Necropolele dobrogene din primele secole

Încreștinarea timpurie a poporului nostru este dovedită, printre multe altele, și de numeroase descoperiri făcute de istorici în necropolele dobrogene. Acestea susțin din plin ipoteza că în Scythia Minor au existat creștini încă din primele secole. Inventarul modest, dar specific unui ritual creștin, identificat recent într-un cimitir decopertat în vechiul Tomis, spre exemplu, a fost datat de către specialiști ca aparținând secolelor al II-lea și al III-lea d.Hr.

Tendința de a marca pentru posteritate locul unde cei repausați își vor petrece somnul de veci, evidențiată încă din secolele al II-lea și al III-lea, era în secolele al IV-lea și al V-lea generalizată în Dobrogea. Ea demonstrează că în această perioadă se trecuse total de la la ritul funerar al incinerării la cel al înhumării trupurilor, în așteptarea Judecății de Apoi și a învierii de obște. Orientarea V-E a mormintelor i-a determinat pe cercetători să le considere fără dubiu creștine, ipoteză întărită și de epitaful descoperit în teritoriul necropolelor din secolul al III-lea, pus în amintirea unei oarecare Matrona, care își schimbase ‘credința’, nemaifiind din acest motiv îngropată alături de soțul său și de cei doi copii.

Într-un alt mormânt tomitan, s-a găsit un opaiț din lut ars care are incizat pe fund, de trei ori, semnul crucii. Obiectul a fost datat, pe baza celorlalte materiale descoperite în sit și a tipologiei, ca provenind din secolul al III-lea. Istoricul Ion Barnea spune despre acest artefact că este ‘cel mai vechi obiect creștin descoperit la Tomis’. În aceeași necropolă, dar într-un alt mormânt, a fost descoperit un alt opaiț, care are ca decor doi pești suprapuși, simboluri ale creștinismului primar.

Din aceeași perioadă istorică face parte și fibula din aur cu capetele în formă de bulb de ceapă, pe al cărei arc se află incizat numele INNOCENS, antroponim cunoscut în lumea creștină timpurie, descoperită în 1978 într-un mormânt de inhumație din apropierea municipiului Galați. Tabloul răspândirii creștinismului dintre Dunăre și Marea Neagră poate fi completat cu o altă descoperire făcută la Barboși, tot în apropierea municipiului Galați. Este vorba despre două cruciulițe de sidef, de mici dimensiuni, care se purtau probabil la gât sau aplicate pe haine și care datează din timpul lui Alexandru Sever (222-235).

Descoperirile din Scythia Minor, de aceeași vârstă cu cele de la Ierusalim

Unii exegeți sunt de părere că crucea nu este anterioară secolului al III-lea, deoarece creștinii s-ar fi expus pericolelor. Ipoteza însă este infirmată de o serie de descoperiri din Siria și din catacombele romane, precum și de literatura apologetică ce atestă cinstirea ei timpurie, încă din secolul al II-lea. Mai mult, descoperiri epigrafice făcute în centre cu veche tradiție creștină, cum ar fi Ierusalim, Asia Mică, Roma, arată că sigle desemnând pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe Maica Sa au fost utilizate de creștini chiar din veacul al II-lea, dar numele sacre ale Persoanelor Treimii, Fecioarei și ale altor personaje sfinte s-au impus în paleografia creștină de sorginte greacă și latină abia din secolul al IV-lea, odată cu oficializarea creștinismului. Descoperirile făcute în zona Scythiei Minor și cele de la Dunărea de Jos, despre care am amintit mai sus, nu fac decât să confirme, încă o dată, contemporaneitatea creștinismului românesc cu cel existent la Ierusalim, în Siria sau la Roma încă de la începuturile sale.

Banchet funerar din cavoul cu picturi de la Tomis

Începând cu secolul al IV-lea, remarcăm la Tomis o dezvoltare evidentă a elementului creștin, pusă în evidență și în domeniul funerar. O stelă funerară din această perioadă nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la caracterul ei. Astfel, într-o inscripție care se referă la două defuncte, Aurelia Ianuaria și Aurelia Domna, apare expresia ‘să-și dea sufletul lui Dumnezeu’. Această stelă a fost cercetată de istoricul Ion Barnea, iar concluzia a fost aceea că avem de-a face cu un obiect creștin.

În 1988, pe faleza de nord a orașului Constanța, în timp ce se săpa pentru fundația unui bloc de locuințe, a fost descoperit ceea ce avea să fie numit ‘Cavoul cu picturi’, unde erau mai multe morminte orientate creștinește. Cavoul a fost datat în a doua parte a secolului al IV-lea, în baza stilului naturalistic, a decorului floral și faunistic combinat cu ornamente geometrice. În acest cavou este zugrăvit un banchet funerar, cu similarități reprezentate într-o scenă descoperită în catacomba Santi Pietro e Marcellino de la Roma. La Tomis, însă, există un element în plus: pe masă este pictat un pește (simbol creștin), iar deasupra persoanei din dreapta scenei a fost scris ‘IRENE’, adică ‘IRINI’â ‘PACE’.

