Nectarie de la Eghina, un sfânt al zilelor noastre tămăduitor de boli

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, numit de credincioși Taumaturgul pentru vindecările miraculoase, îndeosebi de cancer, care s-au săvârșit cu cei care s-au închinat cu credință sfintelor sale moaște, este unul din cei mai iubiți și căutați sfinți din Grecia.

S-a născut la 1 octombrie 1846, în orășelul Silivria, pe țărmul Mării Marmara, la 20 de kilometri vest de Constantinopol. La botez a primit numele de Anastasie, fiind al treilea copil dintre cei șapte pe care i-au avut părinții săi, Demos și Maria Kefalas. Primii ani de școală i-a făcut în orășelul natal, dovedindu-se un copil inteligent și dornic de învățătură, foarte atras de biserică și de sfintele slujbe.

La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol, unde a ucenicit în magazinul unui negustor, ducând o viață plină de privațiuni materiale, dar și de mângâiere duhovnicească. La 20 de ani, Sfântul Nectarie s-a retras în insula Chios, ca învățător, timp de șapte ani educându-i pe micii săi elevi în lumina iubirii de neam și credință.

În 1873, la 27 de ani, a fost primit ca frate la Mănăstirea Nea Moni, primind, patru ani mai târziu, la hirotonia întru diacon, numele de Nectarie. Fiind sprijinit material, părintele Nectarie și-a continuat studiile, iar în 1881 s-a întors la mănăstire cu diploma de bacalaureat. Cu binecuvântarea și ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, el și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1886 obținând diploma de licență.

Ulterior, după ce mai întâi a fost hirotonit preot și arhimandrit, în anul 1889, Părintele Nectarie a fost hirotonit episcop, având funcția de consilier patriarhal și slujitor al altarului bisericii cu hramul Sfântul Nicolae din Cairo (Egipt); aici a dobândit bogate roade, atât în plan pastoral, cât și administrativ. Defăimat de oameni invidioși, Sfântul Nectarie a fost silit să se întoarcă în Grecia, lăsând în urmă credincioși atât de îndurerați, încât, într-o scrisoare semnată de 900 dintre ei, scriau: „ne pleacă cel mai drag dintre arhierei și cel dintâi între clerici”.

În 1890, Sfântul Nectarie a fost angajat ca preot predicator al Mitropoliei de Evia. Deși primit cu răceală, el a câștigat repede încrederea credincioșilor și a autorităților bisericești, care, în 1893, i-au încredințat conducerea Seminarului Teologic Rizarios din Atena.

Ca director al Seminarului, Sfântul Nectarie avea să schimbe profund concepția profesorilor despre modul în care trebuie educați elevii teologi. Ca un bun păstor, i-a învățat pe toți să-și raporteze faptele și inițiativele la Mântuitorul Hristos. De exemplu, o bătaie între elevi s-a finalizat nu prin pedepsirea vinovaților, ci prin aceea că sfântul le-a adus la cunoștință faptul că va posti trei zile pentru ei. De atunci, toți se fereau să-l mai supere cât de puțin. Puterea exemplului personal, blândețea și viața sa sfântă au dus la schimbarea inimilor multor elevi și profesori deopotrivă. Pensionat în 1908 din învățământ, Sfântul Nectarie s-a retras în insula Eghina, la mică distanță de Atena, urmându-și fiicele duhovnicești , care, încă din 1904, primiseră binecuvântare pentru a reînființa aici o mănăstire cu hramul i. Părintele a participat la acest nou început cu tot sufletul. A muncit el însuși, cot la cot cu zidarii, la ridicarea mănăstirii, fără să slăbească însă lucrarea rugăciunii. Toți simțeau purtarea de grijă a lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei care îl ascultau pe smeritul arhiereu Nectarie; astfel, obștea monahală a sporit, iar mănăstirea a fost repede ridicată. Păstorind cu dragoste turma cea cuvântătoare din întreaga insulă, ti mp de 12 ani, fiind iubit de toți cei care l-au cunoscut, Sfântul Nectarie a trecut la cele veșnice în ziua de 8 noiembrie 1920, fiind prohodit de mulțime mare de călugări și credincioși. Cuviosul a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică, în aprilie 1961, cu dată de prăznuire la 9 noiembrie.

Comentarii Facebook


Știri recente