Pastorația diferitelor categorii de credincioși

Trăirea religioasă constituie expresia unei constante etnice și, în consecință, o necesitate profundă, originală și universală. Religiozitatea unui popor cunoaște pentru aceea diferite tradiții și obiceiuri proprii. Este important ca preotul să lucreze în cadrul acestor tradiții și obiceiuri pentru a putea atrage la biserică toate categoriile de oameni. Mai mult, este esențial ca și în sânul bisericii preotul să lucreze cu fiecare categorie de credincioși și să dea fiecăruia ceea ce îi este necesar, informează Ziarul Lumina, Ediția de Banat.

Pentru a evidenția modul în care preotul trebuie să mențină vie comunitatea creștină din jurul său, vom puncta lucrarea diferită cu fiecare categorie de credincioși. Și vom începe, cum e și firesc, cu predica și cu cele pe care preotul trebuie să le urmărească în predică.

Preotul trebuie să țină seama de necesitățile parohiei sale. De asemenea, nu e destul ca un predicator să fie bine informat și să relateze cursiv ceea ce are de spus. Dacă discursul lui este lipsit de personalitate și originalitate, el riscă să nu placă ascultătorilor. Preotul trebuie să prezinte, pentru început, credincioșilor, viața Bisericii ca pe o complementară vieții lumești. Sfinții de aceea aveau cuvânt, pentru că erau instruiți la cele mai de seamă școli ale vremii și pentru că nu făceau niciodată o delimitare între societatea laică și cea bisericească, evitând să se pună într-o opoziție care se arată păguboasă din start. Când am simțit că am câștigat încrederea credincioșilor, le putem arăta că viața Bisericii este o alternativă la lumea în care trăim. Predicatorul trebuie să se ferească de extreme, ca nu cumva, combătând părerea greșită a unora, să iște alte neînțelegeri.

Dacă în predică parohul are datoria de a ține seamă de acestea trei, pe lângă cuvântul său, preotul este dator să încerce o integrare a credincioșilor prin diferite activității. Pentru aceasta, parohul poate folosi diferite prilejuri oferite de viața socială. Pentru a-i atrage pe tineri la credința strămoșească, parohul poate organiza un cor pe care să îl pună sub conducerea unuia dintre cantori. Tinerii iau astfel contact cu viața bisericii, participă la sfintele slujbe și găsesc în această activitate și o recunoaștere a talentului lor. Sunt, prin urmare, ambiționați de poziția ce le este oferită să înțeleagă și să guste din viața bisericii. Un alt mod de a ne apropia de tineri este dat de organizarea cu ajutorul școlilor de diferite activități care iau contact și cu viața bisericii. Activității sociale în care să îi motivăm pe copii să se implice și în care le putem prezenta biserica drept ocrotitoare a tuturor oamenilor.

Pastorația celor de vârstă mijlocie

Oamenii de vârstă mijlocie sunt însă mai greu de convins de necesitatea viețuirii în biserică. Trebuie să știm că dacă reușim să apropiem de biserică părinții tinerilor noștri, reușim să îi apropiem și pe copii. De aceea este necesar să procedăm cu foarte multă atenție. De obicei, luăm contact cu acești oameni în cadrul unor sărbători cum ar fi Învierea Domnului, Crăciunul, Boboteaza etc., sau în cadrul unor împrejurări mai sensibile lor, cum ar fi nunta, botezul, înmormântarea etc. Este esențial ca în aceste momente de deschidere din partea lor, noi, ca parohi, să strecurăm în inimile lor o dorință de a căuta biserica. Reușim acestea prin comportamentul nostru față de ei: trebuie să avem o atitudine părintească. Dacă îi vom vedea reticenți vizavi de ceea ce le spunem, trebuie să ne lărgim oarecum discursul. Le dăm astfel timp să descopere chiar ei o înțelegere în biserică.

Vizavi de bătrâni trebuie să înțelegem că ei așteaptă mângâiere în cadrul bisericii. Pentru acestea preotul trebuie, în primul rând, să constate cu realism starea parohiei, cu toate posibilitățile, crizele și deficiențele ei și să refacă unitatea spirituală a acesteia. Preotul este trimis în parohie nu să presteze servicii religioase pentru indivizi, ci să adune și să realizeze o comunitate creștină autentică, unită prin aceeași credință, spiritualitate liturgico-sacramentală, mărturie și slujire.

Consolidarea unității parohiei

Parohia este deci o unitate spirituală, o adunare de cult văzută, locală, este un organism colectiv alcătuit din preot și credincioși de ambele sexe, de toate vârstele, cu stare socială și nivel cultural diferite. Pentru menținerea și consolidarea unității interne a parohiei ca spațiu liturgic și duhovnicesc, precum și de co-slujire pentru toți credincioșii, preoții trebuie să aibă în vedere câteva aspecte.

Preoții să săvârșească cu regularitate serviciile religioase, slujba să fie trăită până la transfigurare, predica pregătită cu mare grijă, rostită cu duh apostolic, cântarea clară și frumoasă, însoțită de smerenie și evlavie pentru a contribui la realizarea unei atmosfere de rugăciune și pioșenie colectivă.

Antrenarea credincioșilor în viața liturgică prin rostirea Crezului, a unor rugăciuni și cântări în comun. Se impune rostirea cu voce tare a anaforalei liturgice de către preotul slujitor pentru atragerea credincioșilor în misterul liturgic.

Deoarece abia prin actul împărtășirii credincioșilor se încheie Euharistia ca Taină și Jertfă, preoții au datoria să îndemne mereu credincioșii să se mărturisească prin Taina Spovedaniei și, cu pregătirea cuvenită, să se împărtășească cu Sfintele Taine. Predarea dreptei credințe printr-un program sistematic de predici și cateheze care va cuprinde predarea istoriei mântuirii pe baza Sfintei Scripturi, predarea dreptei credințe, prin explicarea Simbolului de credință, explicarea Sfintei Liturghii și a cultului, care este o mărturisire a credinței sub formă doxologică. Această explicare va insista asupra realismului liturgic, pentru a promova angajamentul personal și trăirea a ceea ce se realizează în cult.

Intensificarea pastorației individuale, prin care preotul să mențină legătura strânsă cu toți credincioșii. Antrenarea credincioșilor în cadrul procesului de catehizare în vederea unei catehizări susținute și coerente, prin care părinții să contribuie în mod real la formarea generației tinere în duh creștin ortodox, în colaborare cu preotul și profesorul de religie. Organizarea filantropiei creștine la nivel de parohie, prin antrenarea credincioșilor și a factorilor și societăților economice din parohie în lucrarea filantropică. Antrenarea diferitelor grupe de credincioși în viața parohiei prin programe religioase.

Mijloacele pastorației

În general, majoritatea specialiștilor în probleme de pastorală împart mijloacele de pastorație în două mari categorii, și anume: mijloacele sau metodele de pastorație colectivă, în care se urmărește sau se are în vedere conducerea sufletească a tuturor enoriașilor unei parohii indiferent de vârstă, sex, nivel moral sau intelectual, profesiune sau îndeletnicire, și cele mai folosite dintre acestea sunt cultul divin public, predica, cateheza, precum și cuvântul tipărit sub diferitele lui forme: carte, revistă, ziar etc., și mijloacele pastorației individuale, care au în vedere pe fiecare credincios în parte și se realizează prin contactul direct de la om la om, prin sfat, îndemn, prin vizitele pastorale și prin Tainele și ierurgiile cu destinație individuală, dintre care cea mai folosită și cea mai eficace este Taina Spovedaniei.

La aceste două categorii se mai poate adăuga și a treia, și anume mijloace și metode de lucru pentru pastorația intermediară sau de grup, care se adresează anumitor grupuri de credincioși, constituiți în cadrul parohiei, pe bază de sex, bărbați și femei, de vârstă, copii, tineri, maturi, bătrâni, de profesiune, intelectuali, muncitori, meseriași. Parohul trebuie țină mereu în minte dictonul Sfinților Părinți: ‘fii exigent cu tine, dar îngăduitor cu ceilalți’, și să își conducă lucrarea sa pastoral-misionară urmărind această linie.

Comentarii Facebook


Știri recente