Părintele Adrian Făgețeanu a trecut la Domnul

Părintele Adrian Făgețeanu s-a stins din viață marți seara, 27 septembrie 2011, la orele 19:30, în București, pe patul spitalului unde fusese internat cu ceva timp în urmă. După un accident cerebral pe care l-a traversat în luna noiembrie a anului trecut cu complicații neurologice severe, Părintelui Adrian i s-au agravat în ultimul timp și problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitând un tratament cu un antibiotic nou.

Trupul neînsuflețit al părintelui a fost depus astăzi în decursul amiezii, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în paraclisul Mănăstirii Antim, unde credincioșii îi pot aduce un ultim omagiu. El va rămâne la Mănăstirea Antim până mâine după-amiază, în jurul orei prânzului, când va fi transportat înapoi la Mănăstirea Lainici, unde va avea loc și slujba de înmormântare, după cum informează starețul Mănăstirii Antim, protos. Vicențiu Oboroceanu, citat de „Ziarul Lumina”.

S-a născut la data de 16 noiembrie 1912 în localitatea Deleni, foarte aproape de Cernăuți, tatăl său fiind preot. Dragostea pentru învățătură a dobândit-o din familie, pașii fiindu-i călăuziți spre cele mai de seamă școli ale Basarabiei străbune: Liceul „Aron Pumnul” și Facultatea de Drept din Cernăuți (1931-1937) fiind doar începutul. După finalizarea stagiului de avocatură, a funcționat o vreme ca avocat la Fălticeni și Bacău. Trăitor profund al adevărurilor de credință și ancorat temeinic în viața Bisericii, tânărul comisar a lăsat deoparte cele ale lumii și s-a înrolat definitiv în armata lui Hristos, închinoviindu-se ca frate la Mănăstirea Putna, în 1943. În același an a început și cursurile Facultății de Teologie din Suceava pe care le-a finalizat în 1947. Cercetător neobosit, părintele Adrian a ajuns în București pentru a se înscrie la cursurile Facultății de Filosofie (1947). Făcea cunoștință cu o cu totul altă dimensiune duhovnicească, implicându-se în Mișcarea „Rugul Aprins” alături de părintele Sandu Tudor, mitropolitul Tit Simedra, monahul cărturar Benedict Ghiuși sau profesorul Alexandru Mironescu. În consecință, a fost răsplătit cu șase ani de temniță grea pe care i-a ispășit la Aiud, între 1950-1956. După eliberare a bătut la porțile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, părintele Adrian s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor și alinare, sub mantia preacuviosului părinte Calinic Cărăvan. Aici părintele s-a ocupat de școlirea fraților din mănăstire, mulți dintre ei fiind neștiutori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie 1958 și condamnat la „două zeci de ani de muncă zilnică, zece ani de degradare civilă și confiscarea totală a averii personale”.

A fost eliberat în anul 1964 reluându-și activitatea misionară, trecând prin mai multe parohii, pe la Mănăstirea Viforâta și mai apoi stabilindu-se la Mănăstirea Antim. Din anul 2000, părintele Făgețeanu s-a reîntors din nou la Sfânta Mănăstire Lainici, căutând de data aceasta liniștea isihiei pe Muntele Gropu, la Schitul Locurele.

Comentarii Facebook


Știri recente