Părintele Cleopa, un vrednic continuator al tradiției monastice paisiene din Moldova

Cuvântul vrednicului de pomenire I.P.S. Antonie, Mitropolitul Ardealului, la înmormântarea Părintelui Ilie Cleopa și citit de P.S. Episcop Visarion al Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului:

„Am aflat cu profundă durere vestea trecerii la cele veșnice, la început de lună decembrie, a mult iubitului nostru părinte duhovnicesc, sfătuitor și dascăl sufletesc, Arhimandrit Cleopa Ilie.

Duhovnic renumit, dascăl de conștiință al miilor de pelerini de pe tot cuprinsul țării, ascet desăvârșit și rugător tainic, Părintele Cleopa a trecut dincolo, în zările veșniciei, cu pecetea credinței în învierea cea de obște, cu nădejdea bunătăților celor viitoare și cu conștiința că și-a încheiat călătoria și lupta cea bună și că și-a făcut datoria pe deplin.

Părintele Cleopa a fost pe parcursul întregii sale vieți un vrednic continuator al tradiției monastice paisiene din Moldova, vorbind fără de răgaz credincioșilor, scriind și luptând pentru apărarea dreptei credințe, îndrumând mii de conștiințe, împărtășind tuturor curaj, mângâieri și speranțe și încercând să impună o linie morală în viața de toate zilele pentru cei ce-1 cercetau.

Părintele Cleopa a fost un rănit permanent de durerile, de suferințele, de bolile oamenilor și de prea multele lor păcate dar, în același timp, a fost mereu senin, plin de bunăvoință, îngăduitor, milostiv și iertător.

Toți cei ce au trecut prin chilia lui au ieșit cu hotărârea de a fi mai buni și mai drepți, mai apropiați de Dumnezeu și de semeni.

A fost un om de o mare și autentică smerenie și cu toate că se bucura de o popularitate deosebită, aceasta nu i-a atins cu nimic modestia și smerenia pentru că el nu vedea popularitatea, ci vedea doar oameni cu dureri sufletești și trupești care veneau la el să se vindece.

La Părintele Cleopa totul a fost natural, nimic n-a fost artificial sau improvizat și acesta a fost motivul pentru care a fost iubit și apreciat de toți cei ce l-au cunoscut și în primul rând de credincioșii care vedeau în el un adevărat izvor de înțelepciune, de sfințenie și de har.

Acum, la trecerea lui dincolo, în împărăția cerurilor, îi aducem smerit omagiul nostru de ucenic, și rugăciunea fierbinte către Părintele Luminilor de a-i așeza sufletul în ceata bineplăcuților și aleșilor Săi, iar pilda și râvna vieții sale să ne fie tuturor un imbold întru slujirea lui Dumnezeu și a semenilor.

În veci pomenirea lui!”

(Articol publicat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998)

Comentarii Facebook


Știri recente