Părintele Cleopa

<<După rânduiala Bisericii noastre, la împlinirea a 40 de zile de la trecerea din această lume, părintele Cleopa a fost pomenit la Mănăstirea Sihăstria sâmbătă, 9 ianuarie 1999.

Încă din ajun, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei), stareți de mănăstiri, clerici de mir și mulți credincioși au venit pentru a lua parte la slujba de pomenire.

Sâmbătă dimineața, în paraclisul Sf. Ioachim și Ana, ctitorit în vremea stăreției părintelui Cleopa, s-a oficiat Sf. Liturghie și, în continuare, slujba Parastasului.

La sfârșitul slujbei, Arhim. Ioanichie Bălan a amintit principalele momente ale vieții părintelui Cleopa, iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei) l-a evocat pe marele duhovnic și pe misionarul statornic și dârz al Bisericii noastre.

Redăm în continuare un fragment din cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei):

„Viața părintelui Cleopa a fost un dar de la Dumnezeu pentru poporul român. Foarte adesea, nu ne dăm seama cât de mare este darul prezenței unei persoane prin care lucrează Dumnezeu, decât atunci când nu mai este printre noi. Și trebuie să spunem că darul pe care Dumnezeu l-a dat, nu numai Bisericii noastre, ci Ortodoxiei întregi, prin părintele Cleopa, a fost recunoscut ca atare și în timpul vieții părintelui și acum, după moarte. Recent, am văzut reviste, din străinătate, din America, și din Europa Occidentală, care deja au scris despre vestea trecerii la viața veșnică a părintelui Cleopa. în toate portretele spirituale care s-au făcut pentru dânsul se subliniază acest adevăr, și anume, că părintele Cleopa a fost un om cu multe daruri de la Dumnezeu pe care cl, însă, le-a făcut roditoare. Fiecare om are daruri de la Dumnezeu, dar nu toți oamenii le fac roditoare. în mod deosebit, am observat într-o revistă din America faptul că s-a arătat prin câte greutăți a trecut părintele în vremurile de încercare și că, de fapt, a fost un dar de la Dumnezeu tocmai în timpul comunismului. Când credința era tăgăduită, când în școli se învăța că nu este Dumnezeu, părintele Cleopa, ca și alți duhovnici, preoți și slujitori ai Bisericii, mărturisea că Dumnezeu există nu numai ca un adevăr intelectual, ci ca un adevăr simțit, trăit.

Părintele Cleopa a fost un dar al lui Dumnezeu într-o vreme tulbure, când în Biserică deja se simțea, imediat după război, un fel de sectarism. Există nu numai secte în afara Bisericii, există adesea tendințe sectare în Biserică, iar părintele Cleopa cu multă înțelepciune, cu multă râvnă duhovnicească și cu mult curaj a corectat abateri sectare din viața Bisericii. De aceea, cl a fost chemat de către Patriarhul Justinian să pună rânduială în unele mănăstiri. Și ce însemnează rânduiala aceasta? însemnează Sfânta Tradiție. Dar părintele Cleopa nu a avut despre Tradiție o simțire crispată sau nevrozată, ci a avut despre Tradiție o simțire a prezenței Duhului Sfânt care, deodată cu fidelitatea față de ceea ce a fost în trecut, descoperă căi de mântuire pentru fiecare om și pentru fiecare veac. De aceea, părintele Cleopa făcea dovada deodată a unui monah foarte legat de Tradiție și, în același timp, a unui om foarte liber. El nu era un om crispat și acest lucru l-au remarcat majoritatea străinilor, care au văzut în el o tărie a puterii Evangheliei. în mijlocul greutăților, părintele Cleopa aducea speranță, aducea tărie și avea tăria aceasta, nu numai culeasă din cărți, ci simțită ca prezență a lui Hristos în viața sa. Desigur, s-au scris multe căiți, iar în timpul din urmă aproape în fiecare săptămână apar 2-3 căiți teologice noi, fie scrise de români, fie traduse din autori străini. Dar nu este suficient să avem multe cărți; este foarte necesar să vedem întrupat, întruchipat în om, concret, ceea ce sc spune frumos în cărți. De aceea, părintele Cleopa este un dar de Ia Dumnezeu, pentru că a trăit așa cum a vorbit și a vorbit cum a trăit. Acum noi suntem chemați să cunoaștem lucrarea lui Dumnezeu, prin el, mai tainică, dar tot reală, și anume această lucrare a darului lui Dumnezeu, care lucrează în continuare revărsat în sufletele credincioșilor, ucenici, penitenți și închinători la Mănăstirea Sihăstria.

