Omul milostiv se aseamănă cu Dumnezeu

În Duminica a treia a Triodului, Biserica amintește de judecata înfricoșătoare și dreaptă a Domnului Iisus Hristos. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ținut un cuvânt de învățătură în Paraclisul ‘Sfântul Grigorie Luminătorul’ din Reședința patriarhală, despre milostenie și păcatul delăsării duhovnicești, după cum ne informează Ziarul Lumina.

Preafericirea Sa a explicat că iubirea și generozitatea Tatălui față de fiul risipitor sunt un îndemn la iubire lucrătoare și milostivă din partea oamenilor, iar Duminica Înfricoșătoarei Judecăți arată că Dumnezeu va judeca și păcatele care vin din nepăsare și delăsare. ‘În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că milostenia este poartă a intrării noastre în Împărăția cerurilor. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu care iartă pe cel care se pocăiește nu trebuie considerată un motiv de delăsare duhovnicească și nici nu trebuie considerată pocăința fără fapte ca fiind desăvârșită. Evanghelia aceasta este a faptelor bune izvorâte din iubire milostivă, sinceră, smerită și curată’, a arătat Patriarhul României.

Evanghelia amintește de cei binecuvântați, care se aseamănă prin lumina faptelor bune cu Dumnezeu, și de cei blestemați, care prin răutate și nepăsare trăiesc iadul încă din timpul vieții pământești, ca o lipsă de comuniune iubitoare cu semenii și o înstrăinare față de Dumnezeu, Care se identifică cel mai adesea cu omul aflat în suferință. ‘Hristos vorbește de două categorii de oameni, cei binecuvântați și cei blestemați. Cei binecuvântați sunt cei care au avut în timpul vieții pământești iubirea milostivă din iubirea binecuvântată a lui Dumnezeu, iar cei care sunt numiți blestemați sunt cei care în loc de iubire au avut răutate, au fost indiferenți și foarte adesea, ca și demonii răi, chiar și ucigători de oameni’, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Indiferența și nepăsarea sunt păcate și atitudini care schimbă ființa umană, o depărtează de Dumnezeu și o înstrăinează față de propria natură care are sădită în ea sâmburele comuniunii și al iubirii. Prin nepăsare omul încetează să mai fie om.

‘Evanghelia ne arată că Dumnezeu nu pedepsește pe oameni numai pentru relele pe care le-au făcut în lume, căci toate păcatele nepocăite vor fi judecate, ci pedepsește pe oameni pentru binele care ar fi putut să-l facă și nu l-au făcut. Pentru iubirea pe care ar fi putut să o arate celor din jur și nu au arătat-o. Pedepsește și delăsarea duhovnicească și indiferența noastră față de suferința celor din jur. Această lipsă de iubire milostivă în suflete este numită de Sfântul Ioan Gură de Aur neomenie, și zice că Dreptul Judecător nu te pedepsește atât de mult pentru păcate, cât pentru neomenie. Ai avut o existență inumană, ai fost nepăsător față de oamenii din jurul tău. În această neomenie sau nesensibilitate față de semeni se vede decăderea cea mai mare a umanului, încât ajunge inuman’, a explicat Preafericirea Sa.

Refacerea drumului asemănării cu Dumnezeu înseamnă să dobândim în noi iubirea și bunătatea ca manifestări și lucrări constante, după chipul lui Dumnezeu care este în mod veșnic bun și iubitor, și pentru a face acest lucru avem nenumărate ocazii, pentru că nenumărate sunt posibilitățile de a ajuta cu fapta, cu prezența și cu cuvântul pe semenii care au nevoie de noi.

Comentarii Facebook


Știri recente