„Ortodoxia constituie speranța dătătoare de viață” – interviu cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, va efectua o vizită frățească în Patriarhia Română la invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a vizitat Patriarhia Ecumenică în anul 2009. Sanctitatea Sa sosește astăzi la București și va participa mâine la hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Prezentăm în cele ce urmează interviul pe care SS Bartolomeu l-a oferit ‘Ziarului Lumina’ al Patriarhiei Române.

Sanctitatea Voastră, ați fost oaspetele Bisericii Ortodoxe Române în repetate rânduri. De hramul Sfântului Dimitrie cel Nou, reveniți printre credincioșii ei, la București. Cu ce gânduri și sentimente vizitați România, întorcând vizita Patriarhului nostru, Preafericitul Părinte Daniel?

Cu ajutorul lui Dumnezeu, animați de sentimente de bucurie și veselie duhovnicească, iată-ne, încă o dată, în vizită în România, țară atât de binecuvântată. Biserica acestei țări a dat multe Ortodoxiei, iar astăzi, sub luminata călăuzire a Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, dă strălucire măreață prezenței și mărturiei de credință pe care ortodocșii o aduc lumii contemporane. Gândurile noastre sunt copleșite de grija pastorală care veghează atent și permanent la bunul mers, încununat de succes, al Ortodoxiei, și concret, la păstrarea unității Bisericilor Ortodoxe. O contribuție foarte importantă la păstrarea acestei unități are Biserica Română. Acest fapt umple inimile noastre, ale tuturor, de duhovnicească bucurie.

În numeroasele călătorii pe care le-ați întreprins ați văzut multe lucruri și ați stat de vorbă cu importante personalități ale lumii contemporane. Cum este văzută din exterior Ortodoxia la nivel european și mondial?

Din multe motive, Ortodoxia constituie, pentru omenirea de astăzi, speranța dătătoare de viață. Nu numai cercurile bisericești ale confesiunilor creștine și conducătorii tradițiilor religioase din întreaga lume, dar și comunitatea internațională, precum și Uniunea Europeană, apreciază rolul conciliator pe care îl îndeplinește Ortodoxia în lumea atât de frământată, în epoca noastră. Inițiativele luate de Ortodoxie în domeniul ecologiei, dialogurile pentru pace și condamnarea fundamentalismului și în ceea ce privește și contribuția ei la eforturile pentru conviețuirea pașnică a popoarelor, culturilor și civilizațiilor constituie mărturii palpabile despre aprecierea și considerația pe care conducători laici și religioși din întreaga lume o nutresc față de Ortodoxie. Faptul acesta face să crească tot mai mult sentimentul responsabilității cu care suntem datori față de lumea contemporană.

Biserica – sinonim al unității

De curând, cotidianul francez ‘La Croix’ informa că proiectul Marelui Sinod Pan-Ortodox este foarte aproape de a se realiza și cita o declarație a Sanctității Voastre după vizita pe care ați făcut-o în această vară în insula Imbros. Vă rugăm să ne spuneți cât de aproape este acest mare eveniment al lumii ortodoxe, ce pași mai sunt de făcut pentru desfășurarea lui și ce probleme vor fi discutate în cadrul Marelui Sinod?

Convocarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe este aspirația și visul a generații de păstori și credincioși ortodocși. De o jumătate de veac, ei depun mari eforturi și se luptă din răsputeri pentru realizarea acestui obiectiv sfânt. În ciuda obstacolelor complexe și a dificultăților de multe feluri, cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să ajungem astăzi la stadiul cel mai satisfăcător. Acest fapt ne dă mari speranțe! Desigur, Domnul, cunoscătorul vremurilor și timpurilor, este Acela Care va hotărî data când toți vom fi binecuvântați să trăim acest mare eveniment din istoria contemporană a Bisericii noastre. Pe cât ne stă în putință, ca oameni, trebuie să lucrăm intens și să contribuim la cât mai grabnica împlinire a acestui vis!

Sanctitatea Voastră, credincioșii ortodocși sunt preocupați de necesitatea unității tuturor creștinilor. Ce șanse sunt ca acest deziderat să se materializeze în vremurile noastre?

Domnul nostru Iisus Hristos S-a rugat pentru unitatea creștinilor. Rugăciunea aceasta este exprimată în mod expres în Noul Testament și, totodată, ea constituie una dintre cele mai înalte datorii care revin oricărui creștin și, desigur, nouă, păstorilor, și mai ales păstorilor ortodocși. Biserica este sinonim al unității! Niciodată nu este posibil să ne rugăm pentru unitate, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, fără să lucrăm pentru aceasta, zi și noapte. De pe poziția pe care o deține, Patriarhia Ecumenică are, ca mărturie de căpătâi, datoria de a lua toate măsurile cu putință pentru împlinirea dorinței Domnului. Însă, din nefericire, există dificultăți în calea împlinirii acestei lucrări. Dificultățile se datorează, pe de o parte, unor factori externi, cum ar fi înstrăinarea de mai multe veacuri dintre creștinii din Răsărit de cei din Apus, iar pe de altă parte, unor factori interni, cum ar fi diferitele cercuri fundamentaliste din cadrul Ortodoxiei. Acestea încearcă să pună piedici în calea eforturilor depuse pentru unitatea Bisericii și provoacă amărăciune în sufletul tuturor celor care, cu responsabilitate, purtăm dialoguri și lucrăm pentru realizarea acestui scop sfânt.

În mileniul al II-lea, Ortodoxia a avut mult de suferit prin căderea primului și singurului imperiu creștin din lume. Cum trăiește Constantinopolul acum, la început de nou mileniu, acea pierdere istorică?

Împărăția lui Dumnezeu este orizontul Bisericii! De altfel, aceasta este rațiunea pentru care Dumnezeiasca Liturghie, la care se săvârșește taina supremă a Dumnezeieștii Euharistii, începe cu invocarea Împărăției lui Dumnezeu, Preasfânta Treime. Nici o împărăție, oricât de creștină ar fi fost, nu a putut, vreodată, să constituie idealul la care să aspire Biserica. După spusa Apostolului, ‘nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie’. Cu această înțelegere teologică și cu experiențele acumulate în decursul multor veacuri de istorie rămânem cu dorul după patria cerească, după viitorul Bisericii, care este în Împărăția lui Dumnezeu. Nu avem nostalgia unei așa-zise ‘Cetăți a lui Dumnezeu’ pe pământ, care să aibă puteri lumești, îmbrăcată în haine creștine.

Biserica este ‘în lume’, dar nu este ‘din lume’

Care sunt căile de promovare a culturii creștin-ortodoxe în condițiile unei cât mai largi oferte de cultură secularizată?

Ortodoxia trăiește în lume, cu toate că nu-și are proveniența din lumea aceasta. Față de fenomenul secularizării, Biserica adoptă o atitudine de dialog și de refuz sau negare. Înțelegem bine originile secularizării, dar nu împărtășim conținutul ei. Realizăm răspunderile creștinilor, care au concurat la apariția secularizării, dar niciodată nu acceptăm exagerările ateiste ale unora dintre semenii noștri, trăitori ai secularismului. Tentația instaurării unui stat ateist a eșuat, exact așa cum s-a prăbușit și regimul teocratic, oriunde acesta s-a întâmplat să se impună. Rămânem credincioși până la moarte sfatului dat de Domnul, conform căruia Biserica este ‘în lume’, dar nu este ‘din lume’. Ne străduim ca, prin cele mai bune mijloace și metode teologice și pastorale, să punem în practică, să materializăm tocmai această tradiție, lăsată de Dumnezeiescul Întemeietor și Ziditor al Bisericii noastre. Iconografia, viața ascetică, experiența duhovnicească a sfintelor slujbe, așa-zisa ‘liturghie după liturghie’, adică prezența socială a Ortodoxiei, cu sensibilitate pentru problemele concrete prin care încercăm să trăim credința noastră și printr-o astfel de credință, cu adevărat ortodoxă, să salvăm viața în lumea din jurul nostru.

Cum răspunde Biserica Ortodoxă la provocările lumii contemporane (bioetică, încălzirea planetei și degradarea mediului, criza financiară mondială etc.)?

Ortodoxia ia parte la durerile facerii sau nașterii unei noi epoci, care apare în sânul altei epoci, epoca trecutului recent, care treptat, treptat se duce. Simptome ale acestei faze sunt fenomene ca: schimbările climaterice, problematica bioetică și criza economică mondială, care lovesc planeta noastră. În acest fel, deja toți conștientizăm ceea ce dumnezeiescul Apostol Pavel declara în urmă cu două mii de ani, prin expresia ‘făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum’. Noi, în calitate de păstori ortodocși, ascultăm cu atenție suspinele creației și durerile oamenilor. Cu harul lui Dumnezeu facem tot ceea ce ne stă în putință să vindecăm rănile omenirii. Dincolo de declarațiile prin care chemăm la dialog și reconciliere atât cu natura, cât și în cadrul societății, ca Biserică, mai întâi ne rugăm la Dumnezeiasca Euharistie și, apoi, în afara acesteia, trecem la fapte. Astfel săvârșim ‘liturghie după liturghie’, adică luăm parte la tot lucrul bun, de oriunde ar proveni acesta, așa încât să vină ‘pe pământ pace și între oameni bunăvoire’.

Astăzi se pun bazele economice și sociale ale unor noi construcții și proiecte politice europene și mondiale. Abordarea problemelor doar sub acest aspect e una incompletă și defectuoasă. Cum poate Ortodoxia să ofere un fundament spiritual, religios, Europei, în primul rând, și apoi lumii întregi, bineștiind disoluția și pluralitatea religioasă existentă actualmente pe vechiul continent?

La nivel european și mondial, viața de astăzi se caracterizează atât prin complexitate, varietate și diferențieri, cât și prin dezintegrare, separare, rivalitate concurențială și animozități. Odată cu globalizarea, și-a făcut apariția fundamentalismul, iar la umbra internaționalismului iese din găoace naționalismul. Coexistența unor asemenea tendințe atât de opuse între ele face imperios necesară prezența și activitatea unui factor care să asigure unitatea tuturor oamenilor, coeziunea socială și implicarea existențială în eforturile pentru conviețuirea pașnică a noastră, a tuturor, în orice parte a Pământului ne-am afla. Biserica Ortodoxă este tocmai un astfel de factor, catalizator, căutat cu anxietate de umanitatea contemporană, ca să existe – după ce mai întâi învață să coexiste -, ca să supraviețuiască – după ce, întâi, se obișnuiește cu modul de a conviețui. Iată de ce, de altfel, Biserica învață în tăcere, fie și numai prin faptul că există. În continuare, ea se implică în realitățile sociale și mondiale cu toată sensibilitatea pe care o are față de ecologie, pace și dialog.

Biserica are ca program alinarea suferințelor semenului

Care este mesajul creștinismului într-o lume secularizată ca și cea de azi și cum poate rămâne prezentă, vie, Biserica în această societate fără repere morale și religioase?

Mesajul Bisericii este însăși existența sa. Ceea ce diferențiază Biserica de lume este Învierea lui Hristos, în care cred membrii ei. Aceștia trăiesc prin săvârșirea Dumnezeieștii Euharistii și, în fiecare zi și în diferite moduri, își traduc în faptă trăirea liturgică, împlinind slujirea socială concretă, desfășurând activități cu caracter umanitar și filantropic. Biserica nu este nici organizație cu caracter ideologic sau o anumită concepție abstractă despre lume și viață, nici grupare social-politică. Aspirând la Înviere, Biserica are ca program alinarea suferințelor semenului și ale omenirii necăjite și chinuite. Măsurile concrete care trebuie să fie luate se stabilesc de fiecare Biserică Autocefală, la fiecare nivel în parte, pe baza particularităților fiecărui loc, a specificului fiecărui popor dreptmăritor și personalității proprii fiecărei ființe.

Transmiteți un cuvânt de suflet credincioșilor ortodocși români cu ocazia acestei vizite.

Cu prilejul acestei vizite pe pământul binecuvântat al României, adresăm un mesaj cordial preaiubitei Biserici Ortodoxe a Țării și dăm expresie întregii noastre prețuiri pentru tezaurul de spiritualitate ortodoxă existentă pe tărâmul locuit de poporul român. Ne rugăm și vă urăm ca viitorul Bisericii din România să fie vrednic de trecutul ei, ca să aducă roade de sfințenie și teologie, bune și bogate. Suntem convinși că permanent România va împodobi cu strălucirea ei întreaga Ortodoxie.

*Traducere din limba greacă: Sectorul Relații bisericești și interreligioase al Patriarhiei Române

Comentarii Facebook


Știri recente