Părintele Dumitru Biolănescu în închisoarea comunistă

S-a născut la 2 noiembrie 1897, într-o familie de oameni simpli din Caravaneți, jud. Teleorman. A urmat calea preoției, învățând la Seminarul ‘Nifon Mitropolitul’ din București, pe care l-a absolvit în anul 1923. A fost hirotonit preot pe seama Parohiei Albești, jud. Vlașca, pentru ca apoi să ajungă la Vărăști, jud. Giurgiu, la Jegălia, jud. Ialomița, apoi la Dobreni, jud. Ilfov. În această perioadă a încercat să-și finalizeze studiile teologice, reușind să urmeze numai doi la Facultatea de Teologie din București. Deoarece făcea parte din elitele intelectuale ale satului, în vremea guvernării legionare, părintelui Biolănescu i s-a cerut să activeze în Mișcarea Legionară. A refuzat să militeze, activitatea sa limitându-se prin participarea la unele manifestări organizate de legionari. A rămas însă în conștiința unor săteni care, după 1944, fiind implicați în procesul de colectivizare a agriculturii inițiat de partidul comunist, și-au adus aminte de ‘antecedentele politice’ ale preotului din sat. De asemenea, l-au acuzat de subminarea colectivizării. În contextul arestărilor din 1952, astfel de informații au folosit Securității, care întocmea listele preoților cu activitate politică interbelică. Așa se face că, în noaptea de 18 spre 19 iulie 1952, părintele Biolănescu a fost ridicat de Securitate din mijlocul familiei sale (avea 6 copii) și trimis în ancheta Securității din București. A refuzat ‘să recunoască’ activitatea politică legionară. Cu toate acestea, părintele Biolănescu a fost trimis la muncă silnică, pentru 24 de luni, în colonia de la Peninsula, apoi la Onești. La expirarea pedepsei, i s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în com. Rubla. Însă în această perioadă familia sa se confrunta cu mari greutăți materiale. După doi ani de suferință, văzând că părintele nu revine acasă, soția sa a făcut o intervenție la patriarhul Justinian. Întâistătătorul român a pledat la Ministerul de Interne pentru eliberarea părintelui din gulagul comunist. Astfel, la 11 octombrie 1954, la ordinul personal al generalului de Securitate Pintilie, părintele Dumitru Biolănescu era eliberat. A revenit acasă, la parohie, fiind însă permanent urmărit de Securitate, până la sfârșitul vieții.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 17 februarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente