NU CONFUNDAȚI SMERENIA CU MICIMEA SUFLETULUI!

În legătură cu opiniile individuale și tendențioase exprimate de doamna Mirela Corlățan, care a publicat în cotidianul Evenimentul Zilei din 15 martie 2010, editorialul intitulat în modul ei propriu Mânuirea Complexelor Neamului, ținem să precizăm următoarele:

1. Catedrala este mai întâi o necesitate practică, iar apoi o demnitate etnică

Cei ce își ascund propriile complexe sub paravanul unor presupuse complexe colective ar trebui să învețe mai repede că noua catedrală patriarhală reprezintă în primul rând, în mod evident și indiscutabil, o necesitate liturgică și misionară, apoi, un act de dreptate și reparație morală pentru bisericile demolate din București și un simbol al demnității naționale.

În acest sens, numai cine slujește sau participă la momente solemne de ordin liturgic și la ceremonii oficiale bisericești în actuala catedrală patriarhală, inițial biserică mănăstirească din secolul al XVII-lea (1656 – 1658), cunoaște marile și multiplele dificultăți pe care le creează lipsa acută de spațiu în desfășurarea normală a slujbelor religioase. Situația devine extrem de critică mai ales când slujesc împreună cei aproape 60 de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din țară și din diaspora română sau atunci când participă aici delegați ai altor Biserici Ortodoxe surori sau asistă și reprezentanți ai altor confesiuni creștine din țară și străinătate. În astfel de condiții, nimeni nu ne laudă pentru „smerenia” noastră românească, uneori confundată de unii cu micimea sufletului sau cu obișnuința de a fi delăsător.

Chiar și în duminicile obișnuite, mai ales în timpul anotimpului rece sau în căldura toridă a verii, este mai mult decât penibilă situația în care mame, purtând copii în brațe, sunt nevoite să stea în picioare și să participe la Sfânta Liturghie, stând în exteriorul catedralei din cauza lipsei acute de spațiu. În plus, actuala catedrală patriarhală nu permite adăugarea de scaune pentru multe persoane în vârstă sau pentru cei bolnavi. Iar cât privește bisericile Sfântul Gheorghe Nou și Sfântul Spiridon Nou din București, menționate artificial în articolul cu pricina, precizăm că prima se află acum în curs de pictare, iar a doua va intra în curând în restaurare tocmai pentru a permite multiple activități bisericești cu tineretul, dar nicidecum aceste biserici nu pot suplini o catedrală nouă.

2. Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din București nu se împrumută ortodocșilor români delăsători

Pe de altă parte, se menționează în articolul confuz că municipiul București are totuși o catedrală și anume catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif”. Precizăm însă faptul că, în mod firesc, catedrala unui mare oraș înseamnă, în primul rând, biserica episcopală a ierarhului care păstorește majoritatea populației orașului respectiv. În acest sens, municipiul București, capitala României, nu are o catedrală ortodoxă corespunzătoare pentru majoritatea ortodoxă a locuitorilor ei. Referirea la catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif”, ca și când s-ar sugera că aceasta ar putea suplini o catedrală ortodoxă în București, este o altă dovadă a micimii sufletului celui ce fuge de responsabilitate creștină și renunță la demnitate etnică. De fapt, cu mult timp înainte, încă din secolul al XIX-lea, necesitatea practică a construirii unei catedrale ortodoxe în București a fost foarte bine înțeleasă de regele Carol I (1866-1914), care, fiind de confesiune catolică, participa duminica la slujbă mai întâi la catedrala romano-catolică din București, construită în timpul domniei sale, între anii 1873-1884, apoi, în calitate de rege al unui popor majoritar creștin ortodox, participa la Sfânta Liturghie în catedrala mitropolitană ortodoxă din Dealul Mitropoliei. De aceea, obișnuit să constate diferența dintre cele două catedrale, potrivit documentelor vremii, regele Carol I a militat foarte mult în favoarea construirii unei catedrale reprezentative pentru majoritatea creștin ortodoxă a poporului român și a fost unul dintre marii susținători ai construirii acesteia în București.

În concluzie, noua catedrală patriarhală va fi construită nu cu scopul de a intra în competiție cu o altă catedrală din București sau din altă țară, ci întrucât ea este o necesitate practică pentru Biserica Ortodoxă Română și, ca atare, va avea spațiile și utilitățile necesare desfășurării în bune condiții a activităților liturgice, pastorale și misionare, mai ales pelerinaje pentru românii din țară și străinătate, precum și pentru a răspunde cerințelor de reprezentare ale Patriarhiei Române, în orice anotimp al anului.

Cu regret, constatăm, o dată în plus, că dacă Biserica Ortodoxă Română rămâne în urmă din punct de vedere organizatoric, i se reproșează de către unii că nu ar fi în pas cu timpul. Însă, dacă Biserica noastră răspunde nevoilor timpului în mod realist și dinamic, ea îi deranjează pe cei care nu pot ieși din gândirea bazată pe clișee și stereotipuri, deoarece este mai ușor să fii critic decât constructiv, mai profitabil să fii ajutat de alții decât să îți rezolvi singur problemele, mai comod să fii delăsător decât luptător și mai interesant să fii malițios decât mărinimos, informează Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Comentarii Facebook


Știri recente