„Părintele Dumitru Popescu trăiește prin fiii lui duhovnicești”

La Mănăstirea ‘Radu Vodă’ din Capitală, Înalt Preasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, și Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, au săvârșit la 22 aprilie slujba pomenirii de 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui profesor acad. Dumitru Popescu.

Alături de familie, au participat la slujbă academicieni, profesori de teologie și de seminar, precum și foști ucenici ai marelui teolog. Arhiepiscopul Casian a evocat personalitatea marelui teolog: ‘Părintele profesor academician Dumitru Popescu a ales o viață de urcuș prin cunoașterea lui Dumnezeu, de la partea teologică și până la partea duhovnicească și mistică. A avut o teologie profundă și creatoare, cu o deschidere mare spre viața spirituală și liturgică în Biserică, o teologie dinamică deschisă spre cultura creștină, o teologie profund misionară. Tema transfigurării a străbătut ca un fir roșu tot scrisul dânsului. În fața secularizării care conduce la desfigurare spirituală și antropologică, părintele profesor a propus transfigurarea. Teologia părintelui profesor Dumitru Popescu este și o teologie apologetică și eu cred că este providențială. Părintele nu a găsit în adâncul științei temeiurile revelației și ale dialogului și a adus ca argument în apărarea credinței teologia duhovnicească, trăită, mistică, nu ca o rătăcire, după cum se spunea, ci ca o împlinire spre dumnezeire. Părintele Dumitru Popescu trăiește în Biserică prin fiii lui duhovnicești, care la rândul lor vor forma ucenici și fii duhovnicești, iar scrisul său teologic, cu siguranță, va întări misionar în vremuri grele Biserica într-un dialog inteligent, sincer și demn între știință și credință, între teologie și cultură, între teologie și toți cei care formează un popor credincios sub Pantocrator.’

‘Avea o bunătate care iradia’

Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă ‘Justinian Patriarhul’ din București, părintele profesor Ștefan Buchiu, a spus că trecerea din această viață a părintelui academician Dumitru Popescu constituie un gol care nu poate fi umplut decât prin valorificarea operei și a gândirii sale și prin asumarea stării de ucenici ai dânsului. Părintele decan a menționat faptul că, în ziua pomenirii, la Facultatea de Teologie ‘Justinian Patriarhul’ din București, doi preoți, a căror teze au fost elaborate sub îndrumarea regretatului profesor, au obținut titlul de doctor în teologie, informează ‘Ziarul Lumina’.

Domnul academician Emilian Popescu a vorbit despre regretatul său coleg, evidențiind faptul că acesta ‘a fost un om plin cu daruri native foarte mari, o inteligență deosebită, o gândire sintetică, clară. Lucrurile acestea le-a pus în slujba teologiei și a Bisericii. A fost un profesor strălucit al facultății, care s-a impus nu numai pe plan național, ci și internațional. Avea o bunătate care iradia. A făcut foarte mult bine și prezența a atâtor oameni și la înmormântare și aici explică faptul acesta. Nu a ales, așa cum aleg mulți alții, dacă merită cineva să beneficieze de un bine. El a făcut binele și l-a aruncat, cum se spune, în mare. Cei care au primit acest beneficiu au o răspundere în fața lui Dumnezeu’.

Slujba de pomenire a fost precedată de o vizită la mormântul eruditului profesor.

Comentarii Facebook


Știri recente

Mic dicționar de isihasm

În vacarmul societății de azi, isihia poate fi salvatoare de suflete. Am selectat câțiva termeni legați de această practică ortodoxă care, deși poate fi percepută drept simplă și accesibilă, este extrem de complexă și de…