O cronică despre trecutul bisericesc românesc recent

Poate de multe ori întâlnim diverse abordări ale trecutului bisericesc românesc recent cu sumare documentări la sursele istorice și preluări de idei sau pasaje din alte lucrări, lipsind aceste demersuri științifice de noutate și originalitate. Astăzi, când poate sursele istorice sunt mai accesibile ca oricând, de multe ori asistăm la simple abordări de suprafață, care nu aduc vreo contribuție importantă la cunoașterea trecutului bisericesc românesc recent. În această direcție, o importantă sursă istorică, poate prea ignorată de cei interesați de cunoașterea trecutului românesc, este jurnalul teologului Dudu Velicu, fost secretar al patriarhului Miron Cristea. El ocupase această funcție ca absolvent al Seminarului „Nifon Mitropolitul” din București și al Facultății de Teologie din Varșovia, apoi ca bursier în vederea obținerii doctoratului la Facultatea de Teologie din Strasbourg. După decesul întâiului patriarh român, a fost director al Cancelariei Mitropoliei Moldovei, șef de cabinet la Președinția Consiliului de Miniștri în vremea guvernării antonesciene, iar din 1945 funcționar la Ministerul Cultelor. Deoarece făcuse parte din cadrele Serviciului Special de Informații, după 1951, pentru o scurtă perioadă de timp, a executat o pedeapsă la Penitenciarul Făgăraș, apoi un domiciliu obligatoriu în Bărăgan. După eliberare, a fost primit de patriarhul Justinian, care l-a numit inspector în cadrul Serviciului Relații Externe din Administrația patriarhală, cu însărcinarea de a se ocupa de relațiile cu Bisericile Ortodoxe slave.

Jurnalul lui Dudu Velicu a fost publicat între 2004-2005, sub îngrijirea istoricului Alina Pavelescu, de la Arhivele Naționale ale României, cu titlul „Biserica Ortodoxă în anii regimului comunist. Însemnări zilnice”, în două volume, pentru perioada 1945-1947, respectiv 1948-1959. Acest izvor istoric redă o veritabilă frescă despre mediul bisericesc bucureștean de la instalarea regimului comunist în România, consolidarea sa și impactul pe care l-a avut asupra lumii clericale românești. Uneori, Dudu Velicu își manifestă un subiectivism prea agresiv, a se vedea portretizarea patriarhului Nicodim și a apropiaților săi, preia din zvonistica vremii, relatează diverse episoade cu iz politic, ilustrează relația dintre Ministerul Cultelor și Biserica Ortodoxă Română, însă de cele mai multe ori conturează comportamentele politicului la adresa factorului bisericesc, prin ingerințe sau cooptarea clericilor în acțiunile inițiate de regimul comunist, pe alocuri fiind extrem de savuros.

De aceea, însemnările lui Dudu Velicu le considerăm fundamentale pentru înțelegerea contextului bisericesc și, de ce nu, chiar și al celui politic în raport cu factorul religios. Lectura jurnalului fostului secretar patriarhal introduce cititorul în atmosfera vremii, îl aduce în tumultul unei perioade de așezări politice de sorginte străină și de încercări ale bisericescului de a se adapta la un sistem care începea să se înfiripe și urma să producă tot mai multe lovituri la adresa vieții spirituale din România. Dincolo de subiectivismul evident într-un astfel de izvor istoric, jurnalul lui Dudu Velicu trebuie filtrat cu ajutorul documentelor de arhivă, demers care ne ajută fundamental la înțelegerea unei perioade mai puțin cunoscută pentru istoria Bisericii noastre.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 12 noiembrie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente