Patriarhul României a predicat în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală în Duminica a IX-a după Rusalii

Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 25 iulie, în Duminica a IX-a după Rusalii. La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Matei, în care se relatează umblarea pe mare a Mântuitorului și potolirea furtunii.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul ‘Sfântul Grigorie Luminătorul’ din Reședința patriarhală, unde a rostit un cuvânt de învățătură, în care a explicat înțelesurile duhovnicești ce reies din Sfânta Evanghelie care s-a citit. ‘Această Evanghelie ne arată trei adevăruri deosebite, și anume importanța rugăciunii de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, lupta cu încercările vieții ca prilej de întărire în credință și legătura dintre simbolul corabiei în care se aflau ucenicii și viața Bisericii pe valurile învolburate ale istoriei’, a spus Preafericirea Sa, după cum ne informează „Ziarul Lumina”.

Patriarhul României a explicat că Mântuitorul s-a retras în munți pentru a se ruga după minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, pe de o parte, pentru a se feri de lauda oamenilor, iar, pe de altă parte, pentru a mulțumi lui Dumnezeu, arătându-ne prin aceasta că rugăciunea este temelia vieții spirituale. Preafericirea Sa a subliniat faptul că ‘Mântuitorul Hristos se retrage adesea pentru a se ruga singur, întrucât vrea să ne arate că noi avem nevoie să umplem sufletul nostru cu harul iubirii milostive a lui Dumnezeu-Tatăl, ca atunci când mergem în fața mulțimilor, să nu mergem cu sufletul gol, ci cu sufletul plin de iubirea milostivă a lui Dumnezeu față de oameni’.

Evanghelia ce s-a citit ieri amintește și de momentul în care Petru, primind binecuvântare de la Iisus ca să coboare din corabie, a început să înainteze spre El pe valuri, însă, la un moment dat, văzând vântul tare, a început să se teamă și să se scufunde. Patriarhul României e explicat că, ‘atât timp cât Petru se uita la Iisus, legătura lui spirituală cu Mântuitorul îl ținea deasupra apei; când, însă, a acordat mai multă importanță stihiilor schimbătoare ale lumii acesteia decât legăturii sale cu Dumnezeu Creatorul, atunci începe să se scufunde. Stihiile lumii acesteia au pondere asupra persoanei umane. Prin aceasta vedem că, în viața noastră, atunci când ne aflăm în valurile ispitelor, să nu ne temem de nimic mai mult decât Îl iubim pe Hristos Dumnezeu. Numai legătura noastră cu Dumnezeu, în timp de ispită, ne poate ține deasupra încercărilor, ne poate da curaj să nu ne scufundăm în teamă și disperare. Cine se luptă cu greutățile vieții având credință puternică, și privind permanent la ajutorul lui Dumnezeu, acela primește o putere de la Hristos, ca să nu se prăbușească sufletește în teamă și deznădejde’.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai spus: ‘Corabia este simbolul Bisericii în marea învolburată a istoriei. Biserica este corabia mântuirii care ne duce de pe un tărâm pe celălalt, de la viața pământească efemeră la viața cerească eternă. Mântuitorul Iisus Hristos, prezent în corabie cu ucenicii, după ce a potolit furtuna pe mare, este prezent și în Biserica Sa. Potolirea furtunii pe mare este o lecție de smerenie și, în același timp, o lecție de încurajare. Minunea săvârșită de Mântuitorul ne arată că biruința vine de la Dumnezeu dacă Îl chemăm în ajutor și spunem și noi ca Sfântul Petru, ‘Doamne scapă-ne!’.’

Comentarii Facebook


Știri recente