Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi, 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci. Această zi prezintă semnificații deosebite întrucât, pentru creștini, Crucea pe care Mântuitorul Hristos a fost răstignit face obiectul unei deosebite cinstiri. Crucea este simbolul creștinismului pentru că pe o cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubește Dumnezeu lumea. Este o dragoste absolută până la sacrificiu, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în cuvântul rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală: „Sfânta Cruce ne arată că iubirea lui Dumnezeu nu este una posesivă, ci una dăruitoare de Sine și nu este o dragoste plină de orgoliu, ci plină de smerenie. Astfel, iubirea smerită și jertfelnică a lui Iisus Hristos se dăruiește celor care cred în El și se împărtășesc cu El. Tocmai pentru că este o iubire smerită, demonii cei mândrii și răi nu pot suporta Sfânta Cruce pentru că le amintește de smerenia și milostivirea lui Hristos”, informează Radio TRINITAS.
„Crucea Mântuitorului este semnul iubirii atotputernice și smerite, făcătoare de viață și făcătoare de comuniune. Și pentru că Hristos s-a dăruit total ca Om lui Dumnezeu Tatăl, spunând ‘în mâinile Tale îmi dau duhul Meu’, Dumnezeu s-a dăruit umanității răstignite a lui Hristos, încât El a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând. De aceea Sfânta Cruce nu este doar semnul jertfei și al morții, ci al Învierii și al biruinței”, a mai arătat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a vorbit despre prefigurările și profețiile despre Sfânta Cruce din Vechiul Testament și a subliniat că tot Sfânta Cruce va anunța și a Doua Venire. „Această sărbătoare, dincolo de aspectul ei istoric, are o semnificație deosebită pentru viața Bisericii. Sfânta Cruce, așa cum a fost văzută pe cer de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, este semn de biruință. Ea a fost preînchipuită în Vechiul Testament și a fost profețită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind semnul Fiului Omului, care se va arăta la a Doua Venire”, informează ‘Ziarul Lumina’.
Cultul Sfintei Cruci s-a dezvoltat mai ales după descoperirea ei la Ierusalim, în anul 326, de Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare.
Cei care se închină la Sfânta Cruce nu se închină materiei, lemnului, ci Mântuitorului Hristos cel care s-a sacrificat pentru oameni, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Atunci când noi ne închinăm Sfintei Cruci, nu ne închinăm lemnului, ci ne închinăm lui Hristos cel Răstignit și Înviat. Trebuie să vedem, totdeauna, în semnul Sfintei Cruci, semnul iubirii lui Hristos pentru lume. Crucea nu poate fi transformată într-un semn magic, ca putere în sine. Puterea ei vine din faptul că ea reprezintă pe Hristos Răstignit și Înviat. Taina Sfintei Cruci nu rămâne în afară de Hristos, ci a fost interiorizată de Mântuitorului Iisus Hristos chiar și după Învierea Sa din morți. De aceea, Crucea în ortodoxie este pictată ca fiind luminoasă, plină de Lumina Învierii. Icoana răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos îl arată pe El cu fața senină, nu crispată ca în pictura religioasă occidentală, întrucât Iisus Hristos de bună voie a acceptat răstignirea”.
Pentru prima dată Sfânta Cruce a fost înălțată înaintea credincioșilor pe 14 septembrie 335, la Ierusalim, în Biserica „Învierea Domnului” ridicată de împăratul Constantin cel Mare. De la evenimentul de atunci provine și numele sărbătorii. Înălțarea Sfintei Cruci este singura sărbătoare mare din creștinism în care se ține post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile și Moartea Mântuitorului.
