Momente frumoase pentru copii, la Palatul Patriarhiei: Sfântul Nicolae, model al milosteniei smerite

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la spectacolul „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor” – Palatul Patriarhiei:

Mai întâi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru darurile mari pe care le oferă prin prezența copiilor și tinerilor în viața Bisericii. Inițiativa de a organiza acest moment de bucurie și, în același timp, de solemnitate a fost benefică, și cu adevărat inspirată, pentru că, mai mult în familie decât în public, Sfântul Nicolae a fost prețuit, așteptat, dorit și îndrăgit. Însă noi am dorit să avem și un moment public organizat în cinstea Sfântului Nicolae, aici, la București, precum și în celelalte protoierii sau protopopiate din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Moment de pregătire spirituală pentru a înțelege milostivirea lui Dumnezeu

Acest moment deosebit de frumos pe care l-am trăit acum vorbește de la sine despre importanța legăturii care există între copii și tineri, pe de o parte, și Sfântul Nicolae, pe de altă parte. În tradiția noastră creștină, în general, dar mai ales în cea ortodoxă românească, uneori, copiii confundă pe Sfântul Nicolae cu Moș Crăciun. Desigur, există păreri diferite ale unor istorici despre modul cum s-a ajuns la numele de ‘Moș Crăciun’. Unii presupun că Moș Crăciun este o reapariție a Sfântului Nicolae la Sărbătoarea Nașterii Domnului. Oricum, din punct de vedere liturgic-duhovnicesc, această sărbătoare a Sfântului Nicolae din 6 decembrie cade totdeauna în Postul Nașterii Domnului sau în Postul Crăciunului. Prin urmare, sărbătoarea aceasta de pomenire a Sfântului Ierarh Nicolae este un moment de pregătire spirituală pentru a înțelege mai bine milostivirea, dărnicia și bunătatea lui Dumnezeu Tatăl Care a trimis pe unicul Său Fiu în lume din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. Nașterea Fiului ceresc în lume ca om este celebrată la 25 decembrie în fiecare an.

Însă ceea ce trebuie să reținem în mod deosebit este faptul că atât Sfântul Nicolae, cât și Moș Crăciun reflectă iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl către oameni, ea fiind împărtășită lumii prin Fiul în Duhul Sfânt. Sfântul Nicolae a devenit cel mai popular dintre sfinți, mai ales pentru că a îmbinat dărnicia cu smerenia. Sunt mulți oameni darnici, dar nu toți sunt profund smeriți. Legătura strânsă între dărnicie și smerenie, între facerea de bine și lăsarea unui spațiu de prețuire din partea celui care e beneficiar, este specifică pedagogiei pastorale a Sfântului Nicolae. El săvârșea binele și îndată se ascundea. Noi, astăzi, când facem binele, adesea ne lăudăm sau acordăm mai multă importanță publicității decât faptei bune în sine.

‘O acțiune bună repetată se transformă într-o calitate sufletească’

Deci, Sfântul Nicolae reprezintă, în modul cel mai autentic pentru înțelegerea omenească, bunătatea și smerenia lui Dumnezeu, Care, după ce oferă darul Său, lasă omului spațiul necesar pentru o creștere a unei relații duhovnicești între acesta, care a primit darul, și El, Care l-a dat, adică între darul oferit și timpul de răspuns la darul oferit. Acest interval este timpul creșterii recunoștinței. Nu întotdeauna oamenii care primesc daruri găsesc timp să mulțumească îndeajuns. Dar Sfântul Nicolae face binele nu pentru că așteaptă un răspuns imediat – de aceea el fuge și se ascunde. Sfântul Nicolae știe că binele făcut este memorat sau pomenit în altă parte decât în lumea aceasta, este mai întâi văzut de Dumnezeu, iar cel ce săvârșește o faptă bună dobândește o inimă bună. Cine se roagă des devine rugător; cine face des milostenie devine milostiv. O acțiune bună repetată se transformă într-o calitate sufletească. Fapta bună săvârșită des devine bunătate a sufletului sau bunătate a inimii. Deci, rostul milosteniei nu este doar să ajutăm social pe cineva care are nevoie, ci și să ne îmbunătățim pe noi înșine, să devenim buni în sufletul nostru, după chipul lui Dumnezeu Cel Bun și Milostiv.

Când omul trece din lumea aceasta, sufletul lui ajunge în fața lui Dumnezeu, unde se va face evaluarea libertății și activității omului din viața pământească. Dumnezeu Se uită la lumina din sufletul fiecăruia. Adesea, se spune în popor că ar avea Dumnezeu catastife sau dosare – acum, poate, chiar aparate cu memorie electronică – și se uită acolo ca să vadă ce a făcut fiecare. Totuși, Dumnezeu nu are nevoie de cărți din hârtie pentru a vedea ce a făcut fiecare om, ci El citește în sufletul fiecărui om câtă bunătate sau lumină i-a rămas acestuia din mulțimea faptelor bune pe care le-a săvârșit. Însă, numai când fapta bună este săvârșită în smerenie, ea devine bunătate, pentru că este lipsită de orgoliu și egoism. În starea de smerenie, omul nu se caută pe sine, ci caută slava lui Dumnezeu și binele aproapelui, pe care mai întâi Dumnezeu îl iubește cu smerenie.

Sfântul Nicolae, model al faptelor bune și al bunătății sufletești

Deci, Sfântul Nicolae nu doar a săvârșit fapte bune, ci a și devenit bun. El este simbol sau model, nu doar al faptelor bune, ci și al bunătății sufletești. Iar din acest punct de vedere el reflectă cel mai bine milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu Care revarsă ploaia Sa și trimite soarele Său și peste cei buni, și peste cei răi (Cf. Mt. 5, 45). De aceea, Sfântul Nicolae este ‘chip al blândeții’, cum se spune în troparul său. Mai mult, el este un apărător al dreptei credințe, precum și apărător al demnității umane. Când a ajutat familia care avea trei fete, ca aceste fete să se mărite, să nu ajungă într-o stare de degradare a vieții morale, Sfântul Nicolae era, de fapt, și un mare apărător al demnității umane. El ajută pe cei săraci, pentru că vede în fiecare om chipul lui Hristos, Care ne cere să fim milostivi.

Sfântul Nicolae nu este, deci, un simplu activist social. El reprezintă o stare de bunătate a sufletului uman ca lucrare și lumină a harului divin în sufletul omului. De fapt, prin pilda sa, Sfântul Nicolae a dezvoltat o cultură a bunătății și dărniciei în toate popoarele creștine, dar, mai ales, acolo unde este cinstit cu multă evlavie, prețuit și iubit. Cultura aceasta a bunătății și dărniciei s-a dezvoltat mai întâi fără programe sociale, și anume ea s-a dezvoltat liturgic. Pomenind pe Sfântul Nicolae, citind viața lui din Sinaxar, cântând troparul lui, Biserica a imprimat duhul Sfântului Nicolae clerului, credincioșilor și chiar conducătorilor de popoare pe care i-a sfătuit să fie buni și milostivi cu cei săraci, singuri și neajutorați. Această cultură a bunătății sufletului, a dărniciei și ospitalității este cântată atât în colindele de Crăciun, cât și în câteva colinde pe care le-am auzit acum, dar și în scenetele care au fost prezentate aici. Într-una dintre scenete s-a arătat că, de fapt, cea mai mare calitate a omului este bunătatea sufletului, dornic să ajute, să facă binele în mod constant. Indiferent de numărul faptelor bune și de prețul darurilor oferite, ceea ce contează este starea inimii. Cine dăruiește – spune Scriptura – să dea cu bucurie, să ofere un dar material ca expresie a unei bunătăți spirituale acumulate în suflet prin rugăciune, prin ascultarea Evangheliei și prin citirea Vieților sfinților.

Imitarea modelului Sfântului Nicolae și al rugăciunilor lui

Sfântul Nicolae depășește orice pedagogie formalistă și reprezintă pedagogia spirituală a asemănării omului cu Dumnezeu, care nu se învață doar din exterior, printr-o imitație formală a unor fapte morale, ci se dobândește mai ales printr-o întâlnire frecventă a omului cu Dumnezeu în smerită rugăciune. Fiecare rugăciune smerită luminează sufletul, îl sfințește și îi transmite iubirea smerită a lui Hristos, a Tatălui Ceresc și a Duhului Sfânt. Deci, Sfântul Nicolae era un om milostiv și pentru că era un mare rugător și un mare postitor. În acest sens, Sfântul Nicolae ne îndeamnă să nu separăm opera de caritate sau filantropia socială de liturghia sau practica rugăciunii, ci să cerem mereu lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre, să ne facă mai buni, să ne dăruiască bunătate din bunătatea Sa, iubire smerită din iubirea Sa smerită. În felul acesta, facerea de bine nu devine o crispare voluntaristă, ci o revărsare a bunătății sufletului nostru spre oamenii din jur, pe care mai întâi îi iubește Dumnezeu și cere ca și noi să fim asemenea Lui.

În limba română, bunicii sunt, în general, darnici, iar maturitatea lor se vede în înțelepciune și în bunătate. Prin urmare, apelativele bunicul și bunica vin de la constatarea că aceștia sunt oameni buni. În unele părți ale țării noastre, bunica și bunicul se mai numesc ‘bunul’ și ‘buna’. Însă bunătatea aceasta a lor nu depinde de numărul cadourilor pe care le fac sau le-au făcut. Am întâlnit un profesor universitar, în Iași, care spunea că de sărbători merge să-și vadă părinții. Eu l-am întrebat: ‘Câți ani aveți dumneavoastră?’. El răspunde: ‘Șaizeci și opt. Acum conduc doar teze de doctorat și mă simt un om binecuvântat de Dumnezeu pentru că încă îmi mai trăiesc părinții și merg adesea la ei, la țară. Deși am și eu o vârstă înaintată, ei încă mă tratează ca și când aș fi un tânăr student sau un copil, îmi oferă câte ceva: o găină, un pui, o sticlă de vin. Desigur, acestea le am și acasă, dar părinții le oferă pentru că au rămas aceiași, buni la suflet’. Iată, această bunătate care se păstrează și se cultivă toată viața este cea mai profundă lumină a credinței, ca lumină adunată în suflet din lumina bunătății lui Dumnezeu.

Cultura spirituală a dărniciei, a bunătății sufletului smerit este rezultatul nu numai al imitării modelului Sfântului Nicolae, ci și al rugăciunilor lui și ale tuturor sfinților pentru îmbunătățirea și sfințirea vieții noastre. Deci, să ne rugăm Sfântului Nicolae ca el să ne dăruiască bunătate din bunătatea sa primită de la Dumnezeu Cel Milostiv și Bun, pe Care-L lăudăm în toate slujbele noastre ortodoxe zicând: ‘Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești’, adresându-ne lui Dumnezeu Tatăl. Să cerem Sfântului Nicolae și tuturor sfinților ale căror nume le purtăm să ne învrednicească de bucuria bunătății sufletului ca dar de la Dumnezeu revărsat în noi pentru a fi cultivat permanent.

Unii dintre cei care au ajutat pe săraci au fost uneori întrebați: Ce primiți voi în schimb pentru milostenia voastră? Iar ei au spus: Bucuria pe care o facem altora! Bucuria pe care cineva o face altora când îi ajută se reîntoarce aceluia care a făcut binele. Această bucurie este și ea un mare dar al lui Dumnezeu pentru omul milostiv și smerit. Mulți oameni sunt bogați, însă nu toți sunt foarte bucuroși sau fericiți, pentru că le lipsește tocmai dărnicia sau bunătatea sufletului care se revarsă dincolo de orice calcul uman al profitului material.

Felicităm, în seara aceasta, pe toți cei care au contribuit la organizarea acestui moment sfânt și, în același timp, plin de bucurie: ‘Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor’. Felicităm, în primul rând, pe copiii și tinerii care ne-au delectat, ne-au bucurat prin tot ceea ce au prezentat aici ca dar de lumină pentru sufletele noastre, ca să ne amintim de copilăria și de tinerețea noastră. În același timp, mulțumim părinților și profesorilor lor care i-au crescut, care i-au format și care doresc ca din educația copiilor și a tinerilor să nu lipsească cel mai mare dar, și anume credința, adică legătura de iubire a omului cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. Felicităm Sectorul Învățământ și activități cu tineretul de la Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a coordonat lucrările de pregătire a programului pentru această seară. De asemenea, nu-i uităm pe sponsorii principali – cele trei protoierii din Capitală, și pe ceilalți sponsori. Vă mulțumim tuturor celor care sunteți aici prezenți și rugăm pe Hristos Domnul ca, prin mijlocirile Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei, să ne dăruiască tuturor bucuria de a vedea darurile lui Dumnezeu care vin spre noi prin copii buni, profesori buni, preoți buni. Să ne ajute ca să ne pregătim pentru a-l primi pe Moș Crăciun, întrucât Moș Crăciun este personificarea iubirii milostive a lui Dumnezeu Tatăl. Moș Crăciun vine de undeva din Nord, de unde este întuneric și frig – simbol al transcendenței divine – și se apropie mult de oameni, întrucât, prin bunătatea sa, el devine lumină și căldură, transcende întunericul și frigul, ca să lumineze și să încălzească sufletele oamenilor prin bunătate. Deci, astăzi, Moș Crăciun este binevestit de Moș Nicolae. Am putea spune că Moș Nicolae este înaintemergătorul lui Moș Crăciun, după cum Sfântul Ioan Botezătorul este înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. De acum înainte, postul, urcușul nostru bucuros spre sărbătoarea plină de lumină a Nașterii Domnului, se intensifică primind în suflet lumina sărbătorii Sfântului Nicolae și a colindelor ce se vor cânta în fiecare zi. Așa să ne ajute Dumnezeu! (Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 9 decembrie 2010)

„Sărbătoarea aceasta de pomenire a Sfântului Ierarh Nicolae este un moment de pregătire spirituală pentru a înțelege mai bine milostivirea, dărnicia și bunătatea lui Dumnezeu Tatăl Care a trimis pe unicul Său Fiu în lume din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. Nașterea Fiului ceresc în lume ca om este celebrată la 25 decembrie în fiecare an”.

„Apelativele bunicul și bunica vin de la constatarea că aceștia sunt oameni buni. În unele părți ale țării noastre, bunica și bunicul se mai numesc ‘bunul’ și ‘buna’. Însă bunătatea aceasta a lor nu depinde de numărul cadourilor pe care le fac sau le-au făcut”.

Comentarii Facebook


Știri recente