Părintele Iustin Popovici a fost trecut în rândul sfinților

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a decis, la 29 aprilie, trecerea în rândul sfinților a părintelui Iustin Popovici. Sinodul respectiv a fixat ca zi de prăznuire a sa data de 1 iunie, sub numele Sfântul Cuvios Iustin de la Mănăstirea Celie. În aceeași zi, același sinod a hotărât și canonizarea unui alt părinte cu viață sfântă, Simeon, fost stareț al Mănăstirii Daibabe de lângă localitatea Podgorița (1854-1941).

Slujba de proclamare a canonizării celor doi cuvioși a avut loc la 2 mai, în Catedrala ‘Sfântul Sava’ din Belgrad, și au participat atât arhiereii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât și reprezentanți ai autorităților de stat și, bineînțeles, mulți creștini ortodocși sârbi, informează „Ziarul Lumina”.

Sfântul Iustin Popovici (1894-1979) este cunoscut românilor, prin operele sale traduse și la noi și apărute la diferite edituri creștine. Sfântul Iustin a fost arhimandrit la Mănăstirea Celie, doctor în teologie, profesor al Universității din Belgrad și mai ales un mare duhovnic. Născut la Vranje, în ziua de Buna Vestire a anului 1894, viitorul monah Iustin a primit numele Blagoje, după denumirea sârbească a marelui praznic creștin. Părinții săi se numeau Spiridon și Anastasia; erau fii de clerici și oameni foarte credincioși. Blagoje era cel de-al treilea copil al familiei, născut în urma fratelui mai mare Stoiadin și a surorii Stoina.

A refuzat să fie episcop

Tânărul Blagoje a urmat cursurile de nouă ani ale Seminarului Teologic din Belgrad. În timpul Primului Război Mondial, pe când era student la seminar, a fost de ajutor la spitalul militar din Niș. În 1916, i-a cerut binecuvântarea mitropolitului Dimitrie, viitorul patriarh sârb, să fie tuns în monahism. După tundere a urmat exilul în Anglia, apoi la Petrograd, unde s-a înscris la Academia Teologică, dar în curând, după Revoluția bolșevică, a mers din nou în Anglia, înscriindu-se la cursurile de teologie la Universitatea din Oxford. Teza de doctorat, scrisă în această perioadă, ‘Religia și filosofia la Dostoievski’, a iscat controverse în mediul academic, făcându-l pe călugărul Iustin să revină, în 1919, acasă, fără diplomă. La scurt timp după întoarcerea în Serbia, patriarhul Dimitrie l-a trimis în Grecia, unde a continuat studiile teologice. La Atena, părintele Iustin a obținut diploma de doctor în teologie, cu disertația ‘Problema personalității și a cunoașterii în învățăturile Sf. Macarie Egipteanul’, pe care a susținut-o în 1926. În 1921 s-a întors în Serbia și a fost desemnat profesor la Seminarul din Carloviț. A predat Noul Testament, dogmatica și patrologia. La Seminarul din Carloviț a fost hirotonit ieromonah. În timpul revenirii multor locuitori ai Cehoslovaciei la ortodoxie, Sinodul Bisericii Sârbe l-a trimis pe părintele Iustin ca vicar al episcopului Iosif Cvijovici. Ulterior, sinodul a decis hirotonirea sa în treapta de episcop, dar părintele Iustin a refuzat cinstea episcopală, spunând că nu este vrednic de aceasta.

Arestat de comuniști

Din 1934 a fost numit profesor la Facultatea de Teologie din Belgrad și, împreună cu Branislav Petronievici, a pus bazele Societății filosofice sârbe (1938). A tradus literatură teologică și ascetică și a scris cele două volume ale Dogmaticii. După timpul tulbure al celui de-al Doilea Război Mondial, părintele Iustin a viețuit mai mult la mănăstirile din zona canionului Ovcar-Kablar, unde a și fost arestat de autoritățile comuniste. În 1948, după petrecerea unei luni în închisoarea din Belgrad și eliberarea sa, urmare mijlocirii patriarhului Gavriil, părintele Iustin s-a retras la mănăstirea de maici Celie. De atunci și până la sfârșitul vieții, părintele Iustin a predicat cu neînfricare, fapt pentru care a fost aproape continuu urmărit și persecutat. Sfântul Iustin este, prin scrierile sale, un critic la adresa mișcării ecumenice.

De ziua Bunei Vestiri a anului 1979, părintele Iustin a adormit întru nădejdea învierii, iar acum mijlocește înaintea Tronului Celui Preaînalt pentru toți creștinii ortodocși.

Călătoria martirică spre Atotființare

Pentru a pătrunde în duhul teologhisirii arhimandritului Iustin Popovici, credem că este util să redăm câteva din gândurile sale, incluse în Dogmatică, și să descriem, pe scurt, lucrarea Viețile sfinților.

În precuvântarea la primul volum al Dogmaticii, Sfântul Iustin scria: ‘Mișcat din neființă spre Atotființare, omul, îmbrăcat în formele minunate ale materiei și duhului, călătorește prin tainele minunate ale lui Dumnezeu. Cu cât mai departe este el de neființă și, respectiv, mai aproape de Atotființare, cu atât mai mult însetează după nemurire și nepătimire, după nepătruns și veșnic. Numai că și către neființare omul este atras în mod tiranic, păcatul și moartea voind cu nesaț să-i fure sufletul. Toată înțelepciunea vieții constă în învingerea neființării din interior și din exterior și afundarea în Atotființare. Despre această înțelepciune ne învață Sfântul Duh, Care este înțelepciune și cunoaștere… gândul la Dumnezeu și la Duhul Sfânt reprezintă, în același timp, o forță morală creatoare, care, prin asemănarea cu Dumnezeu, pe calea desăvârșirii ascetice și harice, înmulțește în om vederea și înțelegerea lui Dumnezeu și a lumii. Învierea prin Duhul Sfânt este singura artă care, dintr-o creatură pestriță și complicată, îl face pe om personalitate asemănătoare cu Dumenezeu, după chipul lui Hristos. Cunoașterea lui Dumnezeu, în Duhul Sfânt, este compusă, astfel, din acele adevăruri despre Dumnezeu, lume și om, numite de către Biserica Ortodoxă dogme ale credinței. De aceea, Dogmatica este știința despre adevărurile eterne ale lui Dumnezeu, care le sunt descoperite oamenilor, pentru ca aceștia să și le asume, efectiv, și prin aceasta să atingă scopul veșnic al existenței lor, călătoria martirică de la neființă la Atotființare…’.

‘Viețile sfinților’, în 12 volume

Din 1972, arhimandritul Iustin a început să publice o altă lucrare foarte importantă, în 12 volume, despre sfinții Bisericii Ortodoxe, intitulată Viețile Sfinților. Odată cu editarea Vieților sfinților, a căror traducere Sfântul Iustin a început-o după cel de-al Doilea Război Mondial, au apărut și ediții separate ale vieților celor mai cunoscuți sfinți sârbi. Lucrarea a devenit normativă, iar obiectul de studiu aghiologie a fost introdus în rândul materiilor obligatorii ale seminarelor teologice din Serbia.

Despre adâncurile metafizice

Sfântul Iustin spunea că sfinții sunt întrupări vii ale adevărurilor revelate de Dumnezeu, purtători, propovăduitori și mărturisitori ai acestor adevăruri, iar dogmatistul ortodox trebuie să apeleze, în scrierile sale, la sfinți, să învețe de la ei, să fie împreună cu ei în rugăciune, post și trezvie duhovnicească, fiindcă doar astfel munca lui va fi o lucrare înțeleaptă.

Sfântul Iustin scria că ontologia personalității umane înseamnă asemănarea cu Dumnezeu a acesteia. Prin aceasta omului îi sunt descoperite toate puterile dumnezeiești. ‘Valoarea omului se dovedește prin ceea ce reprezintă lumea sa interioară, care are atingere, în virtutea inconprehensibilității sale, cu Realitatea Absolută, purtătorul Căreia se și face. Menținând o astfel de legătură, adică asumându-și infinitatea împărăției duhovnicești, creștinul, în virtutea creșterii sale spirituale, devine fără sfârșit, deși nu este fără început. Și, într-adevăr, cine poate cerceta adâncurile metafizice ale omului? Duhul omului tinde, firesc, să înțeleagă tainicul.’ Având în vedere și componenta naturală, Sfântul Iustin a răspuns în felul următor marii provocări a antropologiei: ‘Se poate conchide că omul este om anume pentru că este purtător al darului suprafiresc personal, care se manifestă sub forma desăvârșirii, creației, activității mentale’. Astfel, Sfântul Iustin scria că tendința umană spre eternitate și nemurire aparține însăși firii sufletului omenesc. ‘Adevărata devenire a omului constă în biruința asupra morții și transfigurarea finală a sufletului și a trupului, eliberarea de păcat și rău, care sunt sursele morții.’

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…