De aceea, cel dintâi lucru pe care trebuie să-l facem pentru a cinsti memoria părintelui Cleopa este să ne gândim fiecare din noi ce am primit de la el duhovnicește și să facem roditor ceea ce am primit. Fiecare dintre oameni este în mare măsura ceea ce a primit de la alții. De la părinții după trup a primit datele genetice, ceea ce face ca persoana respectivă să semene cu părinții. De la părinții și dascălii duhovnicești fiecare dintre noi am primit influențe și cunoștințe; cele care au fost lumină ne vor lumina viața. Iar noi, la rândul nostru, transmitem în jurul nostru binele sau răul, nu numai prin ceea ce învățăm, ci și prin felul nostru de a fi. Când ne gândim ce am primit de la părintele Cleopa ne aducem aminte totdeauna că am primit multă lumină care venea din lumina lui Hristos, iar cl era vasul ales prin care se revărsa această lumină. Deci, ori de câte ori ne aducem aminte de părintele Cleopa, trebuie să ne gândim ce am reținut în ființa noastră din cuvintele lui, din faptele lui și din felul lui de a trăi. Dacă facem roditoare în viața noastră, după putință, lumina pe care am primit-o, atunci suntem lucrători împreună cu el și devenim și noi daruri ale lui Dumnezeu pentru Biserica noastră, pentru întreaga Ortodoxie.

În al doilea rând, iubiți credincioși, cunoașterea tainică a darurilor părintelui Cleopa, după moartea sa, se vede atunci când simțim rugăciunea sa pentru noi. Nici un ucenic nu rămâne acum lipsit de rugăciunile sale. Deci, dacă el avea în chilie pomelnice cu nume de ierarhi și simpli credincioși, și după moarte se va ruga pentru noi. De aceea, trebuie să rezistăm ispitei care poate veni să ne spună că părintele Cleopa nu mai este la Sihăstria și, ca atare, să nu mai mergem acolo. Acum, trebuie mai mult să venim aici, la mormântul lui, și să ne rugăm, pentru că acum sufletul său fiind dezbrăcat de cortul trecător al trupului mai tare se roagă pentru ucenici și pentru întreaga Biserică. De unde știm noi acest lucru? Știm pentru că din experiența sfinților se arată că ei, după moarte, se roagă mai intens pentru cei pe care i-au cunoscut și pentru cei care le cer ajutorul. De altfel, așa s-a dezvoltat cultul sfinților. Nu doar dintr-un gest de cinstire a unor persoane, ci datorită bucuriei de a simți ajutorul celor care se roagă în continuare pentru noi. (…)

în preajma mormintelor sfinților, ale cuvioșilor, ale martirilor, ale purtătorilor de Dumnezeu sc află multă binecuvântare. De aceea, ori de câte ori venim la Sihăstria, după ce ne-am închinat în Biserică și am revăzut chilia părintelui, care este o icoană de rugăciune și pe care am declarat-o muzeu, e bine să mergem la mormântul lui, să ne rugăm pentru odihna lui și să spunem: „Părinte Cleopa, roagă-te și în ceruri pentru noi, așa cum te-ai rugat pe pământ”. Iar când simțim această bucurie a comuniunii, atunci simțim că sfinții noștri nu sunt morți, ci sunt mai vii decât înainte, în lucrarea Duhului Sfânt. Atunci simțim darul marilor duhovnici, al oamenilor mari ai rugăciunii care, dincolo de moarte, ne arată că iubirea lor împletită cu rugăciunea este mai tare decât moartea. (…)>>”

(Articol preluat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998 și publicat aceeași revistă nr. 1/1999)

Comentarii Facebook


Știri recente