Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură despre Sfântul Grigorie Luminătorul în Catedrala Patriarhală

Credincioșii ortodocși sărbătoresc astăzi, 30 septembrie, pe Sfântul Grigorie Luminătorul. La Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, cu ocazia împlinirii a trei ani de la întronizarea Preafericirii Sale în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evocat viața și activitatea Sfântului Grigorie Luminătorul: „Astăzi am săvârșit pomenirea Sfântului Grigorie Luminătorul, numit și Apostolul Armeniei care, de fapt, a fost încreștinătorul, cel care a botezat poporul armean, trecându-l la creștinism. Sfântul Grigorie Luminătorul, Apostolul Armeniei a trăit între anii 240 și 332 și s-a născut în Armenia, în orașul Valarshapat, capitala provinciei Ararat. Părinții lui erau necreștini, era păgâni, de origine nobilă partă. Familia lui a intrat în conflict cu familia regală armeană și a fost prigonită, iar el s-a refugiat în Cezareea Capadociei unde a învățat credința creștină și apoi s-a botezat și a devenit creștin cu numele de Grigorie. După o vreme a revenit în Armenia și a început să predice Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos. A vorbit împotriva idolilor păgâni și a chemat la convertire pe foarte mulți armeni, ceea ce a produs mânia regelui armean Tiridat care a fost păgân. Sfântul Grigorie Luminătorul a fost arestat și întemnițat, fiind spus multor torturi. Între timp regele s-a îmbolnăvit foarte tare și cineva i-a spus că nu se va putea vindeca decât dacă eliberează pe Sfântul Grigorie Luminătorul. Într-adevăr după ce Sfântul Grigorie este eliberat din închisoare regele Tiridat s-a făcut sănătos și a cerut botezul creștin. Sfântul Grigorie a botezat pe rege, întreaga sa suită, curtea regală și poporul armean. În limba noastră, el se numește ‘Luminătorul’, dar în secolele III, IV și V botezul se numea ‘sfânta luminare’, de aceea și în rugăciunile noastre de la Liturghia Darurilor înainte Sfințite se spune că ne rugăm pentru cei ce se pregătesc pentru sfânta luminare sau sfântul Botez. Deci, el este ‘Luminătorul’ în înțelesul că este botezătorul armenilor, cel care i-a convertit la creștinism. Sfântul Grigorie Luminătorul a reușit să convertească un popor întreg, începând cu regele Tiridat al Armeniei și el după ce a făcut convertiri multe, a fost hirotonit Episcop la Cazareea Capadociei de către Arhiepiscopul Leonțiu al Cezareei Capadociei, iar Petru de Sevastia l-a instalat ca Episcop al Armeniei. Vedem o legătură deosebită între Sfântul Grigorie Luminătorul și Cezareea Capadociei. Petru de Sevastia era frate cu Sfântul Vasile cel Mare. El a fost căsătorit înainte și a avut doi copii, Vhartanes și Aristages care s-au creștinat și care l-au ajutat pe tatăl lor să lucreze în lucrare sfântă de încreștinare a armenilor păgâni de altădată. După ce el a fost hirotonit Episcop al Armeniei, mai târziu a hirotonit pe cei doi fii ai săi, iar Aristages a participat din partea Armeniei la Sinodul I Ecumenic din 325. Sfântul Grigorie Luminătorul a trăit 92 de ani. Spre sfârșitul vieții sale s-a retras din scaunul arhiepiscopal și a dus o viață de pustnic, rugându-se mult într-o peșteră, unde a și trecut la Domnul”.

În continuare Preafericirea Sa a arătat că Sfântul Grigorie Luminătorul a fost mărturisitor și pătimitor de chinuri din cauza mărturisirii lui Hristos: „Sfântul Grigorie Luminătorul este un mărturisitor al lui Hristos, de aceea, uneori, într-un mod forțat este numit și ‘mucenicul’, însă nu a suferit moarte mucenicească, ci a fost doar mărturisitor și pătimitor de chinuri din cauza mărturisirii lui Hristos și a activității sale misionare de convertire a armenilor. În sinaxar și în minei se spune ‘Sfântul Mucenic Grigorie Luminătorul’, dar la sfârșit se precizează ‘și cu pace a adormit în Domnul’. Deci, nu este vorba de un mucenic, ci este vorba de un mărturisitor care a pătimit pentru Hristos, dar nu moarte martirică”.

Patriarhul României a subliniat faptul că Sfântul Grigore Luminătorul ne cheamă să fim la rândul nostru misionari: „Din viața Sfântului Grigorie învățăm că deși era născut din părinți păgâni, convertindu-se el la creștinism, nu s-a simțit bucuros dacă nu a împărtășit evanghelia și credința în Hristos și poporului său. Cu alte cuvinte, învățăm de la Sfântul Grigorie Luminătorul că nu este suficient să fim numai noi creștini și să ne bucurăm de marea demnitate a numelui de creștin și de multele daruri pe care le dăruiește Hristos celor care cred în El și îl iubesc pe El, ci această bucurie a noastră personală trebuie să o împărtășim și cu cei care nu îl cunosc pe Hristos. Astfel, vedem că Sfântul Grigore Luminătorul devine misionar tocmai pentru că vrea să împărtășească bucuria credinței în Hristos și cu tot neamul lui. Prin aceasta el ne cheamă să fim misionari, să nu ne mulțumim doar cu bucuria de a fi creștini, ci să lucrăm pentru creștinarea celor care nu îl cunosc pe Hristos. Un creștin adevărat este un misionar, un creștin adevărat este un om care mărturisește spre sfârșitul Liturghiei ‘Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel Ceresc, am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi să ne închinăm că Aceasta ne-a mântuit pe noi’. Lumina aceasta a credinței, a prezenței lui Hristos în viața și în lucrarea noastră este lumina pe care vrem să o împărtășim. Misiunea adevărată nu este ocupare de teritoriu și subjugare de persoane și popoare, acesta fiind colonialism. Misiunea adevărată este împărtășirea bucuriei și binecuvântării de a fi creștini. Este o iubire jertfelnică pentru alții. Foarte adesea cei ce au dorit cu sinceritate să creștineze popoare păgâne, au pătimit din cauza lor pentru că nu au înțeles de la început ceea ce trebuie să înțeleagă și anume că în Hristos este dată mântuirea întregii omeniri. Sfântul Grigorie Luminătorul este un model de dragoste pentru popor. Când el a simțit că prin cultură și credință a devenit superior celor din poporul lui, nu i-a disprețuit, nici nu i-a uitat. Era mai ușor pentru el să rămână în Cezareea Capadociei care era un oraș foarte dezvoltat cultural, suficient de bogat și se mândrea cu mulțimea tinerilor pe care i-a trimis la studii la Atena, Alexandria și în alte părți, însă, Sfântul Grigorie a dorit să ridice poporul din care a plecat. Sunt o mulțime de creștini care pleacă departe de poporul lor de origine, viețuiesc în bunăstare, se simt mai liniștiți și mai fericiți, dar uită să contribuie și la fericirea, bunăstarea și ajutorarea poporului din care au plecat. Deci, Sfântul Grigorie Luminătorul este un model pentru imigranții creștini de pretutindeni care nu trebuie să uite să își ajute țara în care s-au născut și poporul din care au plecat”.

Comentarii Facebook


Știri recente