Nașterea Domnului: Adevărul exprimat prin culoare

Iconografia praznicului Nașterii Domnului își are izvorul în Evanghelia după Luca pentru naștere și în cea după Matei pentru închinarea magilor. În schimb, scenele îmbăierii Pruncului și cea cu Iosif de-o parte își au sursa în relatările apocrife ale căror scopuri didactice nu pot să fie ignorate.

Totul se petrece în taină. ‘Cel mai de seamă eveniment de la zidirea lumii are loc în tăcere, neștiut și necunoscut de nimeni. Conducătorii spirituali ai evreilor, fariseii, cărturarii, nici nu bănuiesc că în acea clipă unică se naște Mesia, pe care toată tradiția lor Îl aștepta și Îl pregătea’.

Dionisie din Furna, în celebra sa ‘Erminia picturii bizantine’, îndrumă ca icoana Nașterii Domnului să fie pictată în acest fel: ‘Peșteră și într-însa, la partea cea dreaptă, Născătoarea de Dumnezeu îngenuncheată, punând în iesle pe Hristos înfășat ca un prunc; și Iosif îngenuncheat de-a stânga, avându-și mâinile încrucișate la piept. Și dinapoia ieslei un bou și un asin, uitându-se la Hristos. Și dinapoia Preasfintei Fecioare și a lui Iosif, păstorii ținând toiege și uitându-se cu mirare la Hristos; și dinafară de peșteră, oi și păstori, unul zicând cu fluierul, și alții uitându-se în sus cu frică; și deasupra lor un înger îi binecuvântează și le vestește nașterea lui Hristos. Și deasupra peșterii, prin nori, mulțime de îngeri, ținând hârtii, zic: ‘Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire’. Și steaua pe cer, în mijlocul lor, deasupra peșteri având rază mare, care se coboară în jos până la capul lui Hristos. Și dinspre cealaltă parte, magi cu îmbrăcăminte împărătească, călări pe cai arătându-și steaua unul altuia. (Când se pictează și cele două femei care spală pruncul, una este moașa Zelemi, alta Salomeea.)’

Participarea întregului Cosmos ‘la minunea Nașterii ne transfigurează și pe noi și ne transpune într-un alt sens al existenței noastre, ne preface în oameni noi, plini de adevăr și de dragoste, oameni întru care sălășluiește pacea cea mai presus de minte’.

Lumina din peșteră

Peștera este un fel de abis negru pe care-l străpunge lumina Pruncului înfășat în alb, absentă în Evanghelii, și sugerează întunericul ‘mijlocul umbrei morții’ (Ps. 22, 4) din care Hristos vine să ne scoată și să ne elibereze. ‘Pictura ortodoxă înfățișează peștera întunecoasă pentru a simboliza prin culoarea neagră lumea, care s-a întunecat din cauza păcatului și care va lumina de acum lumina lui Hristos’. Numit ‘Soarele Vieții’ de mulți Părinți ai Bisericii care văd în Lucifer ‘astrul morții’, Hristos se angajează în lupta împotriva răului și a întunericului până la biruința finală, când totul va fi umplut de lumină.

Acest altar în formă de mormânt dezvăluie ‘pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer’, trupul dat ‘pentru viața lumii’ (In. 6, 51). Ce să spunem apoi de scutecele metamorfozate în giulgiuri de înmormântare? Înăuntrul peșterii este așezat Pruncul născut înfășat, pentru că peștera, ieslea, fașa sunt semne ale golirii dumnezeirii, a pogorământului, a acelei mai mari smerenii a Aceluia Care, fiind nevăzut în firea Sa cea dumnezeiască, se face văzut în trup din dragoste față de om, în acest fel arătând dinainte moartea și îngroparea Sa, mormântul și giulgiurile. Icoana Nașterii din școala lui Rubliov Îl arată pe Prunc în centrul compoziției, cu capul în axa unei cruci nevăzute care structurează ansamblul. În aceeași linie cu steaua, ‘astrul’ menționat de Evanghelistul Matei (2, 2) și care simboliza deja în iconografia păgână prezența dumnezeirii, trei raze coboară din cer peste Prunc, marcând astfel participarea Treimii la eveniment. Mântuitorul lumii, pe care generații de vizionari și de profeți L-au așteptat, Se descoperă pentru prima dată umililor păstori sub chipul pruncului plăpând. Cât de departe suntem de teofaniile solemne din Vechiul Testament! Înăuntrul peșterii, în spatele ieslei sunt pictați un bou și un asin. Pictorul este inspirat din profeția lui Isaia: ‘Boul își cunoaște stăpânul și asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’ (Is. 1, 3). Sfântul Grigorie de Nyssa vede în bou imaginea evreilor legați prin Lege, în asin pe cea a păgânilor sclavi ai idolatriei pe care Hristos vine să-i elibereze de jugul lor.

Maica Domnului este figura din icoană care se distinge prin mărimea ei și prin locul care îl ocupă în icoană. Ea se odihnește, aproape de peșteră, pe un strat de culoare purpurie, semn al regalității, deoarece maternitatea sa dumnezeiască o face Maica lui Dumnezeu – Teotokos, cum ne învață și Sinodul de la Efes (431). ‘Fecioara Maria pare a medita profund la evenimentele care urmează să vină: Crucea, Mormântul…’ Alteori, privind cu seninătate spre Iosif, pare a căuta să-i alunge din suflet orice umbră de nedumerire cu privire la zămislirea mai presus de fire, spre a putea învinge el ispita celui rău. Privirea ei depășește prezentul fără să se oprească asupra Fiului său, așa cum face în general o mamă, ceea ce-i conferă scenei un element profetic.

Din restul figurilor reprezentării, îngerii, păstorii și magii se pictează în partea de sus a icoanei, iar Iosif și moașele se pictează în partea de jos. Un înger, conform cu relatarea evanghelică, vestește păstorilor marea bucurie a mântuirii prin Nașterea Domnului, iar alții slăvesc pe Dumnezeu întru cele înalte. Un păstor cântă din fluier adăugând muzica omenească la psalmodia cerească. Dintre îngeri, cel care privește spre cer preamărește și laudă pe Dumnezeu pentru marea Lui purtare de grijă față de făptura Sa căzută sub robia păcatului, iar celălalt, cu privirile spre păstori, se înfățișează ca vestitor al păcii pe pământ și al bunăvoirii între oameni. După ce îngerul rosti solia de bucurie, mulțime de oaste cerească se ivi împreună cu el înălțând laude lui Dumnezeu.

Omenirea care își așteaptă Mântuitorul

Dacă păstorii reprezintă poporul evreu, Magii personifică lumea păgână. De origini și rase diferite, ei subliniază universalitatea mântuirii aduse de Prunc. Preoți perși, astrologi, Magii erau convinși de influența aștrilor asupra destinului uman. Steaua Betleemului îi conduce la Hristos, ‘steaua care strălucește dimineața’ (Apoc. 22, 16). ‘Cei ce slujeau stelelor de la stea au învățat să se închine Ție’. (Troparul praznicului). Magii sunt reprezentanții idolatrilor, care vor constitui Biserica lui Hristos dintre neamuri, în timp ce păstorii reprezintă Biserica dintre iudei. ‘Magii i-au adus daruri pruncului Iisus: aur, tămâie și smirnă. Noi să ne străduim să-i aducem aurul iubirii către Dumnezeu și către aproapele, tămâia rugăciunii curate și a lepădării păcatului și a toată fărădelegea și smirna faptelor celor bune evanghelice’.

În partea de jos a icoanei, la stânga, este pictat Iosif. El este adâncit în gânduri. În fața lui stă satana sub forma unui păstor bătrân cocoșat. Interesantă reprezentare! El seamănă în sufletul dreptului Iosif îndoială și-i aduce în minte gânduri despre care vorbesc Evangheliile apocrife și troparele sărbătorii. Persoana sa în icoană arată drama lui personală și a întregului neam omenesc în greutatea de a primi pe Cel care este mai presus de cuvânt și înțelegere, adică întruparea Fiului lui Dumnezeu. De cealaltă parte a lui Iosif, în extremitatea de jos a icoanei, sunt înfățișate două femei care pregătesc baia Pruncului dumnezeiesc.

Chezășia mântuirii noastre, a tuturor, este prezența tainică a Mântuitorului Hristos pe pământ, în Biserica Sa cea Sfântă; iar dobândirea mântuirii de către fiecare dintre noi este strâns legată de împlinirea datoriilor noastre înalte de creștini. Acest adevăr este limpede arătat în icoană și în cântarea bisericească: ‘Hristos pe pământ, înălțați-vă!’ (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 24 decembrie 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente