O rază de lumină într-o lume amară

Case care cu greu puteau fi considerate case, cu țoluri murdare, așternute direct pe pământ, copii desculți, speriați și înfrigurați, pe care nici mângâierile, nici dulciurile sau jucăriile colorate nu păreau să-i scoată dintr-o lume a lor, părinți cu ochii tulburați de alcool, care abia puteau îngăima un ‘mulțumesc’ sau promisiunea că vor îmbrăca copiii cu hăinuțele oferite, autorități care ridicau neputincioase din umeri, invocând lipsa banilor și multă sărăcie, fața dezumanizată a sărăciei.

Sărbătoarea Nașterii Domnului este un moment cu o încărcătură spirituală aparte, un prilej de bucurie pentru toți creștinii și, cum inspirat spunea cineva, ‘o sărbătoare prea frumoasă, pentru a avea timp să fim triști’. Crăciunul are minunata putere de a ne preface un pic în copiii de altădată, amintindu-ne mai ales cum petreceam aceste zile cu ani în urmă. Este o sărbătoare care ne sensibilizează, ne întoarce cu fața la bucuria ‘lucrurilor mici’, o sărbătoare care, poate mai mult decât orice sărbătoare din an, ne face să ne gândim și la cei aflați în suferință, la oamenii care nu se pot bucura, asemeni celor mai mulți dintre noi, de căldura unui cămin și de apropierea celor dragi. De aceea luna decembrie este numită și ‘a cadourilor’, a darurilor pe care ni le facem unii altora. În mii de parohii de pe cuprinsul țării se oferă, în aceste zile, pachete pentru nevoiași. În spitale, cămine de bătrâni sau case de copii, o mică rază de bucurie este adusă de oameni inimoși, din diferite instituții, asociații sau comunități care, an de an, merg să împărtășească cu cei aflați în suferință din bucuria Crăciunului.

Un prilej de a ne descoperi ca oameni

Astfel de oameni inimoși, pregătiți să dăruiască din puținul lor și celor pe care sărbătoarea Crăciunului nu numai că nu-i adună la o masă îmbelșugată, dar îi găsește lipsiți de mijloace elementare de trai, am întâlnit în urmă cu câteva zile la Iași. Este vorba de un grup de tineri, uniți nu numai de faptul că sunt colegi în aceeași firmă, cât mai ales de bucuria de a dărui. Timp de o lună, acești tineri au adunat, de la ei, de la rude, de la prieteni și cunoscuți, bani, alimente, haine și jucării pentru a le oferi unor copii nevoiași. ‘Nu este pentru prima oară când ne ‘unim’ într-o astfel de acțiune. Am mers și la inundații, și cu alte ocazii, în mijlocul unor comunități aflate în suferință, pentru a le aduce o mică bucurie. Acum, un coleg a propus să strângem cadouri pentru a le dărui unor copii de Crăciun. Am adunat fiecare ce am putut, le-am așezat pe categorii și ne-am hotărât să mergem într-un sat și să le împărțim unor familii nevoiașe’, explică Sebastian Bejan, unul dintre tinerii implicați în această acțiune. ‘Propunerea a venit de la ei și eu nu pot decât să mă bucur că au astfel de inițiative și să încerc să-i sprijin. Pe lângă ajutorul pe care îl putem oferi oamenilor aflați în suferință, este un mod de a ne descoperi și ca oameni, nu doar ca simpli colegi la același loc de muncă’, spune Ioana Gheorghiu, patronul firmei la care lucrează tinerii. Ceea ce părea la început un gest simbolic s-a răspândit însă rapid în grupul colegilor din firmă, astfel că ‘ce a putut fiecare’ s-a transformat, ușor-ușor, în câteva sute de kilograme de cadouri. Cu trei mașini încărcate-ochi de haine, alimente și jucării, tinerii s-au îndreptat spre satul Covasna, din comuna ieșeană Costuleni, aflată la câțiva kilometri de Iași. ‘Unul dintre colegii noștri are rude în acest sat. Ne-a povestit cu ce probleme se confruntă multe familii de acolo, și n-am mai stat să ne pierdem în discuții. I-am rugat pe cei de la primărie să ne dea o listă cu familiile aflate în situațiile cele mai dificile, pentru a fi siguri că aceste cadouri ajung la cei care au cea mai mare nevoie de ele’, spune Sebastian Bejan.

Un gust amar

Cu lista familiilor în mână și cu un reprezentant al primăriei alături de ei, grupul de tineri ieșeni a pornit pe ulițele satului, printre case sărăcăcioase, urmăriți îndelung cu privirea de săteni de după garduri. ‘De la ce partid sunteți?’, întrebau unii, mai curioși, văzând mașinile încărcate de daruri. ‘De la nici un partid, sunt doar cadouri pentru copii. Nu cerem nimic în schimb’, îi asigurau tinerii, râzând. Dar ceea ce se dorea un prilej de bucurie, bucuria de a dărui și de a primi, a căpătat, încetul cu încetul, pe măsură ce familiile prezente pe listă erau bifate una câte una, un gust amar. Case care cu greu puteau fi considerate case, cu țoluri murdare, așternute direct pe pământ, copii desculți, speriați și înfrigurați, pe care nici mângâierile, nici dulciurile sau jucăriile colorate nu păreau să-i scoată dintr-o lume a lor, părinți cu ochii tulburați de alcool, care abia puteau îngăima un ‘mulțumesc’ sau promisiunea că vor îmbrăca copiii cu hăinuțele oferite, autorități care ridicau neputincioase din umeri, invocând lipsa banilor, și multă sărăcie, fața dezumanizată a sărăciei. Senzația aceasta s-a mai șters, din fericire, atunci când am întâlnit și oameni care știau să-și poarte greutățile cu demnitate. În general oameni bătrâni, ai căror nepoți le erau lăsați în grijă de părinți, oameni pe care sărăcia nu-i împiedica să-și țină copilul îmbrăcat curat și călduros, chiar dacă modest, și să-i ofere lucrul de care un copil are cea mai mare nevoie: afecțiune.

Am putut vedea, cu prilejul acestei acțiuni organizate de un grup de tineri inimoși, și fața bolnavă a satului românesc. Din păcate, exemplul acestui sat aflat la câțiva kilometri de Iași nu este unul singular sau marginal. O răsturnare a valorilor, o descurajare și o pierdere accelerată a identității, într-o lume pe care mulți o consideram de neatins în frumusețea și puritatea ei. Dar o lume în care o rază de lumină a pătruns, poate, de unde ne-am fi așteptat mai puțin. De la un grup de tineri, colegi în aceeași firmă, care au venit, alături de șeful lor, nu pentru a-și face reclamă sau pentru a vinde vreun produs, ci pentru a aduce cadouri copiilor săraci, fără să aștepte nimic în schimb. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 20 decembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente

Mănăstirea Mușinoaele are un nou stareţ

Ieromonahul Sofronie Nechita este noul stareţ al Mănăstirii Mușinoaele din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Părintele a fost prezentat obştii duminică de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, care şi-a exprimat convingerea că noul stareţ va continua cu aceeași…