Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Iași, a organizat pe 29 octombrie 2009 conferința cu tema „Muzica de tradiție bizantină de-a lungul secolelor”, susținută de pr. conf. dr. Florin Bucescu, colaborator la Conservatorul din Iași și slujitor la Biserica Talpalari din Iași, informează cotidianul ‘Ziarul Lumina’. La această întrunire au participat profesori și studenți ai Universității de Arte „George Enescu” din Iași, precum și studenți de la alte facultăți din Iași.
Conferința s-a desfășurat în Amfiteatrul „George Enescu” al Universității de Arte „George Enescu” din Iași. În prima parte a alocuțiunii, pr. conf. dr. Florin Bucescu a făcut referire la sfera dintre divin și uman, dintre omul decăzut și cel care vrea să se înalțe prin muzica sacră către Dumnezeu. „Muzica sacră a început în epoca primitivă, adică atunci când Dumnezeu l-a alungat pe Adam din rai. Atunci s-a născut muzica sacră, pentru că Adam a regretat faptul că nu mai era în lumina cerească și a căutat astfel să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune. Ne îndreptăm apoi spre preantichitate, când deja au început să se dezvolte limbajele, să apară scrisul și artele. La toate popoarele din Antichitate a existat o muzică religioasă cu aspecte deosebite. Grecii au avut o cultură extraordinară pe toate planurile, inclusiv pe planul muzicii. Această cultură a renăscut alte culturi. Renașterea este rezultatul tendinței de a reînvia marile idei ale Antichității. Străvechile mituri sunt foarte vii în folclorul tuturor popoarelor. După ce omul a plecat din paradis, mintea lui s-a întunecat și astfel și-a dat niște explicații greșite pentru că mulți nu acceptă Revelația divină. Omul s-a înălțat către Dumnezeu prin rugăciunea cântată. Dacă vom analiza continuitatea muzicii bizantine în nenumărate manuscrise și cărți și vom analiza ce s-a mai păstrat și cine a mai știut să mai păstreze adevărul despre ea, atunci vom putea să explicăm și muzica bizantină. Dacă nu legăm muzica de credință și de religie este grav, pentru că nu vom putea să o înțelegem niciodată. În același timp, muzica trebuie legată și de știință. Dacă vrem să înțelegem muzica bizantină, dar nu cunoaștem muzica universală, o vom percepe greșit”, a spus pr. conf. dr. Florin Bucescu, care a vorbit, în continuare, despre frumusețea și unicitatea muzicii psaltice ortodoxe.
„Muzica psaltică e mai din suflet”
„După ce a fost răspândit creștinismul, oamenii cântau evreiește, sirienește, grecește, latinește. Asta este geneza muzicii bizantine. De exemplu, cei care au trăit la Roma nu puteau să aibă o cultură muzicală grecească sau una evreiască. Izvoarele muzicii creștine sunt: muzica evreiască, grecească și a popoarelor care s-au creștinat. Muzica tonală, occidentală, are mai multă căutare și mai multă stabilitate pe tot Globul pământesc, dar pentru sufletul oamenilor și pentru credința lor, pentru dorința lor de a zbura pe cele mai înalte culmi, muzica psaltică e mai din suflet. De aceea nu s-a supus unor reguli exacte, așa cum s-a supus muzica tonală. În toată lumea nu găsești o muzică asemănătoare celei psaltice. Muzica din Renaștere și compozitorii ei trebuie cunoscută și apoi comparată cu ce simțim noi, cu muzica noastră strămoșească și cu muzica Bisericii Ortodoxe. Muzica creștină comună a durat până când au început să apară deosebiri pe zone. Imperiul Bizantin a avut niște provincii unde erau tradiții puternice, iar în partea apuseană erau alte tradiții. Până la urmă, aceste muzici s-au delimitat în două. Noi avem cea mai frumoasă muzică care redă necesitatea de rugăciune, dacă e cântată cu smerenie”, a mai afirmat pr. conf. dr. Florin Bucescu.
Muzica – dăruire, sinceritate, cunoaștere
În continuarea conferinței, pr. conf. dr. Florin Bucescu a mai adăugat faptul că în țara noastră există o școală de muzică psaltică, iar acest lucru „nu înseamnă că nu putem să ne îmbogățim experiența și valorile muzicale fără să copiem. Noi nu putem să-i imităm pe greci pentru că nu avem școala lor. Până vom putea noi să prindem niște secrete ale acestei muzici, care s-au pierdut, trebuie să treacă timp. Apoi, aceste secrete trebuie explicate, implementate, iar după aceea să vedem dacă sunt admise, acceptate. Să nu se apuce nimeni să imite, pentru că muzica înseamnă dăruire, sinceritate, cunoaștere. În prezent, este jale în psaltichie, pentru că nimeni nu știe pe care notație cântă. Părintele Sebastian Barbu-Bucur condamnă în totalitate uniformizarea muzicii. Eu nu îndrăznesc să o condamn pentru că m-a ajutat să pătrund în lucruri mai mari. Trebuie să cunoști bine limbajul, să știi și ce a vrut Lungu să știi și ce a vrut Stupcanu, Suceveanu sau Macarie. Muzica noatră de astăzi nu mai este bizantină. Cucuzel a inițiat muzica bizantină mai nouă, el fiind începătorul ultimei epoci a muzicii bizantine, după tratatele cercetătorilor europeni. El a început o epocă, iar apoi a dispărut Imperiul Bizantin, după care au apărut influențele turcești. Partiturile au rămas, dar au început să apară diferite invenții. Occidentalii spuneau că, deși notele erau aceleași, interpretarea era cu totul altfel. Ei mai spun că muzica bizantină era foarte apropiată de muzica gregoriană, care s-a schimbat prin adoptarea gamelor tonale. Nu s-a mai putut păstra tradiția întru totul din cauza dispariției Imperiului Bizantin, iar fiecare a făcut ce a vrut. Astfel, la 1814, s-a petrecut reforma hrisantică, când Patriarhia de Constantinopol a delegat trei specialiști: mitropolitul Hrisant, Hurmuz Hartofilax și Grigorie Lampadarul. Aceștia au reevaluat sistemul de notație și s-a ajuns la ceea ce se cântă astăzi, fiind inițiată reforma hrisantică”, a conchis pr. conf. dr. Florin Bucescu, care a ținut, alături de cei prezenți la conferință, un moment de reculegere pentru vrednicul de pomenire arhim. Teofil Părăian.
