O Biserică pentru românii din Rimini

‘Ne-am născut români ortodocși, cum putem uita asta? În momentul în care începe să-ți lipsească – sau mai bine zis să ți se ‘fure’ – identitatea, religia, obiceiurile, abia atunci începi să dai valoare lucrurilor’. Sunt cuvintele lui Liviu Anghel, un român dus de valurile vieții în Italia, la Rimini. Departe de țară, trimite către Dumnezeu rugăciuni pentru mântuirea sufletului, neuitând nici o clipă de țara sa și de Biserica-mamă. Și dorește cu ardoare o biserică românească la Rimini.

Cu românii plecați din țară spre alte zări, din nevoie sau din dorința de a scruta alte orizonturi, vorbele capătă o dulceață aparte. La 28 de ani și după o viață destul de dezordonată, Liviu a călcat pragul sfintei Mănăstiri ‘Sf. Nicolae’ Sitaru sau Balamuci după cum i se mai spune în limbajul popular. Fierbințeala vieții l-a purtat spre răcoarea cuvintelor rostite de doi ‘sfinți părinți’, după cum îi denumește Liviu. Starețul Damian Bogdan și monahul Gherasim.

Drumul credinței trece pe la Balamuci

‘Aceștia m-au învățat și îndrumat pe calea bisericii așa cum un părinte își îndrumă copiii pe calea vieții. Aveam 28 de ani când i-am cunoscut și nu mai fusesem la biserică până atunci, asta dacă nu vorbim de nunți și botezuri. Acolo am deschis ochii pentru prima dată, și le-am promis că pe unde voi merge voi face tot ce pot pentru a păstra vie în inima mea și să împărtășesc mai departe ceea ce ei mi-au lăsat moștenire. Această promisiune a venit în urma spovedaniei și a canonului care ne-a fost dat mie și viitoarei mele soții. Am respectat canonul dat și, după post și multe rugăciuni, eu și aleasa mea ne-am cununat’, povestește el. Gândindu-se la ‘părinții lui de la Balamuci’, Liviu își aduce aminte cum aceștia i-au prezis cumva viitorul de emigrant: ‘O să mergeți departe și veți căuta cu anii un preot și o biserică românească și n-o s-o găsiți. Dară să nu vă lăsați duși, că Dumnezeu va fi mereu cu voi, propovăduiți numele Lui și nu vă va uita, Liviule, tată!’.

Să-ți păstrezi valorile

Ajuns în Italia, la Rimini, în vremuri destul de ostile românilor, s-a confruntat nu doar cu reticența italienilor ci și cu dorul de casă. ‘Fie pâinea cât de rea, tot mai bună în țara mea’, începea să-și spună tot mai des românul nostru. Până ajungi să coci un destin bun în altă țară, pot trece ani până să găsești ingredientele potrivite. Iar dacă e bine și indicat să te rogi și în inimitatea casei tale, Sfânta Liturghie, spovedania și o legătură mai strânsă cu Dumnezeu nu le poți obține decât mergând la biserică. ‘Încă dinainte spun: eu sunt primul dintre cei mai mari păcătoși, dar mă lupt încontinuu să mă țin de promisiunea făcută părinților de la mănăstire. De mare ajutor este uniunea în familie cu soția. Ea a fost mereu alături de mine când a fost mai greu. Dar dacă ești departe și nu ai unde merge să te rogi, este și mai greu să treci peste anumite momente grele. Și când zic grele, cu adevărat zic grele. Iată cât de important este să ai unde merge să te rogi, să te spovedești, să te împărtășești, să-ți botezi copiii sau să-i cununi. Ne-am născut români ortodocși, cum putem uita asta? În momentul în care începe să-ți lipsească sau mai bine zis să ți se ‘fure’ identitatea, religia, obiceiurile, abia atunci începi să dai valoare lucrurilor. Am spus ‘să ți se fure’ pentru că acesta este rezultatul atunci când nu poți sau nu știi cum să-ți păstrezi aceste valori când ești departe de pământul tău. Se vorbește de integritate din partea celor care ne-au primit, dar aceasta vine numai dintr-o parte, când trebuie să arătăm și noi cine suntem, ne vedem puși de-o parte, iar valorile noastre nu sunt apreciate’, spune Liviu.

Canonul românilor

Din câte știe Liviu Anghel, la Rimini sunt în jur de 10.000 de români ortodocși. Nu au însă o biserică. Doar un preot și o parohie. Duminica, atunci când românii se strâng la slujbă într-o sală a primăriei din localitate, se oficiază Sfânta Liturghie sub ocrotirea Sfântului Ghelasie de la Râmeț. Durerea lui Liviu este și a altor sute ori mii de români ortodcși. Crescuți în dreapta credință ortodoxă, ei nu au unde merge să se închine, ori să se spovedească, singura biserică ortodoxă din Rimini, după spusele credinciosului, aparține de Patriarhia din Constantinopol. Alte legi, alte obiceiuri. O biserică ortodoxă românească, asta își doresc românii din zona Rimini. Dacă s-ar iniția construirea unui lăcaș de cult românesc, n-ar sta cu mâinile în sân… ‘Adevărul este că noi suntem mulți și suntem și o putere financiară pentru orice instituție care ne poate atrage într-un mod sau altul. Eu încă o dată spun că trebuie să ne ajutăm și să stăm uniți în jurul familiilor noastre, al Bisericii noastre, și nu în ultimul rând trebuie să fim o comunitate unită. S-au făcut multe demersuri pentru a obține această biserică, dar nu a fost cu putință. Eu nu am să mă las și voi încerca încă o dată să obțin un spațiu sau un loc de cult de la autoritățile italiene’, afirmă Liviu.

Demersuri pentru biserică

Sârguința românilor de la Rimini în găsirea unui lăcaș de cult sau a unui alt spațiu pretabil pentru transformarea în biserică nu a rămas fără urmări. De sus din ceruri, Dumnezeu s-a milostivit de românii din orașul italian. PS Episcop Siluan al Italiei ne împărtășea o mare bucurie. ‘La Rimini a fost o tentativă de a cumpăra o clădire. Ei neputând cumpăra locația respectivă ca parohie, pentru că nu le-ar fi dat banca credit ca parohie, ne-am pus noi garant ca episcopie, urmărind îndeaproape tot ce se întâmpla. S-a ajuns până în punctul în care nu s-a mai făcut tranzacția pentru că, după ce am cercetat actele și partea juridică, ne-am dat seama că părintele nu avea acolo dreptul de a face decât biserică, nu și casă parohială. Sunt clădiri care au diferite statute, pe care nu le poți modifica. Noi ne gândeam că decât să plătească chirie, mai bine să plătească o rată la bancă. Părintele de acolo, Marcian Bucurenciu, s-a zbătut mult și cei de la primăria din Rimini au văzut acest lucru. Acum facem o documentație și pregătim prin oficiul juridic al episcopiei actele necesare, pentru că primăria ne propune o școală. Vom vedea sub ce formă ne-o vor pune la dispoziție. Așa nu va mai trebui să plătească nimic. Parohia este la început și au mai fost mici probleme. Părintele a avut o râvnă mai mare decât îi permitea practic situația din parohie. Au fost probleme, dar acum sunt pe cale să se rezolve. Fosta școală pe care primăria vrea să ne-o dea are spații suficiente și pentru biserică, și pentru casa parohială, pentru cateheză. Părintele este un om de sacrificiu. În România a făcut o bisericuță pentru doar câteva zeci de familii, în eparhia Alba Iuliei!’.

PS Siluan spune că ajutorul de la romano-catolici este cam greu de primit: ‘Biserica Catolică de la Rimini nu are dispoziție să dea o biserică. Motivațiile sunt destul de complexe. Ei au dat o biserică ortodocșilor greci. Există o linie a Bisericii Catolice care spune ca în orașele mici să dea o singură biserică tuturor ortodocșilor. Numai că este o biserică foarte mică și, pe lângă asta, slujește un părinte italian în limba slavonă, pentru că soția sa este rusoaică. Unde să mai bagi câteva mii de români?’

Cum ia naștere în Italia o parohie

Părintele Dionisie, de la Episcopia Ortodoxă Română din Italia, ne-a explicat pe ce se bazează în mod obișnuit o nouă parohie ortodoxă pe teritoriul italian. ‘Parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anume teritoriu și subordonată episcopiei din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial, și care este condusă de un preot numit de chiriarhul episcopiei, în cazul dat, de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan. Înființarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale și desființarea de parohii se aprobă de către Consiliul Eparhial, ținând cont de necesitățile misionare și pastorale din teritoriu. Practic vorbind, cererile de înființare de parohii vin de multe ori din partea comunităților de români ortodocși care se află într-o anumită localitate.

Cererile sunt analizate în Consiliul Eparhial, criteriul de bază care determină înființarea parohiei este numărul de rezidenți din zonă. Datele statistice sunt obținute de la anagrafe. În cazul parohiei din Rimini, este vorba de mai bine de 8.900 de români cu rezidență. O altă posibilitate de naștere a unei parohii în Italia este transformarea unei filii în parohie. Protopopul din zonă identifică și cercetează, din încredințarea chiriarhului, comunitățile din cuprinsul protopopiatului care solicită asistență spirituală, coordonând și îndrumând organizarea acestora în parohii. Inițial, cu binecuvântarea episcopului, se începe slujirea după un program mai redus – joi după-masa, pentru femeile ‘badante’ sau sâmbăta seara Vecernia – , până se încheagă comunitatea, după care se poate trece la o slujire permanentă cu perspectivă de înființare de parohie’ (Articol realizat de Costin Anghel și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 8 aprilie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente