Pastorala de Paste 2002

Invierea lui Hristos – Lumina Sfantului Botez

+ DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR

SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI

CIN MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR: HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,

IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!

Nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii.

(Romani 6, 3-4)

Hristos a inviat!

Iubiti credinciosi si credincioase,

Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata ca intre Taina Mortii si Invierii lui Hristos si Taina Botezului crestinilor este o legatura spirituala sfanta si de viata facatoare. Lumina si puterea Invierii lui Hristos sunt lumina si puterea Sfantului Botez. De aceea, in Biserica primelor veacuri, Botezul crestinilor adulti se savarsea in noaptea de Pasti, fiind numit si luminare, iar cei botezati se numeau luminati1; ei purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti, numita si Saptamana luminata. Locul unde erau botezati catehumenii sau candidatii la botez era apa curgatoare sau locasurile special construite numite baptisterion (baptisteriu) sau photisterion, adica luminator. Fantana sau bazinul din baptisteriu se numea colimvitra. Baptisteriile din primele sase veacuri crestine aveau forma patrata, rotunda, hexagonala (cu sase laturi) sau octogonala (cu opt laturi). Baptisteriile hexagonale si octogonale aminteau dimensiunea pascala a Sfantului Botez ca participare la moartea si invierea lui Hristos, Care a murit in ziua a sasea (Vineri) si a inviat in ziua a opta (Duminica). Fantana din baptisteriu avea adesea forma de Cruce, pentru ca Sfanta Cruce este deodata simbolul Pastelui Sfintelor Patimi ale lui Hristos si al Pastelui Invierii lui Hristos2. De aceea, Biserica exclama in fiecare Duminica la Utrenie: Iata, prin Cruce a venit bucurie la toata lumea!.

Taina Botezului, in dimensiunea sa pascala, a fost prefigurata in Vechiul Testament atat prin Noe, care a fost salvat de potop prin corabia – simbol al Bisericii (Facerea, cap. 6-9; cf. I Petru 3, 20-21), cat si prin iesirea poporului ales din robia Egiptului, trecerea prin Marea Rosie (Iesirea 12, 1-51 si 13, 1-16; cf. I Cor. 10, 1-2) si apoi trecerea prin Iordan (Iosua 4, 1-10) si intrarea in Tara Fagaduintei3.

Intelesul adanc si tainic al Botezului crestin ca moarte si inviere impreuna cu Hristos este temeiul intregii vieti crestine.

Moartea a venit in lume ca urmare a pacatului neascultarii lui Adam fata de Dumnezeu, izvorul vietii sale (Romani 5, 17-19). Omul insa nu a cazut in pacat din proprie initiativa ci pentru ca a fost inselat de diavolul (Facerea 3, 1-6, 13, 24; II Cor. 11, 3; Ioan 8, 44). De aceea, Hristos, Noul Adam, indata dupa botezul Sau in Iordan, se lupta cu ispitele lacomiei ce vin de la diavol: ispita de a inlocui pe Dumnezeu cu lumea materiala, ca fiind singura si ultima realitate; ispita de a stapani lumea exterioara, pierzandu-si libertatea spirituala interioara care vine din comuniunea cu Dumnezeu; si ispita slavei desarte sau a autoafirmarii si a existentei narcisiste (Matei 4, 1-11; Marcu 1, 13; Luca 4, 2-13).

Iar in partea finala a vietii Sale pamantesti, Hristos, Noul Adam, respinge ispitele durerii, care vin de la puterile demonice, care, prin intermediul oamenilor care Il urau pe nedrept pe Hristos, incercau astfel sa-L faca sa cada din ascultarea fata de Dumnezeu si din iubirea fata de oameni. Insa, prin ascultare fata de Dumnezeu pana la moarte: Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu (Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) si prin iertarea dusmanilor Sai (Luca 23, 34), Hristos Domnul a biruit puterile demonice, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce (Coloseni 2, 15), transformand astfel moartea ca plata a pacatului neascultarii si ca existenta egoista a omului cazut, in moarte – daruire de Sine lui Dumnezeu si oamenilor prin iubire jertfelnica.

