Părintele Emilian Doicu din Galați în temnița comunistă

Emilian Doicu s-a născut la 1 mai 1905, în localitatea Dunărea, județul Constanța, într-o familie de oameni simpli. După școala primară din localitatea natală, între 1916 și 1924, tânărul Emilian a urmat Seminarul Teologic ‘Sfântul Andrei’ din Galați, apoi, în 1924-1928, cursurile Facultății de Teologie din București. Pentru a-și putea face studiile superioare, a lucrat ca secretar la gimnaziul din Ianca, apoi, în 1925-1928, ca funcționar la CFR. După obținerea licenței în teologie, Emilian Doicu s-a întors în Galați, fiind hirotonit diacon pe seama Episcopiei Dunării de Jos. A slujit în treapta diaconiei până în 1936, când a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Mavromol-‘Adormirea Maicii Domnului’ din Galați. Ca unul care provenea dintr-o familie simplă, care cunoștea greutățile și neajunsurile țăranului român, preotul Doicu a activat în rândurile Partidului Național Agrar, condus de poetul Octavian Goga. Pentru o perioadă de timp a fost chiar membru în Consiliul orășenesc al acestui partid, însă numai până în 1938. Pentru această activitate politică, părintele Doicu a intrat în atenția organelor de represiune comuniste. În urma unui denunț, la 6 mai 1950, părintele a fost arestat și trimis pentru 12 luni în ‘unitate de muncă’ la Canal. Era acuzat că lansase ‘injurii la adresa armatei sovietice’. Pe timpul detenției, familia părintelui a fost susținută permanent de către episcopul Chesarie Păunescu, chiriarhul Dunării de Jos, situație care a fost etichetată de către Securitate ca ‘ajutor legionar’. La 26 mai 1951, părintele Doicu a fost eliberat, întorcându-se la parohia sa. Libertatea sa a fost însă de scurtă durată. În contextul valului de arestări operat de Securitate în rândurile preoților, în ‘noaptea Adormirii Maicii Domnului’ a anului 1952, Emilian Doicu a fost reținut din nou. De data aceasta a primit o ‘detenție administrativă’ de 60 de luni în ‘colonie de muncă’. A fost anchetat la Securitatea din Galați, în legătură cu lumea clericală din Galați și despre activitatea partidului în care activase în perioada interbelică. Ulterior, a fost mutat la colonia Dudu (din 11 martie 1953), apoi la Securitatea Rahova (din 10 iulie 1953), pentru ca, la 18 august 1953, să fie eliberat din ‘Centrul de Triere’ București. Eliberarea sa a fost, probabil, rezultatul unei intervenții din ierarhia bisericească la ‘conducerea de partid și de stat’. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 10 august 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente