Părintele Petroniu Tănase: O jertfă continuă în duh de rugăciune

Unul dintre marii duhovnici ai Ortodoxiei, părintele protosinghel Petroniu Tănase, a plecat ieri, 22 februarie, la Hristos. Fostul egumen al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos a fost un cunoscut duhovnic, iubit de credincioși, atât în România, cât și în Grecia.

După cum ne informează doxologia.ro, în vara anului trecut, Înalt Preasfințitul Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, s-a întâlnit la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos cu, pe atunci, starețul acestui așezământ monahal, părintele Petroniu. Înalt Preasfinția Sa a împărtășit apoi și cititorilor „Ziarului Lumina” din învățăturile marelui duhovnic.

„În timpul șederii noastre la Prodromu, l-am întâlnit pe părintele stareț Petroniu Tănase, care ne-a vorbit despre viața Bisericii, despre viața monahală, în special. Dată fiind statura duhovnicească a părintelui Petroniu, vârsta și experiența Cuvioșiei Sale, am socotit de bine a comunica și altora, în sinteză, cele auzite de la marele duhovnic athonit”, rememora, pentru credincioși, IPS Teofan, care a remarcat la părintele Petroniu un „glas încet, adânc” și „o coerență uimitoare în exprimare”.

Astfel, părintele Petroniu a îndemnat ca „Biserica Ortodoxă să rămână «duhovnicie». Nimic nu se împlinește fără puterea Sfântului Duh. Astăzi duhul lumii pătrunde peste tot, uneori chiar în Biserică, în viața de parohie și de mănăstire. Cu ajutorul duhovnicului, omul este chemat să se înduhovnicească prin Hristos Cel mort și înviat care a pnevmatizat, îndumnezeit firea umană pe care a înălțat-o la cer, așezând-o pe tronul Sfintei Treimi”.

Părintele stareț, trecut ieri la Domnul, a făcut referire și la slujirea arhiereului, care „este chemat să manifeste dârzenie întru apărarea credinței, în relație cu eterodocșii și întru promovarea unei vieți curate. Chipul Sfântului Ioan Gură de Aur și al Sfântului Vasile cel Mare sunt elocvente în acest sens pentru orice slujire arhierească. Încrederea preoților și credincioșilor în ierarh se menține atunci când aceștia arată fermitate întru apărarea credinței și a unei viețuiri creștine curate”.

IPS Teofan a subliniat cu același prilej că aceste gânduri au fost exprimate „dintr-o inimă continuu rugătoare, dintr-o minte luminată de smerenie, dintr-o experiență de aproape un secol de viață”.

„Singuri trebuie să ne îndreptăm, prin căință sinceră, fapte bune, post și rugăciune…”

Părintele Petroniu Tănase a povățuit credincioșii și prin intermediul „Ziarului Lumina”, în luna aprilie a anului 2009, starețul Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos vorbind despre păcat și despre lupta care trebuie dusă împotriva lui.

„Otrava păcatului nu se poate tăia cu apă de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumătăți de măsură, ci cu luptă pe viață și pe moarte. Părinții Patericului spun «Dă voință și ia putere» și alta «Dă sânge și ia duh». Ești neputincios, dar Mântuitorul a venit tocmai pentru cei slabi și bolnavi. «Voiești să fii sănătos?», ne întreabă El. Trebuie să vrei din toată inima, dă voință și iei putere. Iei putere și rabzi necazurile, să te împotrivești vrăjmașului, să nu cazi în luptă, că fără osteneală nu este mântuire; trebuie să dai sânge ca să iei duh. Harul întărește puterile slăbănogite de păcat, vindecă rănile sufletești, dar ceea ce am stricat prin voia noastră, singuri trebuie să îndreptăm prin spovedanie curată, prin căință sinceră și prin fapte bune, prin post și rugăciune.

Dacă ne-a plăcut mincinoasa dulceață a păcatului, se cade să gustăm și amărăciunea cea dulce a leacului. Așa cum bolnavul rabdă operație, tăiere, leacuri amare, știind că acestea îi aduc mult dorita sănătate, așa cum răbdăm ostenelile postului în nădejdea că degrabă se apropie Paștile cele luminoase și vesele, tot așa să răbdăm și pătimirile cele curățitoare de păcat și mântuitoare, care ne învrednicesc de bucurie neîntreruptă și de Paștile cel veșnic, de strălucirea, mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit în necazuri și în toate felurile de chinuri”.

În cele ce urmează vom reda mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan; mitropolitul Moldovei și Bucovinei:

Părintele Petroniu Tănase: O jertfă continuă în duh de rugăciune

Protosinghelul Petroniu Tănase din Sfântul Munte Athos a plecat la cer. Domnul Dumnezeu a chemat la Sine una dintre cele mai frumoase flori răsărite în veacul trecut pe pământul românesc. Întreaga sa viață a fost o jertfă continuă în duh de rugăciune. De foc i-a fost rugăciunea cât a trăit pe pământ. Nădăjduim că focul rugăciunii pentru noi, cei din lume, va fi și mai intens după plecarea părintelui Petroniu în veșnicie.

Îl plâng călugării din Moldova și din țară, îl plâng părinții atoniți, îl plâng miile de pelerini veniți din Țara Carpaților să se odihnească pentru o clipă în incinta sacră a Schitului Prodromu. Îl plângem cu toții, dar ‘nu ca cei ce nu au nădejde’. Om al Învierii, părintele Petroniu cel răstignit prin smerenie de-a lungul întregii sale vieți, se odihnește acum în lumina Celui răstignit și înviat. Dumnezeu să-l odihnească în pace și, acolo sus, să aibă grijă, prin rugăciune, de noi, răstigniții, îndurerații acestei lumi, doritori, ca și el, de lumina Învierii. Veșnică să-i fie pomenirea! În Domnul să-i fie odihna! Împărăția cerurilor să-i fie moștenirea ca răsplată pentru viața ce a dus-o pe pământ!

Comentarii Facebook


Știri recente