Pastorala de Craciun a IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

NASTEREA LUI HRISTOS – TAINA VIETII CA DARUIRE

† DANIEL,

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IASILOR SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR: HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!

„Ce vom aduce Tie, Hristoase? Ca Te-ai aratat pe pamant ca un om, pentru noi. Fiecare din fapturile zidite de Tine multumire aduce Tie: ingerii cantarea, cerurile steaua, magii darurile, pastorii minunarea, pamantul pestera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce esti mai inainte de veci, miluieste-ne pe noi!” (Minei, Nasterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie)

Iubiti credinciosi si credincioase,

Multe sunt intelesurile duhovnicesti ale sarbatorii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul vesnic al lui Dumnezeu. Rostul Intruparii Fiului lui Dumnezeu Cel nevazut si necuprins este marturisit in Crezul ortodox: pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Intelesul acesta il arata mai ales Sfanta Evanghelie dupa Ioan zicand: „Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea” (Ioan 3, 16-17).

Iubirea lui Dumnezeu-Tatal fata de lume nu se arata doar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru lume, ci mai ales prin daruirea Fiului vesnic, prin intruparea Lui in lume. Fiul Cel nevazut, vesnic, necuprins si nefacut (necreat), Se face Om vazut, muritor, cuprins in timp si spatiu, astfel incat El apartine deodata Tatalui ceresc si lumii. El este in acelasi timp Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, Unul din Sfanta Treime si Unul dintre oameni. Iisus Hristos este chipul Dumnezeului Celui nevazut (Coloseni 1, 15) intors spre umanitate si chipul umanitatii inaltate in iubirea si viata vesnica a Preasfintei Treimi.

Cantarile Sarbatorii Nasterii Domnului arata lamurit ca Intruparea din Fecioara, adica Inomenirea Fiului vesnic al lui Dumnezeu, sau unirea Lui cu umanitatea, nu este nicidecum despartire de Tatal, pentru ca pogorarea Fiului ceresc pe pamant are ca scop ridicarea omului pamantesc, stricat prin pacat si moarte, la viata cereasca, nestricacioasa si vesnica: „Cerul si pamantul astazi s-au unit, nascandu-Se Hristos. Astazi Dumnezeu pe pamant a venit si omul la ceruri s-a suit. Astazi este vazut cu trup pentru om Cel din fire nevazut ” (Minei, Nasterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Litie). „Pe cel dupa chip si asemanare vazandu-l Iisus stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a pogorat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei fara schimbare, ca intr-insul sa innoiasca pe Adam cel stricat…” (Vecernie, Litie). „Mare si uimitoare minune s-a savarsit astazi: Fecioara naste si pantecele nu i se strica.

Cuvantul se intrupeaza si de Tatal nu se desparte; ingerii cu pastorii doxologesc si noi impreuna cu dansii cantam: slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace!” (Minei, Nasterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Stihoavna). Devenit Om, Fiul Cel vesnic al Tatalui este darul lui Dumnezeu pentru viata vesnica a lumii, ca oamenii sa raspunda iubirii daruitoare a lui Dumnezeu prin daruirea de sine catre Dumnezeu si catre semenii lor.

Cand Fiul lui Dumnezeu este daruit de Tatal pentru viata si mantuirea lumii, El nu este daruit ca un obiect, ci ca o Persoana libera, smerita si iubitoare, Care Se daruieste pe Sine Tatalui, prin ascultare smerita si implinire a voii Lui de-a mantui lumea, si Se daruieste pe Sine oamenilor ca lumina sau sens etern al vietii lor prin Evanghelia Sa, ca vindecare de pacat si de boala prin minunile Sale, ca eliberare de moarte si de stricaciune prin Invierea Sa.

Toata viata lui Hristos pe pamant, de la Betleem pana la Golgota, de la Botezul in Iordan pana la Euharistia din Ierusalim, este o continua daruire de Sine, iubire jertfelnica smerita si datatoare de viata vesnica. In lumina Nasterii Domnului ca dar al lui Dumnezeu-Tatal si ca daruire de Sine catre oameni, intelegem ca toata existenta creata este dar al iubirii Creatorului, iar viata adevarata a omului este daruire de sine in comuniune de iubire, pace si bucurie. Din acest motiv, Craciunul este in mod deosebit Sarbatoarea darurilor, ca raspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu aratata in Hristos, dar si ca manifestare deplina a omului creat dupa chipul lui Dumnezeu-Daruitorul sau Milostivul.

Astfel, omul care nu daruieste nimic altora sau nu se daruieste pe sine prin comunicare si comuniune cu Dumnezeu si cu semenii se dezumanizeaza si pierde mantuirea. De ce? Pentru ca a pierdut sensul vietii ca daruire de sine. Egoismul este imputinare si moarte a vietii spirituale a persoanei umane, iar darnicia si iubirea sunt implinire si sfintire a vietii omului. Adevarul acesta este concentrat in intelepciunea populara a expresiei: „Dar din dar se face rai”, adica viata si fericire vesnica.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletele si casele de lumina si de bucurie, mai ales cand raspundem iubirii milostive si daruitoare a lui Dumnezeu cu daruri sfinte prin rugaciuni pentru sanatatea si mantuirea semenilor nostri de aproape si de departe, prin cuvinte de pretuire, multumire si felicitare fata de cei care ne-au ajutat intr-un fel sau altul, parinti si dascali, binefacatori si prieteni; prin ajutor spiritual sau material oferit copiilor, dar si celor bolnavi, saraci, singuri, orfani, batrani, calatori, celor sinistrati si fara adapost, celor intristati si celor instrainati.

Hristos-Domnul S-a nascut intr-o calatorie a Maicii Sale la Betleem, aratand prin aceasta ca Dumnezeu este calator in lume si colindator la casa sufletului fiecarui om, ca sa cheme pe oameni la Casa Tatalui ceresc, care aici, pe pamant, este Biserica Sa, arvuna Imparatiei cerurilor, a vietii vesnice. In schimbul darurilor noastre pamantesti trecatoare, Dumnezeu ne daruieste daruri ceresti netrecatoare, comori de lumina ale vietii vesnice. Marele dar pe care ni-l aduce Hristos in suflet si in familie, daca ne pregatim sa-L primim prin post si rugaciune, prin pocainta si fapte bune, prin spovedanie si impartasanie, este darul pacii, al impacarii noastre cu Dumnezeu si cu semenii nostri.

La Nasterea Domnului Hristos in Betleem, lauda adusa de ingeri lui Dumnezeu era insotita de binecuvantarea: „pace pe pamant si intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14). Astazi, intr-o lume din ce in ce mai tulburata, dezbinata si secularizata pe plan spiritual, este mare nevoie de darul pacii sufletesti personale si sociale, de bunavoire intre oameni, de daruire de sine pentru bucuria familiei, pentru misiunea Bisericii si pentru viata societatii. Fara pacea sufleteasca, fara bunavoire si iubire smerita, individualismul egoist, lacomia si orgoliul destrama familia si prietenia, comuniunea spirituala, viata sociala si ordinea internationala. De aceea, avem mare nevoie sa inmultim rugaciunea, invatand adevarul ca dragostea curata se naste din rugaciune si se arata in fapte bune.

Sa multumim lui Dumnezeu pentru darul vietii si pentru orice moment in care putem savarsi binele in jurul nostru prin cuvant si fapta, adunand lumina si pace in suflete, pentru a le oferi apoi celor din jurul nostru. Multi frati si surori din neamul nostru se afla acum printre straini. Saracia materiala i-a determinat sa fie acum departe de orasul sau satul lor din Romania. Sa nu-i uitam in rugaciunile noastre, ca ei sa nu slabeasca in credinta, in iubirea de Biserica, de neam si de tara; sa nu saraceasca duhovniceste dupa ce au agonisit ceva material; sa nu uite pe cei lasati acasa, copii sau batrani, atunci cand traiesc mai bine acolo unde se afla.

La trecerea dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2005 spre 1 ianuarie 2006, sa mergem la biserica, sa multumim lui Dumnezeu pentru anul care a trecut, cu roade de care ne-am bucurat sau cu incercari grele pe care le-am strabatut, iar apoi sa cerem ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu in viata noastra pentru Anul Nou 2006 in care intram, spre a folosi fiecare zi a anului viitor ca timp al mantuirii, al cresterii noastre duhovnicesti si al rodirii de fapte bune.

Cu prilejul Sarbatorilor Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou si Botezului Domnului, va dorim tuturor sanatate si bucurie, pace si fericire, precum si mult ajutor si spor de la Dumnezeu in toata fapta buna.

Tuturor va adresam urarile traditionale: La multi ani! si Sarbatori fericite!

Cu parinteasca iubire ne rugam ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13)

Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,

† DANIEL

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Comentarii Facebook


Știri recente