Pastorala de Craciun a IPS Daniel: ‘Nasterea lui Hristos – Binecuvantarea Mamei’

+DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR

SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN

MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDICIOSI

DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR:

HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS – DOMNUL,

IAR DE LA NOI PARINTEASCA BINECUVANTARE!

,,Cu glas mare a strigat(Elisabeta)

si a zis(catre Maria):

Binecuvantata esti tu intre femei

si binecuvantat este rodul pantecelui tau’.

(Luca 1,42)

Iubiti credinciosi si credincioase,

Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, Care S-a facut Om pentru a darui oamenilor mantuirea si viata vesnica, ne arata ca toata binecuvantarea si cinstirea fara egal a Fecioarei Maria provine din faptul ca ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, adica Nascatoare de Dumnezeu.

Ingerul Gavriil se inchina Fecioarei Maria si o numeste Binecuvantata intre femei'(Luca 1, 28), iar Elisabeta, ruda Mariei, o saluta prin cuvintele: ‘Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau’ (Luca 1, 42), numindu-o ‘Maica Domnului meu’ (Luca 1, 43).

Intelegand adancul si inaltimea acestei binecuvantari, Fecioara Maria slaveste pe Dumnezeu si vede profetic cinstirea de care se va bucura ea peste veacuri: ‘ Mareste, suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile (generatiile) . Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui ‘ (Luca 1, 46-49).

Prima minune savarsta de Mantuitorul Iisus Hristos s-a facut la interventia sau rugamintea Maicii Domnului (Cf. Ioan 2, 1-11), si anume schimbarea apei in vin, la nunta din Cana Galileii, cu toate ca Iisus spunea: ‘ inca n-a venit ceasul Meu’ (Ioan 2, 4).

Desi nu sosise vremea Lui de a face minuni in public, Iisus nu poate refuza rugamintea Mamei Sale de-a ajuta pe cei in lipsa. Vazand puterea mijlocirii Maicii Domnului pe langa Fiul ei, Biserica o numeste pe Maica Domnului: ‘ rugatoare nebiruita ‘, adic a nerefuzata, si ii cere ajutorul in toate slujbele ei liturgice.

Alta data, o femeie din popor, auzind cat de intelept si frumos vorbea Domnul nostru Iisus Hristos, o fericeste pe Maica Lui, desi ea nu era de fata, zicand: ‘fericit este pantecele care te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt'(Luca 11, 27). Femeia aceasta din popor L-a vazut pe El, pe Fiul, dar a fericit-o pe ea, pe Maica Domnului, aratand ca poporul credincios nu poate cinsti pe Fiul uitand pe Maica Sa.

Atitudinea femeii anonime din popor, reprezinta inceputul cinstirii Maicii Domnului de catre poporul credincios, de catre Biserica, dupa ce mai inainte cinstirea ei a fost inceputa de catre ingerul Gavriil care s-a inchinat ei si a salutat-o cu cuvintele: ‘Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvantata esti tu intre femei!’ (Cf. Luca 1, 26 – 29).

Ca raspuns dat femeii din popor care fericeste pe mama Sa, Mantuitorul Iisus Hristos confirma ca femeia spune adevarul, dar mai adauga ceva, si anume El arata ca fericirea si binecuvantarea maicii Sale se extinde sau trece la toti credinciosii care asculta cuvantul lui Dumnezeu si il implinesc in fapte, adica ii dau nastere prin virtutile pe care le cultiva in viata lor.

‘Iar El (Iisus) a zis: Asa este, dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc ‘ (Luca 11, 28).

Prin aceasta, se vede ca Maica Domnului este incepatoarea si chipul sau icoana vietii Bisericii, care poarta in ea Cuvantul lui Dumnezeu si Viata lui Hristos, si le arata lumii, pentru mantuirea si fericirea oamenilor. Maica Domnului nu este model de viata in Hristos doar pentru femei, ci pentru toti credinciosii: barbati si femei. Ea reprezinta umanitatea noua in Hristos.

Cand Mantuitorul Iisus Hristos era rastignit pe Cruce, inainte de moartea Sa mantuitoare, El nu uita pe mama Sa, ci o incredinteaza ucenicului Sau iubit Ioan, iar pe el il incredinteaza mamei Sale: ‘Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care-l iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine ‘(Ioan 19, 26-27).

Vedem ca Iisus n-a zis mamei Sale : iata ucenicul Meu, ci iata fiul tau! Nici ucenicului Ioan nu i-a spus: iata mama Mea, ci iata mama ta! Cu alte cuvinte, ucenicul iubit al Domnului devine fiu duhovnicesc al Maicii Domnului, iar Maica Domnului devine maica duhovniceasca a ucenicului iubit. Acolo, in taina Crucii ca iubire mai tare decat moartea, iubire care contine in ea puterea Invierii, se arata si taina legaturii dintre Hristos, Maica Domnului si Biserica.

Acolo se arata taina mutatiei sau a trecerii de la maternitatea si filiatia dupa trup la maternitatea si filiatia spirituala. Prin cuvintele rostite de Hristos pe Cruce, Maica Domnului devine Maica ucenicilor credinciosi ai lui Hristos, iar cei ce-L iubesc pe Hristos devin fii ai Maicii Domnului. Dar fiii Maicii Domnului sunt intr-un mod deosebit, ca frati intru Hristos, si fii duhovnicesti ai Parintelui ceresc. Aceasta infiere duhovniceasca se daruieste oamenilor credinciosi prin harul Sfantului Botez (Cf. Romani 6, 3-4 si 8, 15-16), care se savarseste in Sfanta Biserica.

In acest sens, Sfanta Evanghelie dupa Ioan spune: ‘Si celor care L-au primit, care cred in numele Lui (Iisus), le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut’ (Ioan 1, 12-13). Iar intrucat Biserica este ‘Biserica celor intii nascuti ‘ prin harul Duhului Sfant (Evrei 12, 23), s-a spus ca ‘cine nu are Biserica drept Mama nu poate avea pe Dumnezeu ca Tata ‘ (Sf. Ciprian al Cartaginei).

In Troparul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului Biserica se adreseaza ei zicand:,, Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata fiind Maica vietii si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre ‘. Asadar, Maica Domnului este prezenta permanent in Biserica cu rugaciunile ei si este chipul Bisericii rugatoare.

In icoana ortodoxa a Adormirii Maicii Domnului Iisus poarta pe bratele Sale sufletul Maicii Domnului, ca pe un copil infasat in alb, asa dupa cum in timpul vietii pe pamant Maica Domnului poarta pe bratul ei stang pe Pruncul Iisus si-L arata lumii cu mana ei dreapta in care primeste binecuvantarea din mana dreapta a Fiului. Prin aceasta, Maica Domnului, ca icoana sau chip al vietii Bisericii care poarta in ea pe Hristos si-L binevesteste lumii, ne invata ca si Biserica traieste din binecuvantarea lui Hristos si transmite aceasta binecuvantare lumii intregi.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti ,

Maica Domnului este cinstita deodata ca fiind Maica si Fecioara, pentru ca Nasterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria s-a facut in chip minunat, intrucat ea ramane Fecioara si dupa nasterea lui Iisus. De aceea, pe vesmantul Maicii Domnului din iconografia ortodoxa se picteaza trei stele, care insemneaza: fecioria ei inainte de a naste pe Hristos, in timpul nasterii Lui si dupa nasterea Lui.

Taina Fecioarei care naste pe Fiul lui Dumnezeu devenit Om si a Maicii care ramane pururea Fecioara este in acelasi timp si taina Bisericii lui Hristos care este deodata Mireasa si Maica. Mireasa prin fidelitatea ei fata de Hristos (Cf. 2 Corinteni 11, 2 si Apocalipsa 19, 7-8 si 21, 9) si Maica duhovniceasca (Cf. Evrei 12, 23), pentru ca in Sfintele Taine ale Bisericii se primeste si se cultiva infierea noastra dupa har, ca frati si surori in Fiul – Hristos si fii si fiice ale Tatalui ceresc (Cf. Romani 8, 14-16; 9, 26; 2 Corinteni 6, 18; I Ioan 3, 1; Apocalipsa 12, 5-17). De aceea, si sufletul fiecarui crestin din Biserica este in chip duhovnicesc fecioara cand ramane integru si neclintit in dreapta credinta, si mama cand naste pe Hristos, prin vietuire sfanta, prin virtuti si fapte bune, dupa cum ne spune Sfantul Maxim Marturisitorul.

In intelesul acesta duhovnicesc, monahii si monahiile, desi nu dau nastere la copii dupa trup, se numesc totusi parinti si maici duhovnicesti, pentru ca s-au hotarat sa urmeze calea maturitatii spirituale responsabile a voturilor monahale: ascultarea ca taiere a voii egoiste, saracia de bunavoie ca detasare de lucrurile trecatoare si fecioria ca sfintire a sufletului si trupului prin unirea lor spirituala cu Dumnezeu.

In acest sens, atat familia crestina bazata pe nunta conjugala dintre barbat si femeie pentru nasterea de prunci, botezul si cresterea lor spirituala, cat si manastirea ca familie duhovniceasca bazata pe voturile monahale, participa la taina infierii, a cresterii spirituale si a mantuirii in Hristos.

Vedem, asadar, cum taina Nasterii Domnului din Maica – Fecioara lumineaza intreaga viata a Bisericii si a fiecarui crestin in parte.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos din Maica pururea Fecioara este o bucurie si o binecuvantare pentru toti oamenii, dar mai ales pentru femeile si pentru familiile in care este pretuita atat frumusetea vietii curate, a fecioriei si a castitatii, cat si frumusetea demnitatii sau vredniciei de-a fi mama buna.

Fericite sunt familiile in care se simte bucuria prezentei ocrotitoare si luminatoare de suflete a Maicii Domnului!

Fericite sunt tinerele fete din familiile care traiesc in credinta, in rugaciune si in intelegerea vietii ca dar al lui Dumnezeu.

Fericite sunt mamele care considera nasterea de prunci ca mare dar si binecuvantare de la Dumnezeu, ca demnitate umana si maturitate spirituala in iubire jertfelnica. Acestora, Sfantul Apostol Pavel le spune: ‘( Femeia) se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie’ (I Timotei 2, 15).

Si mai fericite sunt mamele ale caror copii inteleg si pretuiesc marea binecuvantare de a avea o mama buna si credincioasa.

Aceasta binecuvantare este cu atat mai de pret astazi, intr-o lume adanc tulburata de criza spirituala si materiala, in care valoarea demnitatatii de a fi femeie integra, sotie fidela si mama responsabila, buna si harnica, se depreciaza din ce in ce mai mult. Ca urmare, slabeste unitatea familiei, creste numarul avorturilor si al divorturilor, al copiilor orfani sau abandonati, precum si al parintilor uitati si singuri, iar in locul bucuriei se arata intristarea si singuratatea, sentimentul abandonului si al instrainarii, lipsa de iubire, intelegere si pretuire reciproca.

Dar fericiti sunt inca si cei care, desi trec prin aceste situatii, nu-si pierd totusi credinta si speranta, nu abandoneaza lupta, ci prin rugaciune si pocainta, prin lupta cu pacatul din ei insisi si cu raul din jurul lor biruiesc ispitele si incercarile cerand mai ales ajutorul Macii Domnului, care este ‘bucuria tuturor celor necajiti’ sau ‘iubire cu smerenie a celor pe care nu-i mai iubeste nimeni’ – cum se spune in rugaciunile adresate ei de catre Sfanta Biserica.

Acum, de sarbatoarea Nasterii Domnului, multi oameni au obiceiul frumos de a-si vizita cu bucurie parintii lor, iar parintii au obiceiul de a-si vizita cu bucurie copiii care locuiesc in alta parte. Se cuvine, insa, ca aceasta bucurie sa fie adusa si acelor persoane care sunt singure sau triste: bolnavi, batrani, orfani, saraci. Oricine poate deveni ca un frate sau ca o sora, ca o mama sau ca un tata, ca un fiu sau ca o fiica pentru semenul sau daca il ajuta la nevoie.

Prin acest ajutor, iubirea parinteasca a lui Dumnezeu Tatal care s-a aratat noua prin Nasterea Fiului Sau Iisus Hristos transforma ‘pestera’ sufletului nostru in casa de oaspeti si cer luminos. Astfel, vom intelege cum taina Craciunului poate face din straini prieteni, iar pe oamenii indepartati ii apropie. Si pentru ca Betlehem insemneaza in limba Sfintei Scripturi ‘Casa painii’, adica a Euharistiei si a darniciei, sarbatoarea Craciunului este si sarbatoarea darniciei, a darurilor noastre oferite altora ca raspuns la Darul lui Dumnezeu aratat noua in Hristos (Cf.Ioan 3, 16).

Sarbatoarea Nasterii Domnului si a Anului Nou 2004 sunt prilej sfant de-a multumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite in anul 2003, rugandu-L totodata sa binecuvinteze Anul Nou in care intram. De aceea, va indemnam ca si anul acesta, in noaptea de 31 decembrie 2003 spre 1 ianuarie 2004, sa mergem la biserica pentru a ne ruga frateste impreuna si a ne bucura impreuna, adresandu-ne apoi unii altora urari de tot binele.

Amintim ca in anul 2003, de sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, ne-am bucurat de prezenta la Iasi a moastelor Sfantului Mare Mucenic Dimitrie pe care le-a adus Prea Fericitul Parinte Arhiepiscop Hristodoulos al Atenei si al intregii Elade cu prilejul comemorarii a 100 de ani de la nasterea si a 10 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Dumitru Staniloae, cel mai mare teolog ortodox contemporan (1903 – 1993), precum si cu prilejul implinirii a 280 de ani de la moartea eruditului domnitor al Moldovei Dimitrie Cantemir (?1723).

In anul 2004, vom comemora 500 de ani de la trecerea la viata vesnica a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant al Moldovei (1457 -1504), ‘aparator neinfricat al credintei si patriei strabune, mare ctitor de locasuri sfinte’ – pe care Biserica noastra l-a trecut in randul sfintilor din calendar in anul 1992, cu data de pomenire la 2 iulie a fiecarui an.

Atat Biserica Ortodoxa Romana, cat si Statul roman vor acorda o atentie deosebita comemorarii acestui ‘atlet al credintei crestine’ – cum l-a numit papa Sixt al IV-lea, vazand credinta sa puternica si vitejia sa deosebita. Iar pentru ca Stefan cel Mare si Sfant este ‘cea mai frumoasa icoana a sufletului poporului roman’ – cum spunea Nicolae Iorga – trebuie sa-i urmam pilda sa in apararea patriei si a credintei stramosesti, in zidirea de biserici si manastiri, in promovarea culturii crestine, in ajutorarea crestinilor romani din alte tari si a crestinilor ortodocsi de alt neam, in cultivarea legaturilor de prietenie si cooperare cu alte popoare.

Anul comemorativ ‘Stefan cel Mare si Sfant’ va fi serbat atat la nivel national, cat si la nivel international (UNESCO) fiind un prilej de cultivare a demnitatii noastre romanesti, prin promovarea constiintei noastre ca neam de voievozi, ctitori de biserici si de cultura crestina, aparatori ai identitatii nationale si ai valorilor crestine universale.

Cu prilejul sarbatorii Craciunului si Anului Nou, va adresam urarea traditionala ‘La multi ani!’, dorindu-va sanatate si mantuire, pace si bucurie, precum si ajutor mult de la Dumnezeu in toata fapta cea buna!

‘Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!’ (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru catre Hristos – Domnul rugator si doritor de tot binele,

+Daniel

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Comentarii Facebook


Știri recente