Tot din perioada acestui secol, fac parte și alte inscripții cu caracter creștin, cum ar fi epitaful de marmură cu un fronton triunghiular, care are în centrul stelei funerare o coroană ce se termină în partea de jos cu două frunze de iederă, iar în centru coroanei se află monograma creștină și crucea monogramatică, alături de textul ‘Torpilla din Epiphaneia de 25 de ani’.

Episcopul Timotei și primul hram cunoscut al unei biserici tomitane

Cu totul deosibită este informația pe care ne-o oferă inscripția creștină descoperită pe o masă de agapă din secolul al IV-lea, care privine probabil tot dintr-un cavou pictat și care spune: ‘FERICITUL TIMOTEI DIN PARTEA LUI DINIOS CU NUMELE DE NEOFIT ENMANUEL’. Această inscripție are între cuvintele al doilea și al treilea reprezentat un porumbel, iar la sfârșit un pește. Numele Timotei precum și apelativul ‘Fericitul’ l-au făcut pe Ion Barnea, ca și pe alți cercetători, să considere că ar fi vorba chiar despre episcopul Timotei al Tomisului, care a participat la Sinodul de la Efes, din anul 431.

Tot din această serie a mormintelor pictate mai face parte încă unul inedit, datat tot în secolul al IV-lea, ce conține scene creștine în care apar simbolurile porumbelului, ghirlande, două capete de îngeri și două figuri umane. Apoi, epitaful gotului creștinat Terentius, care are ca decor o cruce așezată pe un vrej de iederă și monograma înscrisă în cerc.

La fel de spectaculos ca și inscripția referitoare la Timotei este și textul săpat pe o stelă de marmură, care are cruci în partea de sus, la mijloc și în partea de jos, și care spune: ‘Aici odihnește Maru, de doi ani, 10 luni și 14 zile, fiica lui Ioan, administratorul (bisericii) Sfântului Ioan’. Aceasta este prima mențiune care face referire la hramul unei biserici de pe teritoriul românesc, din care aflăm și numele primului epitrop cunoscut la noi. Stela funerară datează tot din secolul al IV-lea.

Misteriosul episcop martirizat la Tomis

În același context, putem să mai amintim și de o placă fragmentară de marmură care pomenește de un episcop martir al cărui nume nu este cunoscut însă. Se bănuiește că ar fi totuși vorba despre Titus sau Philus, deoarece Acta Sanctorum amintește pentru ziua de 31 ianuarie la Tomis un episcop cu acest nume, martirizat în persecuția lui Luciniu (319-320). Placa a fost pusă la intrarea unui martirium clădit la ceva vreme după martiraj (sfârșitul secolului al IV-lea – începutul secolului al V-lea).

În rândul acestor mărturii creștine care provin din necropole dobrogene din secolul al IV-lea, cercetătorii Ion Barnea și Alexandru Suceveanu mai așează și opaițul de lut descoperit în 1905-1906, care are reprezentat pe el pe Hristos în picioare, în costum antic, binecuvântând cu ambele mâini, iar de jur împrejur, inscripția ‘Pacem meam do vobis’ și în chenarul circular reprezentate busturile celor 12 apostoli. Și tot din această perioadă datează și edificiul funerar al lui Eutalios din Cezareea (important și bine-cunoscut centru creștin, patria Sfântului Vasile cel Mare, care a avut strânse relații de prietenie cu Bretanion, episcopul Tomisului, conform actului martiric al Sfântului Sava de la Buzău, din 12 aprilie 372), al cărui epitaf este dedicat memoriei soției sale Kaliope, epitaf prin care cere lui Dumnezeu să o așeze în lumea celor drepți.

Putem să afirmăm, în concluzie, că toate aceste descoperiri făcute în necropolele dobrogene din primele patru secole creștine arată că Biserica tomitană avea nu numai o solidă prezență în teritoriu ci și o puternică organizare administrativă. Aceste elemente dovedesc existența unei importante și valoroase moșteniri creștine, ale cărei temelii au fost zidite odată cu predica primului între cei chemați la apostolie de Domnul, Sfântul Andrei, cel care, odată cu cuvântul Evangheliei Mântuitorului, ne-a făcut și pe noi, românii de astăzi, prin strămoșii noștri, contemporani cu sfinții (Articol realizat de Dumitru Manolache și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 10 aprilie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…