Acesta este intelesul tainic al Pastelui ca trecere de la moartea lui Adam – despartire de Dumnezeu – la moartea lui Hristos – facatoare de comuniune si de viata. Acest inteles este lumina tainica a Troparului Invierii: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand. Pacatul si deci moartea spirituala a omului este despartirea lui de Dumnezeu – Izvorul vietii vesnice. De la aceasta moarte se trage si moartea trupului. In Hristos insa iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni a fost mai tare decat teama de moartea fizica. De aceea, Crucea lui Hristos este numita de catre Sfantul Apostol Pavel puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18).

Harul care se da omului prin Botez este putere din puterea Crucii si a Invierii lui Hristos. Astfel, Botezul este Taina prin care ne lepadam de Satana si ne unim cu Hristos. De aceea, cel ce doreste sa se boteze este intrebat: – Te lepezi de Satana? – Te unesti cu Hristos? Iar el raspunde: – Ma lepad de Satana! si – Ma unesc cu Hristos!. Acest legamant sau acest vot baptismal este programul si lupta crestinului pentru toata viata sa pe pamant. Prin Sfantul Botez se iarta pacatul stramosesc si toate pacatele facute pana la Botez, pentru ca se trece de la existenta fara Hristos, la viata cu Hristos si in Hristos, Care a zis: Cel ce crede in Mine chiar daca va muri (cu trupul) viu va fi (cu sufletul) (Ioan 11, 25).

Sfantul Ioan Gura de Aur compara crearea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu in ziua a sasea de la facerea lumii cu crearea sau nasterea omului din nou prin Sfantul Botez si zice: precum la creatie pamantul a slujit de materie si Creatorul a facut tot restul, acum la fel, apa slujeste de materie, si harul Duhului Sfant face tot restul; atunci omul a primit suflet si viata (Facerea 2, 7); acum este umplut de Duh viu (I Corinteni 15, 45) s…t Altadata omul n-a fost format decat dupa crearea lumii, acum dimpotriva, omul nou este creat inainte de creatie, caci el este renascut primul, apoi el transforma lumea. s…t Atunci Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, acum l-a unit cu Sine. Atunci i-a poruncit sa stapaneasca peste pesti si peste toate animalele, acum el e creat in ziua intai (Ziua Invierii n.n.), si de la inceput, si cu lumina prin care toata lumea vede ca tot ce s-a facut in a doua creatie primeste o viata mai buna si o viata care nu se va sfarsi niciodata4.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Intrucat la Botezul Domnului in apele Iordanului, Tatal a marturisit ca Iisus Hristos, Dumnezeu – Omul, este Fiul Sau Cel iubit, iar Duhul Sfant a intarit acest cuvant adevarat al Tatalui (Matei 3, 13-17), Botezul nostru se face in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, pentru a arata ca prin Botezul in apa si in Duh omul reface legatura sa de iubire cu Sfanta Treime, dupa al Carei chip a fost creat el cand a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra (Facerea 1, 26).

Prin Botezul in apa si in Duhul Sfant noi ne unim cu intreaga Sfanta Treime, devenim partasi ai vietii vesnice a Fiului lui Dumnezeu rastignit si inviat din morti, intram in Imparatia cerurilor, pentru a ne bucura impreuna cu El de iubirea lui Dumnezeu Tatal.

Botezul pune pe primitorul lui in relatie intima nu numai cu Hristos, ci cu intreaga Sfanta Treime, caci Hristos este Fiul Tatalui si ne face si pe noi, in Sine, fii ai Tatalui, eliberandu-ne de robia stihiilor impersonale si a patimilor5.

Asadar, prin Botez, ca unire cu Hristos Cel rastignit si inviat, primim nu numai iertarea pacatelor, ci si harul infierii, pentru ca celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu

s-au nascut (Ioan 1, 12-13).

Dupa cum Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om, prin Botez omul se renaste de la Duhul Sfant si din apa, pentru a deveni fiu al lui Dumnezeu dupa har si mostenitor al Imparatiei cerurilor (Ioan 3, 5-6).

Apa Botezului a fost numita de unii Sfinti Parinti nu numai icoana a mormantului lui Hristos ci si sanul maternal al Bisericii, din care se nasc fiii ei duhovnicesti, dupa chipul maternitatii Fecioarei Maria6.

In Botez, zice Teodor de Mopsuestia, apa devine un san pentru cel care se naste, iar harul Duhului (Sfant) formeaza pe cel care este botezat pentru a doua nastere7.

Cei care, in Biserica, lucreaza impreuna cu Duhul Sfant la formarea de fii si fiice duhovnicesti si frati devin parinti duhovnicesti; acestia sunt in primul rand preotii si nasii care boteaza precum si toti duhovnicii si invatatorii care traiesc Sfantul Botez ca viata in Hristos si viata in Duhul Sfant. Ei inteleg ca infierea baptismala are ca tinta invierea omului din pacat si pregatirea lui pentru invierea cea de obste si pentru viata vesnica. De aceea, in Simbolul credintei, rostit de trei ori la Botez, dupa ce marturisim credinta in Sfanta Treime si in Biserica, adaugam: Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor si astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.

Asadar mare si sfanta este infierea duhovniceasca care duce la inviere si viata de veci. Fericiti sunt parintii care dau nastere la copii si apoi ii boteaza ca sa devina in Hristos fii ai lui Dumnezeu dupa har si fii duhovnicesti ai Bisericii, pentru ca in Duhul Sfant sa poata numi Tata pe Dumnezeul Cel ceresc (Romani 8, 16; Galateni 4, 6) si sa rosteasca in tot timpul vietii lor rugaciunea Tatal nostru, sa traiasca pururea bucuria pascala de a simti in viata lor cum lucreaza harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh (II Corinteni 13, 13).

Astfel, viata crestina este o cultivare si o rodire permanenta a darurilor Duhului Sfant primite la Botez, cand cel botezat a fost uns de catre preot cu Sfantul si Marele Mir, zicand: pecetea darurilor Duhului Sfant.

Prin credinta si prin harul Sfantului Duh primit la Sfantul Botez, Hristos locuieste in inimile celor botezati (Efeseni 3, 17-18) si ii pregateste pentru invierea cea de obste si pentru viata vesnica (Romani 6, 22-23; Ioan 6, 40 si 47).

Iubiti frati si surori in Domnul,

Astazi Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca si odinioara lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti (Matei 19, 14; Marcu 10, 14; Luca 18, 16).

De aceea Biserica boteaza si copiii care-i apartin prin intermediul fie al parintilor lor, fie al nasilor responsabili si care, cu alte cuvinte, sunt adusi la Botez din interiorul comunitatii credinciosilor8.

Credinta copiilor este inspirata si sustinuta de credinta si iubirea parintilor pentru ei. Credinta lor este dorinta de a fi iubiti si de a iubi. Cand Biserica le arata iubirea lui Hristos pentru ei, ei devin icoane de nevinovatie si bunatate care ne conduc spre imparatia cerurilor (Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16).

Cei care nu boteaza copiii ii lipsesc de harul infierii duhovnicesti, de bucuria de a se impartasi din viata lui Hristos Cel inviat si a Bisericii Sale, de frumusetea legaturii lor liturgice cu Sfanta Treime, Care locuieste prin har in cei botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si unsi cu Sfantul si Marele Mir ca sa poata creste nu numai biologic, ci si teologic, adica duhovniceste, ca cetateni ai Imparatiei cerurilor.

De asemenea, parintii si nasii care boteaza copiii, dar uita sa-i creasca in credinta si sa poarte de grija de mantuirea lor, poarta o mare raspundere.

Astazi este nevoie sa cunoastem mai mult ce inseamna a fi botezat, ce inseamna a fi crestin, a purta numele lui Hristos, adica a fi uns cu Duhul Sfant.

Slujba Sfantului Botez trebuie citita de catre noi in fiecare an, ca sa intelegem ce au spus parintii si nasii pentru noi cand am fost botezati, copii fiind; cand s-au rugat preotul si toata Biserica pentru fiecare primitor al Botezului: ca sa fie vrednic de imparatia cea nestricacioasa, sa se arate el fiu al luminii si mostenitor al vesnicelor bunatati, sa se faca el impreuna sadit si partas mortii si invierii lui Hristos, sa-si pazeasca el haina botezului si logodirea Duhului neintinata si fara prihana in ziua cea infricosatoare a lui Hristos, sa se faca lui apa aceasta haina a nasterii de-a doua spre iertarea pacatelor si spre imbracaminte in nestricaciune9. Iar preotul citeste pentru sine insusi o rugaciune speciala catre Dumnezeu Tatal pentru a se invrednici ca sa slujeasca Taina Sfantului Botez: si ma intareste spre slujba acestei Taine mari si ceresti. Si fa sa ia chip Hristosul Tau in acesta care se va naste din nou prin a mea nevrednicie si-l zideste pe dansul pe temelia Apostolilor si proorocilor Tai; si nu-l surpa, ci sadeste-l pe dansul sadire a adevarului in Sfanta Ta soborniceasca si apostoleasca Biserica si sa nu-l smulgi, ca, sporind el in dreapta credinta, sa se slaveasca si printr-insul preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin10.

In alta rugaciune se cere: Stapane a toate, arata apa aceasta apa de izbavire, apa de sfintire, curatie trupului si sufletului, dezlegare de legaturi, iertare pacatelor, luminare sufletului, baie de a doua nastere, innoire duhului, har de infiere, imbracaminte de nestricaciune, izvor de viata s…t. Arata-Te, Doamne, in apa aceasta si da acestuia ce se boteaza sa se schimbe prin ea, sa lepede pe omul cel vechi, stricat de poftele inselaciunii, si sa se imbrace in cel nou, care este innoit dupa chipul Ziditorului sau, ca, fiind impreuna sadit cu asemanarea mortii Tale prin Botez, sa se faca partas Invierii Tale si, pazind darul Sfantului Tau Duh si sporind asezamantul harului, sa ia plata chemarii celei de sus si sa se numere cu cei intai nascuti inscrisi in cer, intru Tine, Dumnezeul si Domnul nostru Iisus Hristos11.

Cata bogatie spirituala cuprind aceste rugaciuni sfinte! Cat de mari binecuvantari aduc ele cand sunt citite si ascultate cu credinta si evlavie, cu frica de Dumnezeu si cu dragoste!

Dupa primirea Tainei Sfantului Botez si a Tainei Mirungerii, celui de curand botezat si miruns cu Sfantul si Marele Mir i se spune: Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai… si apoi botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh12.

Prin aceasta se arata taina omului renascut din apa si din Duh Sfant, pentru a slavi pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh in toata viata sa. De aceea, Biserica, fiind adunarea celor botezati in iubirea Sfintei Treimi, lauda neincetat in slujbele ei Sfanta Treime si se indreapta, mai ales prin sfintii ei, catre Inviere, sarbatorind in fiecare prima zi a saptamanii, adica Duminica, taina Invierii lui Hristos pe Care-L avem in inimile noastre de la Botezul din apa si din Duhul Sfant.

Sa rugam, asadar, pe Hristos Domnul sa ne ajute sa traim in toata viata noastra bucuria Botezului ca bucurie a invierii sufletului nostru din pacat si sa facem roditoare darurile Sfantului Duh primite in Sfantul Botez. Iar roadele Sfantului Duh sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege – zice Sfantul Apostol Pavel (Galateni 5, 22).

Sa aratam cat mai mult in jurul nostru aceste roade ale Sfantului Botez! Sa aducem bucurie acolo unde este intristare! Sa ajutam pe cei cazuti sa se ridice! Sa intarim pe cei slabi! Sa hranim cat putem pe cei flamanzi material si spiritual! Sa socotim pe fiecare om ca fiind o faclie de Pasti, care aude din partea noastra salutul unui sfant de odinioara: Bucuria mea, Hristos a inviat!.

Iubiti credinciosi si credincioase,

In lumina Invierii va anuntam cu bucurie multa ca anul acesta, in octombrie, de hramul Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, cea mult folositoare, vom serba 360 de ani de cand, in 1642, s-a tinut la Iasi Sinodul ortodox care a diortosit si tradus din limba latina in limba greaca Marturisirea de credinta a marelui ierarh de origine romana Sfantul Petru Movila, Mitropolitul Kievului. Aceasta marturisire a fost apoi aprobata de Sinodul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol in 1643 si apoi de Patriarhiile apostolice de Alexandria, Antiohia si Ierusalim si a devenit Marturisirea de credinta a intregii Ortodoxii.

Cu acel prilej, va fi proclamata solemn canonizarea Sfantului Petru Movila, facuta de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene in 1996, apoi recunoscuta si de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in 1997. Mai mult, in luna martie anul acesta, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a aprobat icoana, troparul si sinaxarul Sf. Petru Movila si a fixat ca data de pomenire a sa ziua de 22 decembrie a fiecarui an, zi in care marele ierarh a trecut la viata vesnica (22 decembrie 1646).

Tot cu prilejul hramului Sfintei Parascheva, vom primi la Iasi, venind de la Marsilia, din Franta, pentru zece zile (10-19 octombrie) moastele Sfantului Ioan Casian, primul mare teolog al pamantului romanesc. Sfantul Ioan Casian (360-435), om de mare evlavie si cultura teologica, ucenic (diacon) al Sfantului Ioan Gura de Aur, a intarit cu scrierile lui si cu organizarea practica monahismul nu numai in Orient, ci si in Occident, in Franta, la Marsilia, unde se afla acum moastele lui, in biserica Sfantului Victor. Acest Parinte al Bisericii universale nedespartite, misionar al comuniunii fratesti dintre Biserica greaca si cea latina, poate fi proclamat si invocat ca ocrotitor al monahismului romanesc si al culturii crestine din Romania.

De Sfintele Sarbatori ale Sfintelor Pasti, va adresam tuturor parintesti si fratesti doriri de sanatate si mantuire, de pace si bucurie, dimpreuna cu salutul pascal: Hristos a inviat!.

Al vostru catre Hristos Domnul rugator,

DANIEL

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

1 Cf. A.-G. Hamman, Le Baptême d’apres les Peres de l’Eglise, Editions Migne, 1995, p. 19-20.

2 Cu privire la baptisterii, vezi Dr. Badea Cireseanu, Tezaur liturgic, Bucuresti, 1911, Tomul II, p. 150-155; si o prezentare mai actuala a lui Everett Ferguson, art. Baptistery, in Encyclopedia of Early Christianity, second edition, Garland Publishing Inc., New York and London, 1998, p. 164-165.

3 Despre interpretarea patristica a acestor simboluri, vezi Lothar Heiser, Die Taufe in der orthodoxen Kirche, Paulinus-Verlag, Trier, 1987, p. 143-199.

4 Sf. Ioan Gura de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, trad. Gh. Babut, Editura Pelerinul Roman, Oradea, 1998, p. 121.

5 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Editia a II-a, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1997, vol. III, p. 42.

6 Vezi Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza 20, 4; Didim cel Orb, Despre Sfanta Treime, II, 13; cf. A. Hamman, art. Baptême in Dictionnaire encyclopédique du Christianisme ancien, Paris, Cerf, 1990, p. 333.

7 Teodor de Mopsuestia, Omilii catehetice, 14, 9; cf. Olivier Clément, Sources. Les mystiques chrétiens des origines. Textes et commentaires, Paris, Stock, 1992, p. 95.

8 Alexander Schmemann, Din apa si din Duh. Studiu liturgic al botezului, trad. I. Buga, Editura Symbol, Bucuresti, 1992, p. 60.

9 Slujba Sfantului Botez, Ectenia mare, Moliftelnic, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1998, p. 27.

10 Ibidem, p. 28-29.

11 Ibidem, p. 30-31.

12 Ibidem, p. 37.

Data in resedinta noastra mitropolitana din Iasi, la praznicul Invierii Domnului, anul 2002.

Comentarii Facebook


Știri recente