul Consiliului Județean Timiș.

Astăzi, este prevăzută în program vizita în localitatea natală Dobrești, din județul Timiș, la casa părintească și la șantierul de la biserica Mănăstirii cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” și „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, ctitorie a Preafericirii Sale.

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente