Patriarhul Ecumenic a rostit un cuvânt la hramul Catedralei Patriarhale

În cadrul Sfintei Liturghii oficiată astăzi, 27 octombrie, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe scena special amenajată din apropierea Catedralei Patriarhale, Sanctitatea Sa Bartolomeu, după citirea pericopei evanghelice, a rostit un cuvânt de învățătură prin care a subliniat legătura dintre Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, dar a vorbit și despre criza actuală din lume și importanța întoarcerii la Mântuitorul Hristos:

„Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel,

Patriarh al României și iubit frate în Hristos,

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Fii binecuvântați ai Bisericii Ortodoxe Române,

Astăzi, calendarul arată că ne aflăm în ziua de 27 octombrie, când Biserica prăznuiește pomenirea Cuviosului Dimitrie cel Nou, patronul Bucureștilor.

Dimitrie s-a prăznuit ieri, Dimitrie se prăznuiește astăzi. Ieri, Marele Mucenic din antichitate, Tesaloniceanul, Izvorâtorul de mir, făcătorul de minuni, strălucitul, mândria neamului grec, podoaba mucenicilor! Astăzi, Cuviosul cel Nou din Basarabi – și el făcător de minuni – slava acestei Catedrale patriarhale, salvatorul poporului binecredincios din București, mângâierea tuturor românilor!

Cel dintâi Dimitrie L-a iubit pe Hristos din tot sufletul. Întocmai a făcut și cel de-al doilea Dimitrie. Cu mult zel, lupta cea bună a bunei credințe s-a luptat cel dintâi! Tot așa a făcut și cel de-a doilea! L-a slăvit pe Dumnezeu prin cuvânt și faptă Marele Mucenic! La fel L-a slăvit și Cuviosul! Mult l-a iubit pe om cel dintâi! Același lucru a făcut și cel de-al doilea! Arătatu-s-a vrednic de chemare cel dintâi! Vrednic de chemare s-a dovedit și cel de-al doilea! Primit-a din belșug harul lui Dumnezeu cel dintâi! La fel a primit și al doilea! Primul s-a învrednicit de mucenicia sângelui! Al doilea s-a învrednicit de mucenicia ascultării și a nevoințelor celor sfinte, toată viața! Harul facerii de minuni a primit de la Dumnezeu Marele Mucenic! Harul minunilor a luat din același izvor și Cuviosul! Mir sfânt a izvorât din mormântul viu al tesaloniceanului! Bună mireasmă duhovnicească răspândesc viața și sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou din România! Amândoi s-au împărtășit de sfințenia lui Dumnezeu Celui Întreit Sfânt, amândoi sunt luminați de lumina Lui cea necreată, amândoi împărățesc împreună cu El, amândoi arată dumnezeiasca dragoste față de oameni, prin minuni! Slavă lui Dumnezeu, așadar, Care în fiecare epocă și în fiecare popor creștin ortodox ridică sfinți, învederând, de-a lungul vremurilor, roadele lucrării Sfântului Duh în lume!

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a caracterizat prin entuziasmul tineresc, râvna sfântă pentru transmiterea mesajului Evangheliei la tineri și prin răspunsul dat cu promptitudine chemării la jertfă. Cuviosul Dimitrie s-a caracterizat prin răbdarea în tăcere, privegherea în rugăciune și spiritul de sacrificiu în dumnezeiasca sihăstrie. Viața amândurora s-a caracterizat prin căldura credinței în Hristos, seriozitatea și rigurozitatea împlinirii voii lui Dumnezeu, luarea aminte la mărturisirea adevărului Evangheliei. Deși au mers pe cărări diferite, calea lor a fost aceeași: calea dreptei credințe și a dreptei făptuiri. Adică au dus, la fel, viața în Hristos, singura cale ce duce la Tatăl. Adevărul exprimat în Simbolul de credință de la Niceea și Constantinopol a fost trăit, cu intensitate în sufletele amândurora, chiar dacă cel dintâi a viețuit înainte de limpezirea și cristalizarea cu acrivie a adevărurilor de învățătură, la sinoadele ecumenice. De aceea, amândoi au fost plini de harul Duhului Sfânt. Ce mărturisește faptul că cel dintâi a izvorât mir sfânt? Ce proclamă nestricăciunea, de atâtea veacuri, a moaștelor celui de-al doilea? Ce înseamnă mulțimea nenumăratelor minuni săvârșite de amândoi? Ce arată bucuria și mângâierea pe care le simțim când ne închinăm la sfintele lor moaște, așezate în sfintele racle? Toate acestea ne arată că amândoi au fost vase alese ale Mângâietorului, peste care s-a revărsat harul Său! Acest har se manifestă ca mir, ca nestricăciune a trupului, ca minune, ca bucurie, ca mângâiere. Har necreat, făcător de semne și minuni dumnezeiești, care a umplut nu numai sufletele sfinților, ci și trupurile lor, pentru ca cei cu vedere duhovnicească curată să vadă că Dumnezeu se împărtășește, după energiile sau lucrările Sale necreate, și nu rămâne neapropiat și inaccesibil în măreția Lui! Dumnezeu S-a întrupat o singură dată, dar, după har, El Se întrupează continuu, în sfinții Săi! De aceea sfinții sunt comoara noastră cea mai prețioasă, mângâierea cea mai mare, adeverirea cea mai sigură că putem să ne mântuim! Iată de ce gândul plin de recunoștință al poporului din București se îndreaptă, mai ales astăzi, spre neuitatul Hagi Dimitrie, a cărui intervenție hotărâtă, de acum 236 de ani, a zădărnicit tentativa de a se scoate din România sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie. Astfel, Sfântul se află, până astăzi, și cu trupul, în mijlocul poporului care îl iubește atât de mult.

Frați și fii în Domnul,

Această stranie criză economică care mocnește în zilele noastre în toată lumea, este – așa cum, foarte înțelept, s-a exprimat, cu ceva timp în urmă, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, preaiubitul nostru frate în Hristos și împreună liturghisitor – rezultatul crizei spirituale și morale, care, de multă vreme, biciuiește omenirea. Oamenii L-au uitat de Dumnezeu, ignoră voia Lui, Îi nesocotesc drepturile! Astfel, l-au uitat și pe om, adică pe semenul lor, care este chipul lui Dumnezeu! Au uitat și de toată creația, de lucrul cel bun al mâinilor lui Dumnezeu! S-au zăvorât în „sala oglinzilor” egoismului lor; își văd doar sinele propriu, cu pornirile și cerințele firii căzute în păcat. De aceea, au devenit lacomi și autosuficienți în înțelepciunea plină de nebunie a acestui veac; și-au pus toată speranțele în economie, știință și tehnologie. În tenebrele minții lor, au cerșit o rază de lumină de la filosofie și diferite ideologii și se silesc să afle mângâiere și satisfacție în artă, sport, călătorii ș.a. Însă, toate acestea, când nu sunt idoli și tipare ale tatălui minciunii, devin foarte mici și foarte puține ca să umple golul din suflet, să dea sens existenței umane, să aducă lumină și viață, să exorcizeze moartea. Dimpotrivă, ele fac tot mai dreaptă și mai lină calea spre pierzare și devorează sufletul omului, care se abate de la destinația și vocația sa, greșește tot mai mult ținta existenței sale, până când, la sfârșit, pur și simplu, se demonizează. Așadar, criza din zilele noastre este o stare demonică, din care nu ne poate scoate redresarea economică. Este necesară o restaurare duhovnicească! Este nevoie de multă răbdare! Este nevoie de cumpătare ascetică! Este nevoie de spirit de jertfă! Este nevoie de cugetarea la sensul crucii! Este nevoie de iubire! Adică, este nevoie de Hristos! De Iisus Hristos Cel ce S-a întrupat, a pătimit, S-a răstignit pe Cruce și a înviat și Care este viu în veci! El, Cuvântul Cel mai înainte de veci al Tatălui, dă existenței rațiunea de a fi, dă sens vieții, desființează distanțele prin care păcatul ne îndepărtează și ne înstrăinează pe unii de alții, unește pe cele despărțite, dăruiește dreptate, desface legăturile morții, face ca așa zisa „utopie” a dragostei să devină realitate! Pe acest Hristos, Care este iubirea în carne și oase, ni-L arată Cuviosul Părinte Dimitrie! Pe El ne cheamă să-L urmăm, ca să ieșim din impasurile în care ne aduc și ne lasă diferite crize! Pe El Îl arată ca fiind singura „Cale”, singurul „Adevăr” și singura „Viață”! Sfințenia Cuviosului trâmbițează în toate zările că el are dreptate! Părinții noștri, smeriți trăitori în Hristos, au ascultat în tăcere glasul răsunător al Sfântului și fără cârtire și-au dus crucea, urmând Domnului. Iar Domnul nu le-a trădat speranțele! Neamul binecredincios al ortodocșilor a acceptat cu credință să urce pe Golgota, și de aceea s-a făcut – și se face în fiecare zi – părtaș luminii și bucuriei Învierii! Așadar, având o istorie trăită în duhul Crucii și al Învierii, suntem chemați și astăzi să mergem înainte, „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

Biserica Mamă a Constantinopolului, Patriarhia Ecumenică, se bucură astăzi și ea de prăznuirea ocrotitorului Bucureștilor, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la proclamarea autocefaliei Preasfintei Biserici Ortodoxe Române, care odinioară i-a fost fiică, iar acum îi este Biserică soră, Patriarhia de Constantinopol nu a dorit, iubiți frați în Hristos Domnul, să fie reprezentată la aceste sfinte sărbători doar de un distins ierarh al ei, ci l-a trimis pe însuși Patriarhul Ecumenic, pentru ca acesta, în mod personal să fie interpretul dragostei, afecțiunii și mulțumirii Bisericii Mame pentru toate realizările pe care le aveți și să reverse din belșug peste toată obștea Bisericii lui Hristos din România, binecuvântarea și urările sale ca tot mai mult să sporiți în iubirea Domnului!

Așadar, iubiți frați și preaiubiți fii în Domnul, „bucurați-vă! desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi! (II Cor. 13), pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și ale tuturor sfinților. Amin”.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente